Vocaţia de director de spital

Cătălin VASILESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 179 din 12 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Moartea domnului Lăzărescu e un film de succes. Ce-i drept, nu e chiar pe gustul meu, dar asta nu înseamnă mare lucru, nu sînt expert în domeniu. Recunosc, e în mod sigur bine făcut, bine regizat şi mai ales bine jucat, dar nu mi se pare a fi un mare film, o capodoperă. Nu am găsit în el cine ştie ce inefabil, cine ştie ce miză psihologică sau metafizică. Succes însă a avut, după indicatoarele tuturor măsurătorilor de succes: premii internaţionale de tot felul, mediatizare de prima clasă, spectatori cu duiumul. Este însă un film care m-a speriat, tocmai prin succesul lui incontestabil. Mi-a adus deodată în faţa ochilor impactul enorm al problematicii medicale asupra societăţii româneşti. Problemele îmi sînt, evident, binecunoscute. Sînt frămîntările mele "de serviciu", de zi cu zi, sînt obsesiile zilelor de week-end sau de vacanţă, sînt gîndurile din multele nopţi fără somn. Asta intră de 30 de ani în chimia vieţii mele cotidiene, de cînd m-am hotărît să devin medic în România. Detaliul care mi-a lipsit pînă acum a fost impactul eşecurilor uriaşe ale medicinei româneşti asupra lumii în care trăim, locul pe care se situează între mizerabilele probleme politice, economice, culturale. Uite că locul este, din nenorocire, în faţă, în faţă de tot, atît de în faţă încît devine fenomen cultural. De succes. Cine poate se duce să-şi vadă de sănătate în Occident, după bunul exemplu al capilor naţiunii; cine prinde trenul se duce să practice medicina în Occident. Pot să-mi imaginez foarte bine că în viitorul apropiat numeroşi pacienţi români (prosperi) se vor duce să fie trataţi de toate cele, în clinici de prestigiu, la Viena, Bonn sau Paris, de către medici români (prosperi). Ce-i drept, rămîn în România părinţii, şi ai unora, şi ai celorlalţi, bieţi pensionari pentru care biata medicină românească e tocmai bună. Chirurgia este din ce în ce mai scumpă. Există şi teoria că, în România, nu se poate face performanţă în chirurgie fără a avea o poziţie de putere administrativă. Asta explică - se zice - şi faptul că, dintre medicii care practică o politică militantă, de partid, un procent relativ mare sînt chirurgi. Argumentul este: trebuie să fiu aproape de locul unde se împart resursele, pentru a putea dirija o cotă însemnată către spitalul meu, institutul meu etc. Ca să rezolvi problemele unei secţii, trebuie să fii director de spital, iar ca să administrezi un spital trebuie să ai măcar o poziţie importantă în Parlament, dacă nu una în Guvern. Pe mine, unul, nu m-a interesat niciodată politica sanitară; nu înţeleg pe deplin nici calculele indicilor elementari de sănătate publică, iar puterea, cel puţin sub această formă seacă, nu m-a tentat niciodată. Nu am apetit, nu am "organ" pentru a fi director de spital, de direcţie sanitară sau, Doamne fereşte, de înalt funcţionar în Ministerul Sănătăţii. Nu am vocaţie de manager. Am avut alte direcţii de interes: mi-a plăcut să fac o operaţie pe care alţii nu o fac, să am o idee pe care alţii nu o au, să pun pe hîrtie un gînd pe care alţii nu l-au avut. Ambiţia deci nu îmi lipseşte. Ea a îmbrăcat însă alte forme: ştiinţifice, chirurgicale. Actul chirurgical este nemijlocit o intervenţie directă asupra pacientului. Prin urmare, şi consecinţele tratamentului sînt legate direct de medic, succesele sînt mai spectaculoase, iar eşecurile - mai răsunătoare decît în alte domenii medicale. Jurnaliştii caută eroi de-a gata, numai buni de a fi serviţi calzi la micul dejun, pe prima pagină a vreunui cotidian, sau la cină, la ştirile TV. Cîte un medic se află prin preajmă şi - ca să vezi întîmplare - în cele mai multe cazuri el e un chirurg minunat, cu isprăvile lui nemaivăzute. Mă aflu de o bucată de vreme în situaţia de a mă dedica unui domeniu formidabil: chirurgia oncologică. Ce perspective, ce aventură în medicina modernă! E o luptă în linia întîi cu teribilul flagel al omenirii, o misiune căreia merită să-i dedici viaţa. Nu-mi lipsesc pentru asta decît cîteva detalii: tomografia computerizată, endoscopia, terapia intensivă, antibioticele, instrumentarul chirurgical, materialul de sutură... Şi, uite aşa, nobleţea şi romantismul leşină şi îşi dau duhul în lumina orbitoare a realităţii. "Ca să fii ministru bun, trebuie să ai vocaţie de stăpîn" - spunea Petre Ţuţea. M-am întrebat adesea ce-ţi trebuie ca să fii un bun director de spital? Ştiinţă de carte, diplomaţie, relaţii mondene? Să fii inteligent, descurcăreţ? Probabil cîte puţin din toate, dar cred că cel mai important lucru este să îţi pese. Asta trebuie să fie vocaţia de director de spital. Probabil că în România se va îndrepta ceva atunci cînd directori şi miniştri vor fi oameni cărora să le pese. Care să nu uite, dacă au ştiut vreodată, sau să afle acum, de ce a apărut pe lume medicina: să vindece, dacă poate, iar atunci cînd nu poate, să aline suferinţa. E adevărat, medicina a devenit, chiar în cele mai bogate societăţi ale Occidentului, foarte greu de finanţat. E adevărat, nu se poate gestiona domeniul sanitar cu mottoul "să facem totul", nicăieri în lume; există însă o limită a sărăciei în medicină sub care nu se poate coborî fără riscul ca directorul (mă rog... managerul) să devină master of disaster. Am trăit experienţa economiilor cu orice preţ în anii ’80, cînd eram student şi mai apoi stagiar. Am văzut rafturile goale ale farmaciilor spitalului, am mai trimis pacienţii internaţi în spital să-şi cumpere antibiotice de la farmacia din oraş, am văzut întreruperea programului operator pentru lipsă de ser fiziologic, tifon sau alcool sanitar. Ieri am scris o reţetă de antibiotic "de oraş", pentru un pacient internat. Aştept cu inima strînsă evenimentele, în registrul patetic al Morţii domnului Lazărescu. La televizor am apărut de curînd (nu sînt telegenic!), am dat un amplu interviu, la gazetă scriu. Aud că va avea loc un curs intensiv de management pentru viitorii directori de spital. Or mai fi locuri libere? _________________ Cătălin Vasilescu este medic chirurg, conferenţiar dr. la Universitatea de Medicină.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.