DILEMA VECHE VĂ RECOMANDĂ

Darul lui Humboldt de Saul Bellow (trad. Antoaneta Ralian, prefaţă de C.L. Cuţitaru, Editura ART, colecţia „Nobel“), capodopera lui Bellow, o veche confruntare între idealism şi mercantilism adăpostită de acel „şopron modern“ care e romanul. (Simona Sora)

Aceasta este istoria literaturii române à la Istodor. Ce se mai poate citi astăzi din literatura română de la origini pînă în prezent? „Lista Istodor” conţine 101 titluri, comentate scurt şi cuprinzător...

Ion Ianoşi, Internaţionala mea. Cronica unei vieţi, o amănunţită şi profund onestă dare de seamă despre vremurile pe care (încă) le mai trăim, partea cealaltă a dilemei din care, totuşi, mai încercăm să ieşim. (Simona Sora)

Constantin Acosmei, Jucăria mortului, un poet care se ia la trîntă, în fiecare vers, cu întrega istorie a poeziei, pe care-l ştiţi, poate, din poemul „ce s-a întîmplat“: (ce este nimic ce faci nimic / ce cauţi nimic ce vrei nimic / ce ai nimic ce te doare nimic / ce simţi nimic ce spui nimic). (Simona Sora)

Pentru cine e curios să afle cum se pot descifra mecanismele profunde ale teatrului şi relaţiile sale cu omul, societatea şi istoria, există Infinitul dinăuntru, noua carte a lui Vlad Zografi – cîteva probleme originale pe care şi le pune autorul în acest domeniu şi pe care încearcă să le rezolve logic şi metodic. (Andrei Manolescu)

Ramon Llull, Cartea Păgînului şi a celor trei înţelepţi (Editura Meronia, 2010, trad. Jana Balacciu Matei), tratatul celebru din secolul al XIII-lea al lui „Doctor Illuminatus“ în care un evreu, un creştin şi un musulman pledează pentru propriile adevăruri, dar mai ales pentru dialog şi toleranţă. (Simona Sora)

Interviul cu Dumitru Crudu luat de un cristian pentru Observator cultural nr. 390, cu toate poveştile lui autentice de bibliotecă basarabeană, de fracturism fracturat, de tinereţe (cînd voia să se tundă ca Mircea Dinescu şi-l refuzau toate frizeriţele din Moldova), de poezie adevărată şi de moarte asumată. De neratat. (Simona Sora)

La Salonul de Proiecte (pe Calea Moşilor nr. 62-68) puteţi vedea, pînă  pe 2 decembrie, expoziţia „Geta Brătescu: atelierele artistului“. Găsiţi acolo cîteva dintre lucrările reprezentative ale artistei, bine ambalate teoretic & contextual. Un moment rar, de neratat. (Matei Martin)

Maşina lumii de Carlos Drummond de Andrade – o antologie edificatoare din poezia celui mai important poet modernist brazilian, autorul acelui poem care a împărţit Brazilia „în două categorii mentale“: „În mijlocul drumului era o piatră / era o piatră în mijlocul drumului / era o piatră / în mijlocul drumului era o piatră“. (Simona Sora)

De ce nu iau românii premiul Nobel de Alina Mungiu-Pippidi, o serie de treziri la realitate şi „injecţii de mîndrie naţională“ greu de încasat, dar irefutabile în ansamblul lor. De citit neapărat! (Simona Sora)

Împreună cu răvăşitorul text al Adrianei Babeţi despre dispariţia recentă a lui Michael Heim (Suplimentul de cultură, rubrica „Secretul Adrianei“) vă recomand şi una dintre cele mai frumoase cărţi publicate vreodată la „A treia Europă“ – Un Babel fericit (Polirom, 1999) de Michael Heim. (Simona Sora)

Mihail Şişkin, Scrisorar (Editura Curtea Veche, 2012), romanul unui tînăr scriitor comparat cu Nabokov, care trăieşte în Elveţia  şi care scrie în rusă „aşa cum nimeni din Rusia nu mai scrie“. (Simona Sora)

Şi în toamna asta ne mutăm la cinematograf. Întîi la Anim’est, apoi la Filmele de la Cannes care vin la Bucureşti. În sfîrşit, o să putem să vedem şi noi filmul lui Cristian Mungiu, După dealuri. (Ana Maria Sandu)

În numărul din septembrie al National Geographic, un spectaculos fotoreportaj intitulat „Palate ţigăneşti“ semnează jurnalistul Tom O’Neill şi fotografii Karla Karla Gachet şi Ivan Kashinsky, care au mers acasă la romii din comuna Buzescu, Teleorman, au stat de vorbă cu ei şi le-au fotografiat dormitoarele şi living-urile din imperialele kastello.

Oraşe pentru oameni (traducere de Silvia Gugu, Igloo Media, 2012), o carte din care fiecare candidat la primării ar trebui, de-acum încolo, să dea examen înainte de a-şi depune candidatura.

Nu doar că Dracula Bass Festival e primul eveniment din lume dedicat exclusiv basului şi contrabasului, dar se întîmplă chiar sub nasul nostru şi îi are ca invitaţi pe unii dintre greii instrumentului. Aveţi la dispoziţie 5 minute ca să vă hotărîţi care e basistul dvs. preferat, după care vă luaţi bilete şi ne vedem la Festival.

Am făcut un top personal al celor mai bune cinci volume de povestiri citite de mine vara asta. Promit să revin cu un alt top de proză scurtă la sfîrşitul toamnei.

Audiobook-ul Luni sau marţi – şapte povestiri de Virginia Woolf în traducerea lui Mihai Miroiu şi în lectura Irinei Petrescu, la Humanitas Multimedia. Peste două ore de încîntătoare proză citită de o actriţă pe măsura scriitoarei! (Marius Chivu)

Cartea unui mare fizian contemporan, Leonard Susskind, despre cele mai complexe şi mai greu de pătruns teorii privind cosmosul – Peisajul cosmic (traducere de Irinel Caprini, Editura Humanitas). Şi una mai uşurică, unui jurnalist – Nick Redfern, despre Conspiraţiile NASA (traducere de Radu Timnea, Editura Trei).

O dată la 10 ani, revista Sight and Sound, creată în 1933 şi editată de British Film Institute, îi întreabă pe criticii de film din lumea întreagă care e cel mai bun film realizat vreodată. Anul acesta, pentru prima dată din 1962, Citizen Kane a fost detronat de Vertigo (Alfred Hitchcock, 1958).

Festivalul de jazz de la Gărîna începe să aibă o istorie documentată. Anul acesta au apărut volumul colectiv, coordonat de Tinu Pârvulescu, ce cuprinde rememorări, interviuri statistici și fotografii: Gărîna Jazz. Povestea unui festival, a locului și a publicului său și DVD-ul In the Middle Of Nowhere. Gărîna Jazz Festival 2003-2011. (Marius Chivu)

În Sala Foaier a Muzeului Ţăranului Român, expoziţia de fotografie „Ada Kaleh. Insula din suflet“ reface din imagini destinul tragic al micuţei insule de pe Dunăre, în aval de Orşova veche, dispărută împreună cu aceasta sub apele fluviului, în momentul în care s-a încheiat construcţia Hidrocentralei Porţile de Fier I, la începutul anilor ’70.

În noaptea de sîmbătă spre duminică, urcaţi pe bloc sau pe un munte, deşi e bună şi o cîmpie din afara oraşului, pentru că are loc ploaia de meteoriţi numiţi Aquaridele Delta. E OK, e un fenomen prevăzut, aprobat şi recomandat de savanţi, nu e sfîrşitul lumii. (Marius Chivu)

Un regal editorial pentru copiii rafinaţi din noi: Alice în Ţara din Oglindă de Lewis Carroll, în traducerea Antoanetei Ralian (proza) şi a Ioanei Ieronim (versurile), cu ilustraţii de Irina Dobrescu, la Editura Arthur. O fantezie cu oglinzi, unicorni, şah şi alte jocuri haioase ale minţii. (Marius Chivu)

E vară. E al naibii de cald. Pentru nefericiţii care n-au plecat încă în vacanţa, singura soluţie ca să scape de caniculă e sa stea în casă. Partea proastă e că aceasta nu e tocmai cea mai buna modalitate de a-ţi petrece timpul. Iată cîteva recomandări pentru zilele urmatoare.

Filmul Oslo, 31 august în regia lui Joachim Trier, cîştigătorul de anul acesta al Trofeului Transilvania, intră pe ecrane. Emoţionant, impecabil filmat şi dozat. O poveste caligrafică, tristă şi convingătoare, care funcţionează ca un duş rece într-o zi apăsătoare de vară. (Ana Maria Sandu)

Victor BRAUNER, Cuvîntul scris şi opera plastică 1934-1965. Nici album, nici carte, ci amîndouă la un loc şi ceva pe deasupra. Avînd la bază o teză de doctorat, volumul găseşte corespondente subtile între pictura şi scrisul lui Victor Brauner, despre care Mihaela Petrov ştie tot. (Mircea Vasilescu)

Sîmbătă 30 iunie, începe Turul Franţei, în timp ce în Anglia s-a pornit deja Wimbledonul rachetelor iarbă-aer. Abia avem timp să reamintim – fie şi inutil – că duminică, 1 iulie, e finala europeană de fotbal. Cum proclama Cyrano – „cu cît e mai inutil, cu atît e mai frumos“. (Radu Cosaşu)

Senzaţional! În Adevărul din week-endul trecut – editorialul patetic al lui Petre Barbu: „Pedeapsa lui Tolstoi“, inspirat de moartea prinţului Bolkonski în Război şi pace. Un editorialist român scriind la zi, în 2012, cu Tolstoi pe masă, nu vi se pare senzaţional? (Radu Cosaşu)

Cărarea cuiburilor de păianjen (traducere de Oana Boşca-Mălin, Colecţia „Strada Ficţiunii“, Editura Allfa), romanul de debut al lui Italo Calvino, o fabulă despre sălbăticie, violenţă şi inocenţă. Spre deosebire de celelalte cărţi ale italianului, simplă, dar la fel de tăioasă. (Marius Chivu)

Joi, 14 iunie, la 17,30, la cinema Studio, vă invităm  la vizionarea filmelor lui Slavomir Popovici (1930-1983).

De mîine, 8 iunie, solicităm semenilor noştri antimicrobişti o cît mai înţelegătoare putere de anduranţă: începe Europeanul de fotbal din Polonia şi Ucraina. La întrebarea de neocolit: şi cît o să ţină?, declarăm de la bun început că nu răspundem la provocări. (Radu Cosaşu)

Lettre internationale, ediţia 2012, Corespondenţa Emil Cioran – Armel Guerne, de o cuceritoare vivacitate a sensibilităţilor cu un moment sublim, cînd Ionesco îi recomandă lui Cioran, prin ’70, să nu scape filmul Andrei Rubliov, şi scepticul neîmblînzit, recunoscîndu-şi necalificarea în cele religioase, se declară emoţionat şi convins că „nu există speranţă decît în Europa de est“. Ce vremuri! (Radu Cosaşu)

David Grossman, Pînă la capătul pămîntului (traducere din limba ebraică de Ioana Petridean, Polirom, 2012). Lungul drum al unei israelience, după ce şi-a condus unul dintre fii la oaste, gata să plece spre frontul din Liban. Lungul drum al angoasei materne pînă la obsesia morţii.

Andrei Platonov, Cevengur (Editura Allfa, 2012, traducere de Antoaneta Olteanu). Stalin a interzis romanul scriind pe colţul bunului de tipar: "gunoi!." The Telegraph susţine azi că "este greu să-ţi imaginezi un romancier mai bun". The Guardian apreciază că "e poate cel mai mare scriitor rus al secolului XX". Pentru o dată, îndrăznesc să renunţ la "poate". (Radu Cosaşu)

Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii / pe care le alungă imediat“. Simplu muritor, nu pot alunga nimic din reveriile acestui debutant care m-a entuziasmat cît altădată Budila-Express a lui Muşina, Poemele de amor ale lui Mircea Cărtărescu. (Radu Cosaşu)

În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de ţări. Nu rataţi documentarele: După Revoluţie (regia Laurenţiu Calciu), Păcătoasa Teodora (regia Anca Hirte) şi Turn off the Lights (regia Ivana Mladenovic). (Ana Maria Sandu)

Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor bucura, sînt sigur, de filmul Visul lui Adalbert regizat de Gabriel Achim. Din 4 mai în cinematografe. (Matei Martin)

„Acea publicăţiune de fală este Mundus oder Ţodiacon, Univerzal-transţedental-cosmologhişe-astronomişe-meteorologhişe Flighende Bleter. Apare săptămînal, ca Dilema veche.“ Această replică o puteţi auzi, în timp ce vă hliziţi monumental, în cea mai nouă premieră a Teatrului Odeon: C.F.R. Cometa, copilul şi căţelul, după texte de I.L. Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija. Pînă acum, cel mai notabil eveniment al anului Caragiale. (Luiza Vasiliu)

Cel de-al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, Toată lumea din familia noastră, a intrat pe ecrane. E o felie de viaţă decupată bine, genul de poveste tristă pe care o auzim din ce în ce mai des: din prea multă iubire pentru copil şi din dorinţa de a avea mereu dreptate, oamenii care au fost cîndva împreună pot să-şi facă mult rău după ce s-au despărţit. Tăios, trist şi uman. (Ana Maria Sandu)

Vineri, 6 aprilie, de la ora 19,30, la Godot Café-Teatru din Bucureşti (str. Blănari, 14), va avea loc Gala Premiilor de Jazz / Premiile Muzza pe 2011, ediţie dedicată memoriei lui Johnny Răducanu. Printre invitaţi, Jáncsy Körössy, Nicolas Simion, Marius Pop & M Theory şi Guilty Lemon. Mai multe pe www.fundatiamuzza.ro. (Marius Chivu)

Mai întîi, recomand concertul de joi, 29 martie, din Club Control cu trupa poloneză de electro-jazz-experimental Pink Freud. Mergeţi fără inhibiţii şi prejudecăţi sonore! Apoi, o expoziţie, deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României şi dedicată lui Horia Creangă (1892-1943), unul dintre cei mai interesanţi şi mai autentici arhitecţi români din Interbelic.

„Tronicart 1300“, expoziţia artistului Gheorghe Ilea, Sala Dalles, 12 martie – 6 aprilie 2012. Dacă vreţi să vedeţi ce se poate face cu 56 de capote de Dacia 1300, daţi o fugă pînă la Dalles. Iar dacă vă place, răspîndiţi vestea. (Luiza Vasiliu)

Atît cît mă duce mintea mea antiviscerală, socotesc că articolul lui Andrei Cornea, „Legea lustraţiei – o eroare“ (din 22, numărul 10), demonstrînd precis şi concis falsitatea, inechitatea şi inutilitatea ei, este tot ce s-a scris mai convingător „în problemă“. (Radu Cosaşu)

În Gazeta Sporturilor din 1 martie (www.gsp.ro), Luminiţa Paul şi Roxana Fleşeru au publicat, pornind de la indiciul meu de acum cîteva luni din rubrica „Cu ochii-n 3,14“, un extraordinar de bine documentat reportaj intitulat chiar aşa: „Povestea francezului care a luat 10 în gimnastică la JO înaintea Nadiei“. E vorba de Albert Séguin, un atlet din anii ’20, despre care, Google e martor, n-a mai scris nimeni pînă acum. Povestea lui era ca şi necunoscută. (Marius Chivu)

Pe 1 martie, opriţi-vă un pic din butonarea telecomenzii pe noul canal TV Digi24. Faptul că s-au dus să lucreze acolo Adriana Muraru şi Luca Niculescu reprezintă, pentru mine, promisiunea fermă că o televiziune de ştiri se poate face şi altfel, de către profesionişti adevăraţi. (Mircea Vasilescu)

E tonic să-l vezi şi să-l auzi pe Neagu Djuvara vorbind despre lumea românească a acestui început de secol, de aceea vă recomand interviul în două părţi din Adevărul. „Povestită“ de domnia sa, nici politica nu mai pare atît de prozaică. (Ana Maria Sandu)

T.O. Bobe, Contorsionista, Editura Humanitas 2011. E aşa cum scrie autorul pe coperta a patra a cărţii sale: „cred, sper, că e nu atît admirabilă, cît mai degrabă vie, imperfectă, îngrozitoare şi, poate, iubibilă“. Nu poate, ci sigur. Şi cu mulţumirile casei pentru acest nou adjectiv: iubibil. (Radu Cosaşu)

În Parisul ultimelor luni dinainte de eliberare, pe vremea cînd se ştia deja precis că Germania hitleristă pierduse războiul, Céline, colaboraţionistul neruşinat, antigaullistul şi antisemitul notoriu, e convins că oricine bate la uşa dispensarului său vine să-l omoare. Scîrba de toţi, irezistibila scîrbă céliniană, e mai viguroasă decît teama de moarte.

Săptămînal, ca să ştiu după ce cărţi noi trebuie să alerg – „mare patimă cărţile, dom’profesor!“, vorba şefului de gară din Steaua fără nume – nu scap cronica literară a Adrianei Bittel din Formula As; de o siguranţă a gustului şi a frazei, ea nu m-a înşelat de cînd o citesc. (Radu Cosaşu)