Oraşul nostru nu se poate numi „per­fect“. Mi se pare că este desenat într-un stil nepăsător şi prostesc. Mi-ar plăcea să fiu arhitectul-şef al oraşului no­stru, deoarece chiar aş vrea să-l schimb în totalitate. Eu vă voi prezenta oraşul creat de mine. Oraşul meu.

Cum am zis, voi începe de la zero. Aş ale­ge acelaşi loc. La început, va fi pămînt plan. Voi trasa o linie albă în formă de cerc mare, încît să-mi ajungă pentru tot ce vreau eu să fac. Prima oară, voi planta un sequoia în mijloc şi-l voi îngriji vreme de o lună, timp în care el se va înălţa 5 metri. Voi crea şan­ţuri în jurul copacului ca nişte linii, toate începînd de-a lungul liniei albe spre cen­trul cercului, adică spre copac. La capete voi săpa grupuri în formă de tuburi, de 10 me­tri lungime. Din acele puţuri va ieşi apa care se va duce în şanţuri şi va curge spre co­pac, hrănindu-l. După aceea, voi pune mori de vînt care vor încărca o baterie mare ce va fi îngropată la 20 de metri sub copac şi va fi izolată pentru a nu fi udată de apă. Du­pă aceea voi ridica stîlpi, în cerc, de di­ferite înălţimi. Vor fi din ce în ce mai înalţi din interior spre exterior. Voi pune plat­for­me pe acei stîlpi în formă de cerc. Acelea vor fi platformele pentru trenurile magnetice (tre­nuri care se mişcă printr-un fenomen fi­zic: magneţii; se vor mişca prin împingerea de către forţa cauzată de respingerea mag­ne­ţilor) care vor ajunge pe la fiecare plat­for­mă de la ultimul etaj al clădirii cu înăl­ţimea respectivă.

Apoi voi ridica clădirile pentru înăl­ţi­mea fiecărei platforme. Clădirile vor avea struc­tura din fibră de carbon şi vor fi aco­pe­rite de sticlă cu grosime de 5 mm. Va fi din aceste materiale pentru a nu cădea la cu­tre­mu­re. Vor avea stîlpi din metal lipiţi şi de pămînt, şi de clădire, pentru a o ţine fixă.

După aceea voi pune pămînt gros de 1 m şi voi crea o mică grădină pe fiecare aco­periş. În fiecare grădină voi face, într-un colţ, cabina de lift care va veni cu oameni din toată clădirea şi aceştia vor intra în tre­nul ce va opri la platforma de lîngă grădină. Voi face o mică cărare care va duce la plat­formă, voi pune doi copaci şi cîte un e­xem­plar din mai multe specii de plante şi de flori.

Dar nu uitaţi de şanţuri! Acestea vor fi aco­perite cu sticlă şi mici copăcei vor creşte din mici găuri în geam. Vor fi la distanţă de 5 metri. Vor fi, de asemenea, străzi. Am ui­tat să vă zic că nu se va asfalta pămîntul, ci se va pune piatră cubică care va arăta ca o gre­sie. Străzile vor fi de-a lungul şanţurilor. Şan­ţurile vor fi chiar pe mijloc, iar oamenii vor merge pe părţi.

Acesta este oraşul meu de vis. Mi se pa­re perfect în fiecare privinţă. Dar poate doar eu îl văd aşa. Sau poate şi altcineva...