Corpul - mod de performare

Iulia POPOVICI, Gina ŞERBĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 188 din 13 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Corpuri în vitrină, răsucindu-se cu rigiditatea impusă a manechinelor de plastic; corpuri "tehnologizate" care, conectate la senzori, comandă prin mişcare fluxuri de lumină şi proiecţii video; corpuri încercînd să refacă memoria ştearsă a unui timp autobiografic; corpuri în căutarea propriilor limite, fizice ori psihice; corpuri aproximînd în studii cvasi-antropologice imaginarul sexualităţii umane; "corpuri migratoare", în mişcare şi emigrare; corpuri încercînd să "populeze" spaţii, să le reproducă dinamica socială unică. Conceptul în jurul căruia au gravitat creaţiile prezentate în cadrul festivalului Sibiu Dans 2007 (17-31 august) a fost corpul. Atipic pentru evenimentele organizate de Fundaţia Proiect DCM, cel din Capitala Culturală Europeană de anul acesta a evitat programatic spaţiile convenţionale de spectacol (nu foarte multe, de altfel, la Sibiu) în favoarea vitrinei magazinului Steilmann, a cortului cu veleităţi multiple numit Pavilionul 2007 ori a ca-şi-abandonatei Biserici a Azilului (dacă nu în favoarea străzii, pur şi simplu). Finanţat din fonduri publice şi private (de Ministerul Culturii şi Petrom), Sibiu Dans 2007 a fost anunţat de directorul său, coregraful Cosmin Manolescu, drept ultima implicare a Fundaţiei în proiecte de amploare. A fost, să zicem aşa, "cîntecul de lebădă" al unei organizaţii care a ţinut loc, timp de zece ani, de Centru Naţional al Dansului, reprezentant al dansatorilor români în relaţie cu scena internaţională, factotum de evenimente coregrafice, partener instituţional şi iluzie optică pentru cei care ţineau cu tot dinadinsul să creadă că există pe aceste meleaguri dans contemporan. Proiect DCM, spune Cosmin Manolescu, se va ocupa de acum cu susţinerea propriilor proiecte - artistice şi nu manageriale. Ca şi festivalurile iniţiate la Bucureşti în urmă cu cîţiva ani, Sibiu Dans 2007 a fost unul uşor underground - artişti (de la Apostolia Papadamaki la Eduard Gabia) şi companii independente (MotoMimetico & Majaze, PIMA Group, Beau Geste) aparţinînd "sectorului inovativ" al dansului contemporan cu precădere european, nota specifică fiind caracterul de performance al multora dintre spectacolele prezentate. Intenţia declarată a organizatorilor a fost să ofere publicului sibian imaginea cît mai multor forme de agregare a corpului într-o formulă artistică (poate şi datorită distanţei de Capitală, festivalul nu a fost destinat nici un moment "specialiştilor"). Nu că evoluţia celor trei artiste din Cliché Me, în chip de manechine, în vitrina unui magazin din Piaţa Mică (unul dintre cele mai interesante momente ale evenimentului) n-ar fi fost privită de mulţi trecători localnici mai degrabă ca un gest excentric decît ca act artistic... Sibiu Dans 2007 a avut drept "punct culminant" piesele create în cadrul a două proiecte europene "gestionate" de aceeaşi Fundaţie Proiect DCM, Migrant Body şi Danse.Entre. Deux. Primul e o cercetare coregrafică asupra "corpului migrator", cele două spectacole finale aparţinîndu-i italiencei Sonia Brunelli şi estonienei Triina Reemann. Migrant Body #1 vorbeşte despre o călătorie a sinelui (pe un drum incert, care poate lua, de pildă, chipul unei treceri ilegale de frontieră) într-o perpetuă aproximare, o constantă raportare, prin asemănare şi diferenţiere, la Celălalt, în timp ce Migrant Body #2 pleacă de la datele identitare socio-etnice ale eului migrator, punînd accent pe negocierea colectiv-individuală a identităţii, pe cît de sec şi lipsit de coerenţă dramaturgică fiind primul, pe atît de onest-închegat al doilea. Broken Car - coregrafia Bernard Baumgarden (Luxemburg), interpretarea Adrian Stoian şi Mihaela Dancs - şi dreams.land - coregrafia Cosmin Manolescu, interpretarea Camille Mutel şi Litsa Kiousi, spectacolele realizate în cadrul proiectului Danse.Entre.Deux, au fost prezentate în încheierea festivalului de la Sibiu. Broken Car reprezintă o metaforizare, prin discurs coregrafic, a ceea ce înseamnă capcana în care poate fi prins la un moment dat un cuplu. Acest spectacol ne vorbeşte despre dificultatea de a evada din propriile stereotipii sufleteşti, alimentate de paradigme culturale nu întotdeauna benefice. Prezenţa concretă, corporală a dansatorilor în scenă reprezintă materializarea a ceea ce ne este înfăţişat într-o proiecţie. Realitatea lăuntrică devine manifestă prin asumarea ei în concreteţea corporală a interpreţilor. Spectacolul lui Cosmin Manolescu, dreams.land, continuă seria creaţiilor prin care coregraful român îşi propune să interacţioneze într-un mod inedit cu spectatorii. dreams.land lansează, pe de o parte, spre spectator, o constrîngere fascinantă (aceea de a participa efectiv la spectacol), pe de altă parte, îi acordă spectatorului libertatea de a a-şi alege perspectiva din care vrea să privească această creaţie. Cosmin Manolescu trece dincolo de orice structură narativă şi intră într-un perimetru delicat, în zona abisală a visului în care se manifestă jocul riscant şi fascinant al lui Eros şi Thanatos. Cel mai important aspect al acestui spectacol, din punct de vedere coregrafic, dar şi ontologic, este reprezentat de modalitatea în care este regîndit atît corpul dansatorului, cît şi corpul spectatorului. Ambele sînt integrate aceluiaşi tip de univers de discurs, definirea lor nu se mai face din perspectiva materialităţii, a carnalităţii, nici măcar din perspectiva devenită atît de familară a structurilor antrolopogice. Corpul devine substanţă din care este ţesut visul celui în care spectatorul se integrează. Cele două spectacole din cadrul proiectului Danse.Entre. Deux propun modalităţi diferite de abordare a corpului integrat într-un discurs coregrafic: în Broken Car corpul devine manifestarea concretă a gîndurilor, dorinţelor sau fricilor personajelor, forma concretă a ceea ce nu poate fi vizualizat sau atins. În dreams.land corpul este trecut în registrul unui tip de substanţă prin care este abandonat modul în care ne gîndim în mod uzual corpul, fie că îl abordăm din perspectivă fiziologică, fie că ne raportăm la el prin prisma unor paradigme culturale: corpul devine parte integrantă a universului abisal al celui care visează. Amîndouă spectacolele (ca şi cele din proiectul Migrant Body) au fost prezentate şi la Bucureşti, la începutul acestei luni.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic