Cu ochii-n 3,14
ÎNTR-O ZI, CEI CE APAR
DIN CÎND ÎN CÎND SE POT ÎNTREBA
DACĂ LUCRURILE VOR CONTINUA
SĂ-I PRIMEASCĂ ÎN LOCURILE BUNE
● Într-o zi, urc (o fac adesea) într-un autobuz 381. Înăuntru, o hîrtie lipită pe un geam (şi semnată „Conducerea RATB“) mă pune în gardă: „Acest autobuz nu este prevăzut cu aer condiţionat în salon“. Elementar, dragă Watson: pe liniile RATB nu poţi avea parte de aer condiţionat decît în budoar. (D. S.)
● Potrivit celor scrise pe nişte panouri, Parcul Drumul Taberei, fost Moghioroş, este în curs de a fi „reabilitat“. Cei ce ştiu cît de cît limba română se pot întreba, pe bună dreptate, ce rău o fi făcut parcul de are nevoie să fie reabilitat. Se pot întreba şi dacă, dincolo de reabilitare, nu se va face totuşi o reamenajare a parcului. (A. M.)
● Ştiţi, probabil, ştirile acelea care apar din cînd în cînd despre scrisori care ajung la destinatar după ani întregi. Mi s-a întîmplat ceva asemănător. Un e-mail trimis de un coleg din redacţia unui post de radio străin pe 19 martie, ora 16,14, mi-a intrat în inbox pe 14 mai, ora 11,55. Să înţeleg că uneori şi e-mail-ul „lucrează“ ca poşta tradiţională, sau să cad în teoria conspiraţiei (căci, nu-i aşa, e vorba de un post străin) şi să zic, ca pe vremuri, „Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi…“? (M. V.)
● S-a prăbuşit o clădire în Centrul Vechi. Pur şi simplu. Noroc că nu era nimeni în ea. Însă dacă lucrurile vor continua aşa, adică turismul „de cîrciumă“ înfloreşte într-o zonă nerestaurată, neconsolidată etc., în vreo 20 de ani (şi cu sprijinul unui cutremur ceva mai consistent) vom merge la o bere în următoarele localuri: „La ruine“, „La moloz“, „Praf şi pulbere“, „Adio, mamă!“ şi la Club A… fost odată. (A. P.)
● 78.000 de oameni s-au înscris în primele două săptămîni pentru a se muta pe Marte în colonia olandeză Mars One, care ar trebui să-i primească pe imigranţii pămînteni începînd cu anul 2022. Din cauza mutaţiilor psihologice induse de noul mediu, acest autoexil nu mai are cale de întoarcere, spun organizatorii. Candidaţii vor fi antrenaţi timp de opt ani pentru a face faţă noilor condiţii de trai şi muncă. Înscrierile se vor termina la sfîrşitul lui august şi se aşteaptă încă o jumătate de milion de aplicanţi. Pe Marte aerul e irespirabil, iar temperatura medie este de -60ºC. Cît de indezirabilă poate ajunge viaţa pe Terra? (M. C.)
● Surprizele toaletelor continuă, chiar în locurile bune: într-un asemenea stabiliment al unei terase avangardiste, foarte trendy, un cîine tremurător zăcea pe jos în faţa unuia dintre WC-uri. Reacţiile utilizatorilor oscilau pe undeva între milă, silă şi frustrare (pentru că într-una din cele trei cabine nu se putea intra). (I. P.)
V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ DE CE,
ÎN LOC SĂ SE CAUTE
ALTE ARII CULTURALE,
ORAŞUL A FOST ÎNGHIŢIT
DE PLANTE CARNIVORE?
● V-aţi întrebat vreodată de ce pe prea multe haine de la H&M scrie „Fabricat în Bangladesh“? Desigur, pentru că acolo există (prea) multe ateliere în care sînt asamblate haine ieftine, dar mai ales pentru că în Bangladesh ora de muncă se plăteşte cu 0,38 centime de euro (faţă de o medie de 20 de euro în UE), iar o nenorocire precum cea de luna trecută, cînd în oraşul Dacca din Bangladesh au murit peste 1100 de oameni, este urmată în principal de „pacte cu sindicatele“, adică apă de ploaie. (S. S.)
● La concursul Românii au talent au cîştigat trei cîini. De fapt, stăpînul lor, care i-a dresat. De fapt, cred că a fost mai mult decît un premiu, a fost un exemplu de iniţiativă civică pentru cei care se plîng de cîinii vagabonzi de pe străzi: în loc să se caute soluţii de a scăpa de ei, mai bine am învăţa cu toţii să-i dresăm. (S. G.)
● Nici o săptămînă fără Marga. De data asta, o declaraţie de presă făcută la Alba Iulia: „Cooperarea cu instituţiile Rusiei şi Chinei, cu alte arii culturale, ne interesează în mod aparte.“ Cu aria culturală din Azerbaidjan, de pildă (L. V.)
● A apărut o nouă companie de taxiuri. Se numeşte Taxi Legal. Pe portieră scrie că firma e înregistrată în Jilava. E vorba de oraşul în care „locuiesc“ cei mai mulţi penali. (M. M.)
● Îl cheamă Paul Templer şi pretinde că umbla cu caiacul pe rîul Zambezi cînd a fost înghiţit de un hipopotam. Întîmplarea are deja 17 ani, dar Templer tocmai a povestit pentru The Guardian cum a decurs atacul şi cum, după ce l-a mestecat puţin, hipopotamul l-a „vomitat“. Templer şi-a pierdut ambele braţe, dar îşi aminteşte despre acel moment cu nostalgie: „Timpul trece foarte lent cînd te afli într-un hipopotam.“ (M. C.)
● Intru în Florăria Amazon şi mă aştept să găsesc orhidee, liane, plante carnivore. Aiurea, numai garoafe, trandafiri, lalele. O junglă paşnică de Dîmboviţa. (A. P.)
PRIN POIENILE PATRIEI,
CÎTEVA ALTERNATIVE
(MAI MULT DE CINCI) PROVOACĂ,
ÎNTR-UN FEL, REZUMATUL
● O coincidenţă pe care n-am putut s-o trec cu vederea: în timp ce la televizor se vorbea despre „micii de la Bruxelles“, iar în meniul McDonald’s apăreau „McMicii“, grătarele au continuat să sfîrîie vesele şi neobosite pe pajişti şi prin poienile patriei. (P. M.)
● Un ziar recomandă cîteva alternative naturiste la Ibuprofen. Printre altele, scoarţă de salcie. Bine că am aflat. De acum încolo, cînd mă doare capul, o să mă duc în parc. (M. M.)
● Pentru a marca întoarcerea pe Pămînt, după ce a petrecut mai mult de cinci luni pe orbită, astronautul canadian Chris Hadfield a cîntat piesa „Space Oddity“ a lui David Bowie. S-a şi filmat în spaţiu, iar videoclipul l-a publicat pe YouTube. Rezultatul: un filmuleţ copleşitor şi emoţionant, care a făcut peste 11 milioane de vizualizări. Uneori, ficţiunea devine pur şi simplu realitate. Cum să interpretezi altfel spectacolul real din cosmos care se potrivea atît de bine cu versurile acelui cîntec, scris cu mai bine de 40 de ani în urmă? (A. M. S.)
● Ştirea că Angelina Jolie a făcut preventiv o dublă masectomie pentru că a aflat că este purtătoarea unei gene care provoacă cancer la sîn a surprins pe toată lumea. Acum îi mai dă cuiva mîna să zică că vedetele nu sînt făcute din carne, oase şi spaime, ca noi toţi, ceilalţi muritori? (A. M. S.)
● Cornel Nistorescu a scris un editorial pornind de la o fotografie trucată de Kamikaze. Doar că nu ştia că e trucată. E, într-un fel, rezumatul întregii sale cariere de jurnalist. (L. V.)
Foto: D. Goace
