Împreună cu alţi 27 de studenţi, fac parte dintr-una dintre grupele de anul I ale Facultăţii de Limbi Străine din Bucureşti. La începutul anului universitar am realizat că mai mult de trei sferturi dintre colegii mei sînt din provincie. Am colegi din toate colţurile ţării: Buzău, Bacău, Slatina, Constanţa, Brăila... Inevitabil, într-una dintre pauze a apărut discuţia cazării în Bucureşti.Mulţi dintre ei stau la gazdă pentru că locurile la cămin alocate studenţilor din anul I sînt "reduse" (ca să nu spunem "inexistente"). Doar Ana şi Radu sînt "norocoşii" care şi-au găsit un loc în "complexele studenţeşti".Ana este studentă, în paralel, la Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universităţii şi la Facultatea Româno-Americană (facultate particulară). Unul dintre avantaje este că, momentan, stă la căminul facultăţii particulare unde condiţiile sînt mult mai bune ca într-un cămin de stat: camera, pe care o împarte cu încă alte două colege, este mult mai spaţioasă decît una de stat şi are baie individuală etc. Există, de asemenea, într-un cămin particular, numeroase alte facilităţi, bineînţeles, toate contra cost: pentru un frigider dai 200.000 de lei pe lună, pentru un cuptor cu microunde 50.000 de lei pe lună, abonamentul cablu TV 150.000... şi lista poate continua... Aici se plăteşte pînă şi consumul de curent: 50.000 de lei pe lună. Toate acestea fiind însă peste taxa de cazare, adică 85 de euro lunar (aproximativ 3 milioane) şi încă alte 2.800.000 pentru cardul de masă - care este obligatoriu. Mîncarea de la cantină este într-adevăr foarte bună, dar foarte scumpă, din suma alocată pe card ajungîndu-i să mănînce doar o masă pe zi. (Pentru băutură trebuie să plătească separat; o banală sticlă de apă plată de 0,5 l ajungînd să coste 4.000 de lei!). O ascult cu atenţie pe Ana şi mă gîndesc ce bine e să fii bucureştean, măcar din acest punct de vedere.Odată deschis subiectul, Radu începe să nepovestească şi el cum stau lucrurile la unul dintre căminele Politehnicii din Regie. Condiţiile de aici nu sînt nici pe departe la fel de bune ca la o facultate particulară: stai într-o cameră de două persoane, destul de mică pentru el şi pentru colegul lui, dotată doar cu o singură chiuvetă (baia este la comun), cu un geam crăpat care tot "aşteaptă" să fie reparat "pînă la iarnă" şi o uşă "foarte şubredă". Avantaje? În mod surprinzător, există: chiria este de două ori mai mică decît cea pe care o plăteşte Ana la căminul facultăţii particulare, iar mîncarea de la cantină este la fel de bună şi mult mai ieftină. De asemenea, studenţii au posibilitatea să se conecteze la Internet, să închirieze un frigider etc., fără achitarea unei taxe oficiale.Curiozitatea de a afla dacă situaţia căminelor a fost aşa dintotdeauna m-a determinat să discut cu o fostă studentă, care în prezent lucrează la una dintre firmele de Internet din Bucureşti, Cristina Ştefănescu. Cristina este din Craiova, şi-mi spune că "pe atunci" (adică în 1996) "chiria la cămin era puţin mai scumpă decît un pachet de ţigări". Dat fiind preţul scăzut, nu a stat mult pe gînduri şi s-a mutat în Regie, la P3. Îmi povesteşte cum, la cîţiva ani după terminarea facultăţii, a reuşit să-şi cumpere un apartament, însă mai trece din cînd în cînd pe lîngă "complexele studenţeşti" din Regie. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult din vremea cînd era ea studentă, "poate au mai apărut geamuri termopan" din loc în loc, dar, în rest, este la fel. Îşi aminteşte cum de fiecare dată, în septembrie, studenţii îşi zugrăveau camerele, iar la sfîrşitul anului ele arătau ca şi cum ar fi făcut războiul. Aşa că următorii care se cazau luau trafaletul în mînă şi începeau văruitul pereţilor, de la capăt. Ca într-un fel de ritual.Chiar dacă, într-adevăr, căminelor studenţeşti de stat le lipsesc multe, dacă ar fi pusă să aleagă încă o dată, Cristina tot aici ar sta, pentru că, spune ea, "în definitiv, banii contează, iar cînd eşti student încerci să-i economiseşti cum poţi mai bine".