Petrolul face politica mondială

Silviu BRUCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Încă din primul deceniu al secolului XXI devine din ce în ce mai evident că dinamica factorilor care acţionează în politica mondială va fi diferită de cea care a caracterizat secolul XX. Dacă în secolul trecut puterea militară a statelor juca un rol preponderent în rezolvarea afacerilor internaţionale, ceea ce a şi dus la cele două războaie mondiale, urmate de războiul rece, care continua să pună accent pe rivalitatea militară între cele două superputeri - SUA şi URSS -, în prezent asistăm la o deplasare a accentului spre factorii economic şi tehnologic, care domină acum jocul luptei pentru putere pe arena internaţională. Deşi cursa înarmărilor rămîne prezentă în politica marilor puteri, iar unele ţări mici sînt mînate de ambiţia de a făuri armele cele mai destructive, principalul cîmp de bătălie a devenit piaţa mondială. Se poate spune că succesul în lupta pentru putere nu se mai măsoară cu metrul cuceririlor teritoriale sau numărul de bombe şi rachete, ci cu locul şi ponderea cîştigate pe piaţa mondială (market share). America a rămas singura superputere din lume şi s-a detaşat net ca forţă militară ultra modernă, dar ea nu poate înfrunta nici una din primejdiile ameninţătoare, exclusiv prin forţa armelor. În acest context nou, petrolul se dovedeşte un vector de primă importanţă în competiţia de pe piaţa mondială. Prestigioasa revistă The Economist subliniază că preţul petrolului afectează nu numai costul şofatului spre locul de muncă, sau al zborului de vacanţă, dar şi al mobilei, al hranei şi a orice trebuie transportat de la fabrică la magazin. Ultimele trei recesiuni globale au fost declanşate de un salt în preţul petrolului. Este într-adevăr alarmant că, faţă de 2001, preţul petrolului s-a triplat. Revista constată că pînă acum economia mondială s-a ţinut bine - creşterea produsului global este puternică, inflaţia rămîne modestă, dar îşi pune întrebarea cît timp poate să mai ţină aşa. Deşi saltul de la 67 la 70 dolari barilul este atribuit distrugerilor provocate în Golful Mexic de către uraganul Katrina, şeful FMI, Rodrigo Rato, avertizează că preţul petrolului rămîne mare, deoarece cererea nu dă nici un semn de scădere. Merită să ne oprim şi să analizăm fenomenul sub toate aspectele lui - economice şi politice. Ca problematică, preţul petrolului se situează în cadrul raporturilor dintre ţările dezvoltate şi ţările subdezvoltate. Un moment critic al acestor raporturi a fost la începutul anilor 1970, cînd s-a constituit OPEC - Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol -, care a început să stabilească atît normele producţiei de petrol în statele membre, cît şi preţul petrolului pe piaţa mondială. Iniţiativa aparţinea statelor arabe, în frunte cu Arabia Saudită, cea mai mare producătoare de petrol din lume, la care au aderat ţări din Asia, Africa şi America Latină. Crearea OPEC a marcat trecerea ţărilor în curs de dezvoltare la o strategie militantă pentru depăşirea subdezvoltării. Este semnificativă, în această privinţă, evoluţia raporturilor dintre ţările exportatoare şi marile companii petrolifere occidentale: dacă în 1948, raportul în materie de drepturi de exploatare, taxe şi venituri era de 82-18 în favoarea companiilor, în 1970 el s-a schimbat, în favoarea ţărilor din OPEC, la 70-30. Ce s-a întîmplat însă în deceniul următor? În anii '80, băncile occidentale au reuşit să absoarbă surplusul de petrodolari de la majoritatea ţărilor OPEC şi, cu ajutorul schimbului neechivalent favorabil exportului de echipament industrial şi al ratei bancare înalte fixate de SUA, au transformat unele ţări exportatoare de petrol, ca Mexic, Venezuela, Nigeria în debitori cu datorii externe împovărătoare. Iar ca rezultat al cererii scăzute de petrol în anii recesiunii economice, ţările OPEC au fost nevoite să scadă preţul petrolului şi să reducă producţia, în mod coordonat pentru a menţine preţul pe piaţa mondială. Scăderea bruscă pe piaţa mondială a preţurilor materiilor prime şi conflictele războiului rece - care au divizat lumea a treia - au slăbit considerabil rolul ei în politica mondială. Nici nu se mai poate vorbi, în zilele noastre, de o strategie unitară a lumii a treia; de fapt, ea nici nu mai există ca entitate politică. Nici în lumea ţărilor dezvoltate ale Occidentului nu se poate concepe o strategie unitară în problema petrolului, din cauza contradicţiilor interne între interesele de stat şi cele ale marilor companii petrolifere, care scot de pe urma creşterii preţului petrolului profituri uriaşe. SUA sînt cel mai mare consumator de petrol, folosind un sfert din producţia mondială de petrol. Revista The Economist constată că, în loc să introducă taxe mai mari pentru a reduce consumul de petrol al automobilelor, administraţia Bush a anunţat reglementări privind camioanele şi vehiculele sportive, ţinînd să menajeze interesele marilor companii de automobile. Datorită formidabilei industrializări cu creşteri record, China a devenit ţara cu cea mai masivă cerere de petrol pe piaţa mondială. În goana după petrol, companiile chinezeşti bat pieţele asiatice, africane şi latino-americane, iar vara aceasta marea companie chineză CNOOC a participat chiar la o licitaţie americană a firmei UNOCAL, oferind peste 19 miliarde de dolari pentru cumpărarea ei. Oferta chineză a produs o asemenea agitaţie în Congresul American, încît Guvernul chinez a decis să se retragă din cursă în favoarea companiei americane Chevron. Dar în luna august, o altă companie chineză a achiziţionat firma Petro-Kazahstan, cu 4,2 miliarde de dolari, achiziţie care-i asigură livrări regulate de petrol din republica postsovietică. Celor care acuză China de creşterea preţurilor petrolului, profesorul Richard Freeman, economistul Universităţii Harvard, le ripostează, subliniind că intrarea Chinei în economia mondială a mărit potenţialul global de creştere economică, a contribuit la ţinerea sub control a inflaţiei şi a declanşat schimbări pozitive în domeniul muncii, al bunurilor şi acţiunilor. Rusia, a doua mare producătoare de petrol, a profitat enorm de pe urma creşterii preţului petrolului. Aceasta i-a permis lui Vladimir Putin să depăşească criza economiei ruseşti, să consolideze rubla şi să stăvilească inflaţia galopantă, oferindu-i totodată dolari pentru importul de tehnologie informatică. Decizia lui Putin de a plăti enorma datorie externă a Rusiei este criticată de economiştii liberali, care ar fi preferat investiţii menite să ridice nivelul de trai al populaţiei. Chiar şi în războiul din Irak, petrolul joacă un rol preponderent în elaborarea noii Constituţii. Pe timpul lui Sadam Hussein, cînd coloana vertebrală a partidului Baath era formată de sunniţi, aceştia profitau din plin de bogăţia petroliferă a ţării. În prezent, proiectul noii Constituţii prevede o structură federală, prin care petrolul din regiunea sudică va aparţine kurzilor, iar cealaltă regiune bogată în petrol va cădea în mîinile şiiţilor. În cele trei provincii locuite de sunniţi nu este nici o urmă de petrol. Este una din cauzele pentru care reprezentanţii sunniţilor se opun federalizării şi declară că vor sabota noua Constituţie. Pe bună dreptate, un ziarist american îşi intitula articolul: "Preţurile au transformat petrolul într-o armă". Silviu BRUCAN

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.