Bună ziua! Este 2071, într-o frumoasă zi de primăvară. Sînt undeva... în Bu­cu­reşti. Ce credeţi că aş fi văzut acum şai­zeci de ani? Nici nu vreau să-mi mai a­min­tesc. Merg alene pe o alee şi mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară.

 

Bună ziua! Este 2071, într-o frumoasă zi de primăvară. Sînt undeva... în Bu­cu­reşti. Ce credeţi că aş fi văzut acum şai­zeci de ani? Nici nu vreau să-mi mai a­min­tesc. Merg alene pe o alee şi mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. O lege ur­banistică a îmbrăcat oraşul în verdeaţă, nu mai sînt acoperişurile mohorîte de altă­dată şi nici străzile prăfuite şi aglo­me­rate. Acum toate au fost înlocuite cu stra­turi de pămînt proaspăt şi flori vesele şi parfumate. Mici hublouri lasă loc lu­minii, în casele oamenilor, sau lasă liber mini-navetelor de transport să îşi ia zbo­rul pentru a duce mai repede călătorii la des­tinaţie. Şcoala, în care am trudit cu greu ani mulţi, este şi ea desfiinţată. Co­piii învaţă acum acasă, în faţa unui cal­cu­lator cu imagini tridimensionale.

Mă îndrept grăbit spre casă. Este tim­pul să-mi fac exerciţiile fizice cu ajutorul si­mulatorului care are grijă de mine să mă menţin sănătos pentru a putea să vă po­vestesc şi peste alţi ani despre planul ur­banistic al oraşului în care trăiesc.

Ce bine că oraşul prăfuit şi zgomotos de altădată a rămas doar o amintire!

 

Andrei Alexandru REDIU, clasa a III-a, Şcoala nr. 192, Bucureşti