Ce se întîmplă cu rockerii cînd îmbătrînesc. Fire Club

Publicat în Dilema Veche nr. 783 din 21-27 februarie 2019
Ce se întîmplă cu rockerii cînd îmbătrînesc  Fire Club jpeg

Cum iei pulsul unui oraș nou? Plimbîndu-te prin localurile unde se strînge lumea. Nu doar restaurante, baruri, pub-uri, cafenele, ci orice spațiu, fie el neconvențional, ori frate cu tradiția și conservatorismul. E prima mea lună în București și mi-am propus, în rubrica de față, să inventariez localurile din capitală unde te poți simți bine, foarte bine ori excelent. În ideea că afară sînt urși (vorba lui Teo, inspirația mea din stand up-ul românesc) sau că e prea cald, prea frig, prea murdar, ori toate cele patru simultan, căutăm înăuntru ce n-avem… acasă, pentru a-i cita și pe cei de la Paraziții.

Veniți cu mine într-un pelerinaj grotesc la cîrciumile cele mai lăudate sau la cele obscure, pe care le descopăr singură în timp ce descopăr și orașul. În prima mea lună în București, Fire este locul despre care vorbește toată lumea, așa că despre foc scriu și eu.

M-am dus cu sacul la un pom atît de lăudat de amicii bucureșteni care și-au lăsat tinerețile să se scurgă printre șirurile de mese pline de bere din Fire. M-am așteptat la ceva ieșit din comun, dar am descoperit un fel de „acasă“. Cum locul copilăriei mele înseamnă un sat dintr-un județ al Moldovei – chiar dacă mi-am petrecut ultimii zece ani în Brașov –, orice pare încremenit într-un timp prăfos, aproape palpabil din cauza densității, dar și într-un spațiu care duhnește ușor a bere, se pretează comparației cu Moldova copilăriei mele.

Și nu e rău; oricum ar fi, acasă nu e niciodată rău, dar eu aș adăuga și că asta nu înseamnă că e bine. Fire-ul pe care l-am descoperit eu (și unde am mîncat, am băut și am citit aproape zi de zi, timp de o săptămînă – ba într-o zi am bifat chiar de două ori prezența acolo) îmi pare a fi ce a rămas dintr-un rocker după ce a trecut de 40 de ani și se gîndește mai mult la rate decît la artă și la Kurt sau la „Play with Fire“ al celor de la The Rolling Stones, ce rămîne dintr-un student în ultimul an de studii doctorale făcute doar de gura părinților sau cum arată o căsnicie nefericită după 60 de ani ori mai mult.

Există două reguli în Fire Club, despre care sîntem informați chiar de la intrare (nu că nu există și că nu vorbim despre, ăla ar fi Fight Club), ci faptul că ospătarul are mereu dreptate, asta unu, iar dacă nu are, „see rule number 1“, asta doi. O glumiță pe care aș găsi-o potrivită doar dacă personalul ar fi ceva mai prietenos. Nu pot nega, totuși, că am cerut penne all’arrabbiata „nu într-atît de picante încît să-mi doresc să mor mîncîndu-le“ și le-am primit dulci, dar cu un zîmbet din partea ospătarului căruia nu i s a părut imposibilă dorința mea. Hamburger-ul unei zile a fost numai bun pentru a pocni pe careva în ceafă, cu intenții clare de omucidere, iar vreo 72 de ore mai tîrziu am mîncat aici una dintre cele mai fragede cărnuri. Depinde de noroc, presupun, chiar dacă berea, ca orice bere, se varsă mereu la fel în paharul care transpiră între degetele tremurînd de entuziasm. Știu că eu pot ierta multe pentru lichidul bahic din pahar, probabil. Sorin, prieten care a fost primul care mi-a recomandat Fire de cum mi-am instalat cățelul și purcelul în frumoasa noastră capitală, și-a justificat încurajările cu prețurile care sînt decente, deopotrivă cu mîncarea; elementul-cheie, pentru amicul meu, rămîne vibe-ul, pe care îl asociază cu momentele petrecute acolo cu oameni dragi. Fire, în viziunea amicului meu, „e colorat, discret; nu e aglomerat, nu vin bețivi“. Costin, un alt prieten, recunoaște că localul nu mai e ce-a fost odată, acum e „soft“. Nu că mi-aș fi dorit ceva experiențe hardcore, dar mi-ar plăcea să pot călători în timp măcar vreo zece ani. Ar fi impresionat-o mai mult pe moldoveanca în vîrstă de 17 ani flăcările punkerimii bucureștene, sînt sigură, și parcă gust cu regret din berile lor retro acum, regret pentru micuța care n a apucat să vadă o crîșmă faină în epoca gloriei acesteia.

E un loc bun de citit sau de trăit dileme? Da, doar dacă vii aici în zi de lucru, după prînz, cînd e destul de gol. Și cînd nu se întîmplă competiții sportive la care să vibreze sticlele pe masă și gîndurile-n tigve.

Îmi place mie sau nu, Fire chiar este „un loc sinonim cu o generație“, cea a anilor 2000, așa cum ei înșiși spun pe site-ul lor. Pe o scară de la 1 la 10, experiențele de pînă acum m-au făcut să văd în Fire un 6 spre 7, dar asta nu mă împiedică să îi mai acord șanse. Deci… ne vedem prin Fire și ne citim cu înflăcărare, da? 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Jurnal de librar (Editura Herg Benet, 2017).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.