Dulcele stil al democraţiei suedeze
În luna septembrie am fost invitat, alături de alţi zece jurnalişti din mai multe ţări, la Stockholm, de către Ministrul Afacerilor Externe din Suedia, cu ocazia conferinţei „Libertatea de expresie pentru o democraţie deschisă şi drepturile omului“. Conferinţa marca 250 de ani de la Legea Libertăţii Presei din Suedia, văzută ca prima lege din lume care garantează libertatea presei şi a informaţiei.
Programul vizitei a inclus întîlniri cu oficiali ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului Culturii şi Democraţiei, reprezentanţi ai presei, membri ai comisiei Centrului pentru Migraţiei şi cercetători de la diferite instituţii ale capitalei suedeze. Deşi am avut parte de multe surprize în timpul celor trei zile cît a durat vizita, un lucru a fost cert: Suedia este una dintre ţările de top în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi drepturile omului.
Am putut vedea pe viu cît de transparente sînt instituţiile şi cît de deschişi sînt funcţionarii faţă de jurnalişti, iar modul în care lucrează aici jurnaliştii ne a uimit pe toţi. Şi doar nu veniserăm de pe altă planetă, nu era ca şi cum n-am fi avut nici o idee despre sistemul transparent şi deschis al societăţii suedeze, dar ni s-a părut oarecum suprarealistă dimensiunea acestei deschideri. După fiecare întîlnire oficială, puteai auzi comparaţii şi bombăneli de la jurnalişti, în ceea ce priveşte situaţia din ţările lor.
Pe măsură ce înţelegeam mai bine mersul lucrurilor, dimensiunea accesului jurnaliştilor, dar şi al oricărui cetăţean, la informaţie – incluzînd aici şi accesul la e-mail-urile politicienilor –, am rămas cu gura căscată. Asemenea oportunităţi, pentru un jurnalist, nouă ne păreau ireale, dar cu toate acestea, suedezii nu sînt pe deplin mulţumiţi şi cer mai multă deschidere şi transparenţă. Oficialii suedezi chiar ne vorbeau despre cum vor să perfecţioneze sistemul, astfel încît să nu lase absolut nici o portiţă pentru un posibil act de corupţie sau abuz din partea politicienilor. „În Suedia, corupţia nu este acceptată, fiind considerată sinucidere politică“ – ne-a spus unul dintre oficialii Ministerului Afacerilor Externe. Am avut nevoie de cîteva clipe ca să-mi dau seama că această afirmaţie este chiar una autentică şi nu doar o vorbă retorică dintre cele pe care le tot auzim în ţările noastre, în fiecare zi, în special din partea elitei politice.
O imensă invidie a pus stăpînire pe mine gîndindu-mă la Kosovo şi amintindu-mi, printre altele, de contractul pentru cea mai costisitoare construcţie din istoria statului – autostrada terminată în 2013 care uneşte Kosovo de Albania –, care nu a fost făcut public niciodată. Estimat la o valoare de 800 de milioane de euro, contractul nu a beneficiat de transparenţă, iar cei 77 de kilometri ai autostrăzii Ibrahim Rugova par a fi cei mai scumpi din istoria unei autostrăzi construite vreodată în Europa.
Am revenit însă cu picioarele pe pămînt, la discuţiile din sală, în timp ce participanţii începeau să împărtăşească exemple ale lipsei de transparenţă care duce la abuzuri de putere şi despre politicienii corupţi din ţările lor. În acel moment devenea clar că geografia nu mai conta cînd descriai sisteme politice corupte. Deodată, am avut senzaţia că jurnalistul din Macedonia nu este singurul meu vecin din grup. Cei din Columbia, Belarus, Iordania, Polonia, Thailanda, Spania, Rusia şi Vietnam – toţi îmi păreau vecini, chiar dacă ne despărţeau oceane şi continente. Ei bine, distanţa nu conta, realitatea corupţiei neavînd graniţe.
După un moment de reflecţie, mi-am „uşurat“ niţel angoasele. Mi-am spus că Kosovo şi-a declarat independenţa în urmă cu doar opt ani, iar eu participam la o conferinţă care sărbătorea 250 de ani de tradiţie a libertăţii de exprimare. Mai apoi însă, ascultîndu-i pe ceilalţi participanţi, ideea că timpul este definitoriu pentru un sistem politic transparent a fost pusă din nou sub semnul întrebării. Guillermo, un jurnalist spaniol, spunea că, deşi Spania a devenit membru UE în urmă cu 30 de ani, abuzul de putere este încă un factor îngrijorător în ţara sa. Dilema comparaţiei ţărilor a continuat, cînd ni s-a adus aminte că în Suedia, de sute de ani, n-a avut loc nici un război. În final, am renunţat la această bizară angoasă lăuntrică şi mi-am dat seama că există o înţelegere dincolo de cuvinte între participanţi – aceea a realităţii pe care o experimentam: o ţară a minunilor, a siguranţei, a libertăţii presei şi a democraţiei.
Şi nu vorbesc de faptul că mass-media, în Suedia, ar duce-o pe roze. Finanţarea, provocările erei digitale şi, în ultima vreme, ameninţări ale grupurilor extremiste – toate au devenit motive de îngrijorare. Cu toate acestea, în ciuda provocărilor, toată lumea e de acord că mass-media joacă un rol-cheie în menţinerea şi cultivarea siguranţei în Suedia.
Cineva ne-a spus că, anul acesta, ministra Educaţiei a demisionat pentru că a fost prinsă conducînd sub influenţa alcoolului. În privinţa asta pare a exista o înţelegere unanimă: în plus, faţă de consecinţele legale, aceste fapte cer o reacţie morală din partea politicienilor implicaţi. Gîndindu-mă la acest nivel ridicat al conştiinţei politicienilor, mi-a venit, inevitabil, din nou, în minte Kosovo. Mi-am dat seama că, dacă politicienii noştri ar lua asemenea decizii pe fond moral, întregul guvern ar trebui să demisioneze. Bineînţeles, este interzis să conduci beat, cu toate acestea consecinţa faptei ministrului suedez n-ar avea acelaşi ecou în Kosovo, dacă e să vorbim despre recentele acte ale politicienilor kosovari.
Cu două luni înaintea vizitei noastre, portalul online de investigaţii Insajderi a făcut publice conversaţii înregistrate cu microfonul ascuns, datînd din 2011, care dădeau la iveală cazuri de abuz de putere din partea figurilor-cheie ale celui mai mare partid din coaliţia guvernamentală, PDK, care îl implicau şi pe preşedintele Kosovo, Hashim Thaci (pe atunci, premier), pe Kadri Veseli şi pe liderul grupului parlamentar PDK, Adem Grabovci.
Grabovci a urmat, într-o anumită măsură, exemplul suedez, demisionînd din poziţia sa de lider al grupului parlamentar, dar a rămas deputat. Într-un mod absurd, succesorul lui Grabovci, Zenun Pajaziti, a devenit şi el protagonist al înregistrărilor. Pe de altă parte, atît Thaci, cît şi Veseli au preferat să nu comenteze. Şi, ce este mai ironic, amîndoi agită zilnic lozinca „anticorupţie“, predicînd legea, în timp ce corupţia continuă să fie una dintre marile probleme din societatea noastră.
Revenind la Suedia, programul nostru a inclus o vizită la centrul de migraţie Farsta, de la marginea Stockholm-ului, care a început să-mi ridice întrebări despre acea Suedie – ţară a minunilor. Discuţia cu comitetul de migraţie a aruncat o altă lumină asupra societăţii din Suedia unde, ca şi în alte ţări europene, xenofobia şi sentimentele antiimigranţi sînt în creştere, iar grupurile de extremă dreapta prind puteri. Discursuri antiimigranţi, demonstraţii şi figuri vocale contra valului de refugiaţi – în 2015, mai mult de 163.000 de oameni au cerut azil în Suedia. Aceste voci au avut efectul să diminueze imaginea de altruism atribuită Suediei.
Membrii comisiei de migrare ne-au explicat condiţiile oferite celor mai mult de 500 de refugiaţi – cei mai mulţi din Orientul Mijlociu, care locuiau în centrul foarte bine întreţinut.
Cu toate acestea, în timp ce vorbeau, atenţia mi-a fost atrasă în altă parte. Împrejurimile mi-au adus aminte de anul 1999, petrecut în altă ţară scandinavă, Danemarca, unde am fugit cu familia din cauza războiului din Kosovo. Cu toate că pe atunci aveam 9 ani, am păstrat amintiri vii din acel centru similar cu cel pe care îl vedeam acum, după 17 ani, ca jurnalist.
Deodată, amintirile mi-au fost întrerupte cînd „doi albanezi“ au fost menţionaţi în lista refugiaţilor din centru. Cu toate că nu am putut înţelege întreaga lor poveste, pentru că nu fusese aranjată nici o întîlnire cu cei doi, mi-am imaginat că erau veniţi cu cel mai recent val de refugiaţi din Kosovo, de la începutul anului 2015, cînd mai mult de o sută de mii de kosovari treceau ilegal graniţa înspre ţările UE, căutînd azil economic.
Cine ar fi crezut că, la 17 ani după război, kosovarii încă vor căuta azil? Dar rata mare de şomaj, sărăcia, lipsa de drepturi şi lipsa de oportunităţi pentru tineri pot motiva oamenii, în egală măsură, să fugă din ţara lor. De altfel, aceste frici derivă, ca şi în cazul războiului, din frica siguranţei zilei de mîine.
Am încheiat vizita la centru vizitînd dormitoarele, camerele de rugăciune, camerele pentru copii şi bucătăriile comune. Impresionat de condiţii, unul dintre tinerii jurnalişti, Trung, din Vietnam, a exclamat: „Camera asta arată mai bine decît camera mea din Hanoi!“ Într-adevăr, impresia generală asupra condiţiilor era că este un loc unde oamenii – mulţi traumatizaţi – erau îngrijiţi bine şi aveau toate condiţiile.
În ultima zi a conferinţei, ministrul Culturii şi Democraţiei, Alice Bah Kinke, ni s-a adresat, pe un ton extrem de pasional. Spre deosebire de politicianul stereotip, cînd Kunke a vorbit despre libertate am simţit autenticitatea. Fostă jurnalistă, ea a explicat că democraţia nu este doar un cuvînt, ci un simbol al societăţii suedeze şi, demonstrînd acest lucru, ne a ascultat, la rîndul ei, problemele, îngrijorările venite din propriile noastre ţări, căutînd o metodă prin care ea, ca ministru, ar putea ajuta.
A fost finalul perfect pentru această vizită. Experienţa a ridicat multe subiecte de discuţie, atît personal, cît şi la un nivel general, în ceea ce priveşte democraţia şi drepturile omului. Suedia are problemele ei, cărora trebuie să le facă faţă, dar pare o utopie, cînd o compari cu Kosovo, unde lupta pentru valorile fundamentale este încă într-o etapă a copilăriei.
Eraldin Fazliu este jurnalist la Kosovo 2.0.
traducere de Stela GIURGEANU
Foto: wikimedia commons
Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.
