Om nou
Mi-am luat o saltea de yoga. E verde, scrie Progressive pe ea. În mine pîlpîie aceleași lumini defecte care spun regressive. Nu există nici un conflict aparent, salteaua aia sprijină un colț din casă și e dătătoare de speranță. Aveam niște gantere mai mici, am mai luat unele pe care poți adăuga încă niște greutăți. Numărul de obiecte din casă în care îți poți zdrobi degetele de la picioare a crescut. Obosesc doar cînd mă uit la ele. Reușesc să fac o febră musculară fără să pun mîna pe nimic. Habar n-am ce sper. Că o să ies în final din casă cu pătrățele numărabile pe abdomen? Că o să am rezistența și vigoarea unuia de 20 de ani? Că, după niște mișcare bună, o să mă lovească un mare val de optimism? M-am asigurat, în orice caz, că am totul la îndemînă. N-am nici o scuză.
Am luat apoi vitamine potrivit gîndirii magice că C-ul te întărește, iar D-ul te imunizează. Am tenul cenușiu, ca al șobolanilor de noapte, bucuria de a trăi a unei cîrtițe rătăcite în mii de kilometri de tranșee subterane. Fumez mai mult și iau vitamine cu pumnul. Balanța vinovățiilor e fix pe mijloc, în echilibru. O pană să puneți într-o singură parte și mă voi înclina ireversibil, o piesă defectă de inginerie cu rotițele și arcurile sărite cît colo.
Am pus teancuri de cărți deoparte pentru a fi citite. A fi citite. Lepădarea gramaticală de implicare directă. Eu mă întorc iar și iar la repere vechi, la scriitori pe care îi iubesc, pe care îi simt deja prieteni, amici, rude. Salut, nea Roth, bună, domnu’ Franzen. N-avem chef nici unii, nici alții de noutate, un alt stil, ceva hățuri artistice mînuite altfel. E bine în supa călduță, iar Netflix mi-a nivelat harta basoreliefată a creierului pînă la a semăna cu două jumătăți netede de măr. Toată informația primită patinează acolo la liber și cade grămadă undeva într-un subconștient manifest în vise neesențiale. Citesc știrile, toate știrile, și nu mă mai emoționează nimic.
Am încercat să dezaglomerez casa, să dau la o parte balastul inutil, dar după jumătate de sfert din dulap și după ce am deschis debaraua și m-am uitat un pic acolo, am obosit. Îmi dau seama că am nevoie de absolut toate lucrurile de acolo. Nenumărate tricori negre purtate și răspurtate? Foarte bune. O să le port la mare cu perechea asta de blugi obosită. Cînd la mare? Las’ că văd eu. O grămadă de perechi de așa-numiți balerini cumpărați pentru că sînt drăguți, dar care par total aiurea odată încălțați, în total contrast cu imaginea mea înșurubată mental doar cu teniși în picioare. Las’ că-i țin. Dacă mă apuc să port rochii? Telefoane vechi care n-au ajuns la părinții mei, la reciclare. Un iPhone 3, cred, cît un timbru. Ia uite ce haios, îl țin, e vintage. La fel și 300.000 de cabluri care habar n-am ce fac. Trebuie că sînt bune la ceva. Dacă, Doamne ferește, oi avea nevoie? Un teanc de plicuri mici, vechi, cu foiță fină de mătase pe interior pentru misive parfumate. Verde-fistic și roz. Le țin și p-astea deși n-am mai scris nimic de mînă de nu știu cînd, iar degetele mele sînt tocite pînă la os de la lovitul tastaturii. Două ciocane mici, plus unul de scos cuie. Plus cuie. Din ce să scot eu cuie? Clește de dezbrăcat cabluri. Nu știam că avem și așa ceva prin casă. N-am văzut pe nimeni să-l folosească. Bănuiesc că le păstrăm pentru meșterii ăia care vin cu mîinile în buzunare și te întreabă dacă n-ai tu vreo cheie franceză. Avem și d-aia. Îmi dau seama că sînt întru totul în rîndul lumii cînd descopăr un soi de cutie verde de plastic, grea, compactă. Am bormașină!!!! Am patru scotch-uri de hîrtie, bandă adezivă, da. Am liță, cîlți, șuruburi și piulițe. Șurubelniță cu capete interșanjabile.
Am niște tîrlici croșetați de o mamaie din Bulgaria, cumpărați că era ea drăguță. Am ciorapi de casă încă împletiți de bunică-mea și cu care, dacă îi port, arăt ca un dac, așa că e ceva greșit acolo. Cum să-i arunc? Sînt făcuți de bunica.
Nu arunc nici un ac, îmi trebuie toate obiectele astea, le tîrăsc după mine ca pe o liotă de neamuri desperecheate. Plasa mea de siguranță. Dacă mă dezechilibrez emoțional și pic, sigur mă prinde bormașina.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
