● O lume absurdă, de Kurt Vonnegut
O lume absurdă, a Americii secolului trecut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pentru armele de foc, alimentat de eroii filmelor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care influenţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara societăţii, pentru a-şi găsi rostul. Bucătăria e mediul lui preferat, povestirea întrerupîndu-se din cînd în cînd, pentru a ni se prezenta cîte o reţetă culinară (cuprinzînd, de fapt, comentarii subtile ale autorului). Finalul ne prezintă concluzia unei vieţi trăite în afara oricăror valori tradiţionale sau morale, printr-o inscripţie întîlnită de Dick într-un loc public:
Socrate a zis: To do is to be,
Sartre a zis: To be is to do,
Sinatra a zis: Do be, do be, do.
Cînd absurdul nu se instalează datorită lejerităţii folosirii armelor de foc sau a drogurilor, acesta se datorează setei de îmbogăţire a oamenilor, dorinţei de a acumula bunuri cu care să epateze. Un personaj, un haitian vorbind creola – dialect care nu cunoştea decît timpul prezent al verbelor –, traversînd un oraş american pustiit de viaţă din cauza exploziei accidentale a unei bombe cu neutroni, deci nelocuit, spune, văzînd opulenţa clădirilor: „Ce bogaţi sînt! Ce bogaţi sînt!“
Tînărul îşi caută salvarea prin împlinirea în artă, scriind o piesă de teatru, a cărei acţiune se petrece într-un loc ideal, căruia el îi dă numele unui loc real: Katmandu. Profesoara lui îi spune: „Trebuie neapărat să te faci scriitor şi să pleci, să găseşti acel lucru pe care toţi ar fi trebuit să avem curajul de a-l căuta: propriul tău Katmandu.“
Andrei POPA, clasa a VII-a, CN „Moise Nicoară“, Arad