„Copiii străzii“...

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
„Copiii străzii“    jpeg

În zilele protestelor am făcut parte, mai curînd, din grupul celor care au stat pe margine. N-o spun ca pe o virtute – dimpotrivă! –, ci doar ca pe o simplă precizare a unghiului meu de vedere. Am urmărit, deci, „din afara terenului“ informațiile, imaginile, bîrfele, intepretările, solicitările, pozițiile pro și contra, analizele etc. M-au preocupat, ca pe mulți alți spectatori, posibilele derapaje (violențe, motivații impure, confiscări politice, scenarii fantastice și comentarii abracadabrante), care ar fi putut deturna coerența protestelor. N-a fost cazul. Și, la fel ca mulți alții din generațiile „bătrîne“, am pus cap la cap sau față în față imaginile celor două mari revolte pe care le-am trăit: cea de-acum și cea din ’89. În 27 de ani s-a născut, a trăit, a experimentat și a învățat o nouă generație. Cum au trecut, deci, cei 27 de ani peste libertatea noastră? Cum arată, astăzi, revolta? În afara unor diferențe evidente – de miză și de organizare –, sînt alte cîteva asupra cărora merită reflectat.

● Copiii. Cu 27 de ani în urmă, nimeni nu și-ar fi putut imagina un protest la care să fie luați părtași copiii. În ’89, revolta împotriva autorităților era pe viață și pe moarte, iar pînă de curînd, strigătele de împotrivire din piețe erau sinonime cu pericolul, cu bătălia dintre două tabere iremediabil dușmane. Astăzi, părinții si-au adus, curajos, copiii în stradă, declarînd, astfel, că nu vor să „lupte“, ci vor să convingă. Nu să arunce cu pietre, ci să fie luați în seamă. Nu să răstoarne, ci să conviețuiască pe bază de încredere cu cei care îi guvernează. Sigur, s-au ivit pe margine bombănelile: asta nu e bătălia copiilor, e iresponsabil să îți aduci odraslele în mijlocul unei mulțimi incontrolabile, e necesar ca autoritățile pentru protecția copiilor să ia atitudine etc. Și totuși, timp de 13 zile, adulții protestatari au reușit să țină evenimentele sub control. Iar pe copii, în siguranță, cu o imagine mai optimistă despre viitorul lor.

● Umorul. În anii comunismului, am trăit umorul ca supapă, ca formă de supraviețuire. Astăzi, el a devenit o formă civilizată de protest. Nu-i musai să te repezi cu bîta sau cu cocteiluri Molotov împotriva guvernanților nepricepuți sau corupți: poți folosi, cu același succes, se pare, ironia, bancul, rîsul, caricatura, pamfletul. Iar în privința asta, tinerii au pus la bătaie tone de talent, inteligență, creativitate.

● Limbajul. Decent, neîncercănat de ură. Nu știu, evident, ce tipuri de replici se vor fi auzit, sotto voce, în piață. Dar știu ce a ajuns în mass-media: întrebări civilizate, reproșuri cuviincioase, solidarități pașnice, dorințe rezonabile, solicitări responsabile.

Sigur, e riscant să cădem în idolatrie și nu știm încă, în acest moment, unde vor duce nemulțumirile, unde și în ce fel se vor opri. E greu de imaginat, pe de altă parte, cum se poate eterniza un mod de viață printre protestatari mereu vigilenți și veseli. Dar pînă la deznodămînt, am dreptul să mă bucur de vitalitatea civică a noii generații și să mă întreb cum se explică această „revoluție“ comportamentală. Deocamdată, am două posibile răspunsuri. Mai întîi, avem de a face cu o primă generație care nu trăiește inerțial, în prelungirea unei traume istorice. Nu are amintiri dintr-un regim totalitar, nu are experiența fricii și a constrîngerii politice, nu are „nostalgii“ – pe scurt, are prospețimea normalității. În al doilea rînd, nu poate fi trecută cu vederea solidarizarea promptă, pe care o face posibilă, între altele, evoluția noilor mijloace de comunicare. Ne sperie, adesea, riscurile pe care avalanșa tehnologică cotidiană le implică, dar trebuie să recunoaștem că, dincolo de ele, există și importante beneficii sociale. E ceea ce ne demonstrează tinerii români, prin înțeleapta și fireasca manevrare a instrumentelor pe care le oferă rețelele de socializare curente. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: Andrei Ivan

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.