În Lilitown

Numele meu este Ana şi locuiesc în Bu­cureşti. Oraşul meu ar fi mai fru­mos şi mai liniştit fără hoţi, mai ales că poliţia nu ar mai fi atît de agitată. A­tunci cînd aveam cinci ani l-am în­trebat pe tata dacă se pot construi niş­te tuburi uriaşe, invizibile sau trans­pa­rente, prin care să pot merge la cea mai buna prietenă a mea ca să mă joc. Ar fi interesant dacă maşinile ar zbura prin­zînd o viteză de 7 km/h. Şi mai fru­mos ar fi dacă maşinile ar face a­cro­baţii ca avioanele: să facă semicercuri, i­nimi etc. Mi-ar plăcea ca blocurile să fie înalte de douăzeci de etaje şi să aibă cinci lifturi. Apartamentele să aibă cinci camere, să fie spaţioase  şi să aibă mo­bilier modern. Pe blocuri să fie mul­te televizoare LCD care să conţină cinci­zeci de programe interesante pen­tru copii. Vara, oamenii să poarte în­căl­ţăminte şi îmbrăcăminte frumos co­lo­rate, comode şi diferite accesorii. În toa­te parcurile din oraşul meu lea­gă­nele să se dea peste cap, să mai fie ine­le, să poţi să te ţii cu mîinile şi să te dai peste cap. Toboganele să fie cu apă ca să îţi pui centura şi să te rostogolească. Par­curile să fie împărţite aşa: pentru oa­meni mari, pentru copii, pentru be­be­luşi, pentru animale, ca nimeni să nu se plictisească.

Oraşul meu vreau să se numească Lili­town şi să fie locuit de cei mai prie­tenoşi oameni!

Ana VLADIMIROV, clasa a II-a, Şcoa­la nr. 188, Bucureşti