Cine este vinovat de inflaţie?

Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Cine este vinovat de inflaţie? jpeg

Una dintre marile probleme ale regimului comunist a fost foametea. În epocă s-a suferit de foame îndelung și sistematic. Magazinele erau goale și piețele agroalimentare nu-și mai jucau rolul de mult. Se întîmpla așa nu pentru că nu am fi avut și producție agricolă, ci pur și simplu pentru că se exportau multe alimente pentru plata datoriei externe. După Revoluție, atunci cînd le spuneai că au înfometat oamenii, ceaușiștii noștri (oameni care l-au iubit pe Ceaușescu) se apărau cu o scuză de un cinism dureros. Ne răspundeau că lasă, așa cum a fost, nimeni nu a murit de foame. De fapt, de foame nu se moare ca și cum te-ar lovi o mașină, adică imediat. De foame se moare lent și dureros. Personal, am experimentat foamea în căminele studențești ținute în întuneric de către „luminata“ epocă despre care tocmai vorbeam. Este dureros să suferi de foame. Foamea dezumanizează. Cine nu a văzut cozile la alimente din epoca respectivă nu știe despre ce vorbesc. Oamenii se călcau literalmente în picioare pentru o bucată de pîine sau de carne.

Cel puțin tot așa de cinică mi s-a părut a fi și declarația președintelui Senatului României, care, chipurile, parafrazîndu-l pe guvernatorul BNR, spune că de inflație nu a murit nimeni. Vedeți, toată pleiada de economiști care au studiat fenomenul pot sta liniștiți. De asemenea, oamenii politici de la noi sau de aiurea pot să nu-și mai facă griji. Domnul cu funcția amintită a descoperit remediul împotriva inflației, și anume liniștea și seninătatea. De inflație, ca și de foame, se moare lent și pe tăcute. Inflația și foamea sînt prietene bune, asta ar trebui să știe cei care cred că pot face și desface inflația la comandă. Inflația este ca un cancer, atunci cînd se instalează, ravagiile pot fi foarte mari, mai ales dacă tratamentul nu intervine din vreme. Între inflație și foame există o strînsă legătură. Dezordinea monetară duce la dezordine economică, iar dezordinea economică duce la foame și instabilitate socială. Inflația a înfometat popoare și a provocat războaie și revoluții. Există cîteva episoade din istoria economică în care inflația a ruinat state. Noi, cei preocupați de fenomenul economic, dăm mereu ca exemplu inflația din Germania de după Primul Război Mondial, cînd salariile erau plătite de trei ori pe zi pentru ca muncitorii să poată să-și cumpere ceva cu banii munciți. Din această cauză, soțiile lor veneau la serviciu, luau banii și apoi fugeau repede cu ei la piață pentru a mai putea cumpăra ceva. Mult mai aproape de noi este exemplul Venezuelei contemporane, care suferă de inflație și de foame. Are un șofer pe post de președinte și este deținătoarea celei mai mari rezerve de petrol din lume.

De fapt, afirmația respectivă nu numai că este în afara oricărei logici economice, dar este, așa cum spuneam, de un cinism nemăsurat. Ea seamănă cu aceea a reginei care, atunci cînd a aflat că poporul nu are pîine, a întrebat de ce nu mănîncă cozonac. Răspunsul la această declarație este pozitiv. Da, de inflație se poate muri. Dacă există un fenomen care să producă o taxare a celui sărac în favoarea celui puternic politic, atunci acesta este inflația. Unii suferă de foame, iar alții acumulează averi pe care le transformă repede în valute și le transferă în afara țării. Declarația respectivă a intervenit în contextul dezbaterii despre cine este vinovat pentru inflația din România, avînd în vedere că aceea pentru luna februarie 2018 a fost cea mai mare din ultimii cinci ani. Și în acest caz, iresponsabilitatea unora este aruncată în spatele altora. Guvernanții arată cu degetul spre BNR, iar BNR, în măsura în care statutul și decența i-o permit, tot atenționează asupra politicilor inflaționiste guvernamentale. Și totuși, cine are dreptate? Pentru a ajunge la vinovați va trebui să aducem cîteva explicații. Ce este inflația și cum poate să apară și să se propage?

Vom începe prin a spune că in­flația nu este o simplă creștere a prețurilor, deși există mulți economiști care spun asta, din păcate. Inflația este un dezechilibru în piață, între cererea agregată (venituri, capacitate de cumpărare) și oferta agregată (mărfuri, capacitate de producție), dezechilibru care se manifestă prin creșteri de prețuri, în cazul economiilor libere, sau prin dispariția mărfurilor din magazine, în cazul economiilor etatiste, închise. Nu confundăm, deci, cauzele cu efectele. Cauzele se află în mecanismul fin prin care banii fără valoare proprie (moneda din hîrtie contemporană) din economie se raportează la lumea economiei reale (a mărfurilor și serviciilor) pe care trebuie să o susțină. Este inflație atunci cînd mecanismul este dezechilibrat prin apariția mai multor bani decît necesarul (ceea ce noi numim inflația prin cerere), dar și atunci cînd economia reală intră în contracție (ceea ce noi numim inflația prin ofertă). Totul este interdependență și dinamică. Unele școli de gîndire economică (monetarismul, de exemplu) ne învață că inflația este doar un fenomen monetar. Nu, inflația este mai mult decît un fenomen monetar. Inflația este un fenomen al întregii economii. Inflația intervine atunci cînd lumea mărfurilor și lumea banilor intră într-o asimetrie pronunțată în urma căreia își fac apariția creșterile de prețuri. Odată apărut, fenomenul este extrem de periculos pentru că are tendința de autoalimentare. O astfel de viziune asupra inflației ne arată că nu doar banca centrală poate fi vinovată pentru inflație. Bani în economie gestionează nu numai banca centrală, ci și guvernul.

Acestea fiind spuse, putem reveni la economia noastră din ultima perioadă. Vom proceda la o analiză în urma căreia să ajungem la un diagnostic. Dacă oferta a fost în creștere în ultimii ani, PIB-ul înregistrînd valori pozitive, atunci este clar că „problema“ se află în zona cererii. Inflația din economia noastră actuală este o inflație clasică, prin cerere, adică există în piață mai mulți bani decît poate susține oferta. Este clar că cererea a crescut într-un ritm mai rapid decît oferta, iar ecartul, așa cum explicam, s-a dus în creșteri de prețuri. Cine poate fi vinovat pentru această creștere necontrolată a cererii? Doi sînt posibilii vinovați. BNR, prin politica de expansiune monetară, sau Guvernul României, prin politica de expansiune bugetară. Să-i analizăm pe rînd, deși foarte mulți dintre cei care analizează fenomenul inflației din ultima vreme se pronunță în defavoarea Guvernului, fără o analiză. Indicatorul care surprinde caracterul restrictiv sau relaxat al politicii monetare practicate de către BNR este masa monetară în circulație. Observăm, astfel, că în anul 2017, agregatul monetar M2 și agregatul monetar M3 au crescut fiecare cu 11,6%. Cu alte cuvinte, masa monetară, în anul 2017, a crescut cu procentele amintite. Dacă vom ține cont că PIB-ul a crescut cu o cifră în jur de 7%, atunci rezultă o diferență de 4% care ne arată că politica monetară a BNR a fost una relaxată, în favoarea economiei, ușor expansivă, expansiunea sa încadrîndu-se în cifra despre care vorbește și Milton Friedman, de 4%. Caracterizăm această politică drept fiind una atentă, în acord cu tendința economică de relansare, pe ciclu economic ascendent, de după criza din anul 2008. Să vedem acum ce face Guvernul României. Acesta aduce în economie, în același an, prin îndatorare, aproape 6 miliarde de euro. Chiar dacă nu toți acești bani au intrat în consum, acesta este excesul de cerere care pune presiune pe prețuri. Putem închide analiza noastră spunînd că inflația actuală este una „guvernamentală“, dacă o putem numi așa. Este o inflație prin cerere, susținută cu bani împrumutați. Dacă vom lua în calcul și deficitele comerciale, vedem că țara se îndatorează, pune bani în piață și profiturile fug afară. Ne îndatorăm, producem inflație și-i îmbogățim pe alții. Sîntem în mijlocul unui coșmar economic. Trăim o iluzie a bunăstării pe care o vom plăti foarte scump, în condițiile în care o viitoare mare criză politică și economică planetară pare a fi cea a datoriilor publice nesustenabile.

Ce-i de făcut? BNR se află într-o imposibilitate și orice măsură clasică de scumpire a banilor nu poate duce decît la intensificarea inflației. Dacă scumpește banii, reduce oferta agregată și intensifică fenomenul. Atunci inflația prin cerere ar deveni și una prin ofertă (prin costuri). Soluția se află acolo unde sînt cauzele. Trebuie să oprim consumul prin îndatorare și să căutăm un echilibru stabil între consum și investiții, astfel încît cererea din piață să fie acoperită printr-o ofertă internă și economia să crească echilibrat și sustenabil. Pînă una-alta, pentru ca bătaia de joc impusă de populismul politic aflat acum la conducerea țării să fie completă, PSD a votat la ultimul său congres trecerea la moneda unică euro, pînă în anul 2024. Ce bine ar fi dacă economia ar asculta de partide și echilibrele economice ar putea fi realizate de către gospodine aflate în posturi guvernamentale! Tovarășii de acolo trebuie să știe că nu votul lor va aduce moneda euro, ci păstrarea unei economii sănătoase și echilibrate. Inflația este un criteriu de convergență cu moneda unică euro pe care sîntem pe cale a-l rata, tot prin votul lor. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.