Bistro Matrioșka: zonă liberă de corupție
De cînd ne înghețau picioarele prin piețele publice ale țării, cînd protestam pentru că simțeam nevoia să ne alăturăm cîte unui grup care voia justiție mai presus de orice, de-atunci am aflat despre Bistro Matrioșka, localul frumos care a susținut, încă de la început, lupta împotriva corupției, atît cît a putut și cum s-au priceput mai bine cei de-acolo. Chiar au, pe ușa de la intrare, un sticker pe care scrie „Zonă liberă de corupție“, pe fundal galben, reluînd astfel scandarea devenită motto pe care au făcut-o cunoscută în toată țara cei din grupul care a protestat pașnic și inedit sute de zile, în Sibiu, în frunte cu Radu Vancu.
Bistro Matrioșka, pe strada Visarion, la numărul 20, la cîteva minute de mers pe jos de Piața Romană. Loc de vizitat, de testat culinar, căci au multe feluri de mîncare frumos așezate în farfurii colorate, dar și deserturi pufoase și aromate de-ți vine să nu mai pleci (vreodată), de pozat și pus pe Instagram și Facebook, căci au tablouri într-un spațiu larg, aerisit, în nuanțe delicate, cu pian și fotolii și scaune comode, confortabile și, la fel, plăcut colorate. Probabil că această armonie a culorilor a contribuit mult la buna impresie pe care mi-a făcut-o Matrioșka încă de cînd i-am remarcat pe Facebook, pentru ca apoi să mă las definitiv convinsă și la fața locului. Cum la fel a fost și cu ironia lor subtilă la adresa a tot ce a însemnat fail-uri politice în ultimul an, cînd au fost mereu pe fază și au lansat produse pentru care clientul a primit, de exemplu, reducere de 42% (corespondentul a 42 de luni, cît înseamnă trei ani și jumătate) la folosirea parolei „cu executare“ pentru comandarea oricărui desert.
Aș sublinia că Bistro Matrioșka nu iese în evidență cu nimic în exces, de unde simpatia mea crescîndă pentru felul în care nu ți se dezvăluie cu totul de la prima întîlnire. E ca un om pe care-l descoperi vorbind cu el, povestind și întîlnindu-l și a doua, a treia oară, chiar dacă expresia lui facială, hainele sau freza nu-ți spuneau nimic la prima ieșire împreună. Exact ca o păpușă rusească în care mai găsești una și încă una, la Bistro Matrioșka găsești un local hipsteresc într-un restaurant bun într un cocktail bar interesant într-un loc răcoros de stat cu prietenii în curte… și aș putea continua, aproape la nesfîrșit. Cum, la fel, dulcele e dulce fără a fi grețos, personalul e prietenos fără a fi băgăcios, iar ceva din spiritul locului îndeamnă oamenii la discuții relaxate, pe ton egal; am ajuns acolo și probabil am fost primii clienți în acea după-amiază, iar cînd am plecat erau mai multe mese ocupate decît goale, dar fără zumzetul enervant care însoțește, inevitabil, restaurantele.
Pentru că am citit ceva interesant într-o revistă zilele acestea și-apoi am vorbit cu o prietenă și despre textul respectiv, și despre ce crîșme am mai testat prin București și mi-au plăcut, am ajuns să declarăm amîndouă același lucru: dacă ar fi fost să se ducă Avram Iancu pe cal la Bistro Matrioșka, nu s-ar fi dus niciodată stînd invers pe cal, ci dimpotrivă, ar fi fugit cu calul în spinare spre prăjitura cu lămîie.
Lăsînd deoparte gluma, căci la asta este evident că se pricep mai bine cei de la Matrioșka, țin să vă spun că localul este unul excelent pentru discuții de afaceri, pentru limonadele freelancer-ilor care caută oaze răcoroase în orașul care pare în curs de carbonizare din cauza căldurii mari, dar și pentru cine cu prietenii petrecăreți.
Din „glumele“ lor din meniul de acum aproape un an, insist pe: „prăjitura 20-20“, despre care spuneau că mai este cunoscută și sub numele de „prăjitura he he“, care reduce democrația cu 30% și „stimulează secreția de imunoglobină“. Ați recunoscut-o și voi, da? Aș mai spune și despre „prăjitura nemțească“ ce trebuie comandată din timp, căci vine greu; nu face mare lucru, doar stă-n farfurie și tace și este preferată de „servicii“. Și, desigur, „prăjitura cu executare“, asta fiind cea care rîde pe sub mustață, care trebuie pusă la răcoare înainte să fie comandată și nu merge bine deloc cu „prăjitura tehnocrată“. Tot cea cu executare conținea, spuneau cei de la Matrioșka, „o cantitate substanțială de rahat“, iar celelalte dulciuri din meniu i se adresau – cum altfel? – doar cu „daddy“.
Oh, și să nu-l uităm pe Santiago, motanul devenit emblemă în ultimul an de Bistro Matrioșka. Degeaba zic cei de la local că stă la poze, mie nici „miau“ nu mi-a zis. Motiv să nu mă dau bătută; nu mă las pînă nu-l cuceresc pe Santiago, despre care am auzit că devine mai prietenos dacă îți comanzi somon. Pînă la somonul viitor, în acest caz!
Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.
