Noi și Marx

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Noi și Marx jpeg

De ce își amintesc contemporanii că, în urmă cu 200 de ani, Trierul îl dădea pe Karl Marx? Pentru că încă înainte de a muri, în 1883, Marx avea să aparțină Europei, iar după 1917 lumii întregi? Pentru că și-a pus iscălitura pe o serie de lucrări care, deși îmbibate cu porniri spre violență, promiteau rețeta celui mai bun viitor, depășind astfel optimismul iluminismului leibnizian? Sau pentru că un fiu al evreimii prusace s-a preschimbat în reprezentant al antisemitismului economic și religios? Ori pentru că în 1968, adică în urmă cu 50 de ani, Marx se năștea din nou, de data aceasta în afara contingențelor istorice? Iată cîteva posibile repere ale unui moment față de care, refuzînd indiferența, ne vedem obligați să identificăm o abordare dincolo de pasiuni. Ne place sau nu, comemorăm nu doar evenimente istorice, ci și persoane. În acest caz, nașterea persoanei este în sine cît un eveniment, căci pornirea firească ține de domeniul contrafactualului: cum ar fi arătat lumea dacă nu se năștea Karl Marx?

Pe 5 mai, la Trier, comemorarea bicentenarului s-a consumat în două evenimente distincte (sesizate corect de către Ion Vianu în „Sărbătoriri la Trier“, Observator cultural, nr. 922): dezvelirea statuii lui Karl Marx, cu o înălțime de puțin peste patru metri, primită cadou de la China comunistă, și discursul președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude -Juncker, în Bazilica Sf. Constantin. Deosebirea dintre cele două evenimente care se circumscriu bicentenarului e important să fie arătată întrucît primul se face în considerarea persoanei, iar al doilea poartă, mai curînd, asupra operei. La prima vedere, identificarea unei poziții echilibrate față de bicentenar trebuie să țină seamă de distincția între persoană și operă. În cazul lui Karl Marx, perechii persoană-operă trebuie să i se adauge, cu necesitate, și moștenirea. Nu mulți sînt cei în jurul cărora se țese, de-a lungul timpului, o posteritate atît de controversată, atît de pătimașă, încît să bulverseze uneori iremediabil orice tentativă de a analiza cerebral persoana și opera. E suficient să ne amintim că anul trecut, cînd s au împlinit 500 de ani de la momentul 1517, s-a vorbit despre evenimentul Reformă, cîte ceva despre persoana lui Martin Luther și aproape nimic despre istoriografia construită în jurul reformatorului. Ce să mai spunem de centenarul de la Revoluția Rusă al cărui epicentru a fost definit de eveniment, persoana lui Lenin fiind cvasi-absentă? Ca persoană, fiul Trierului a avut, negreșit, o viață. Ca autor, acestuia i se datorează opera și, totodată, o aproape nesfîrșită interpretare, fie în sens academic, fie în cel politic.

Am spus că dezvelirea statuii s-a făcut în considerarea persoanei. Felul nepotrivit în care receptarea persoanei în posteritate se amestecă cu decizia de a o comemora sau nu în public poate fi arătat în diferența de abordare față de Luther-Lenin și Marx. Asemănarea dintre M. Luther și V.I. Lenin ține de consens, iar deosebirea vizează conținutul acestui consens. Așa cum puțini s-ar împotrivi omagierii artistice în cazul lui Luther, deși petele antisemitismului virulent deranjează, tot astfel nimeni n-ar îndrăzni să primească, cel puțin în spațiul Europei, un omagiu adus lui Lenin. Marx e cumva un caz aparte. Ciumă pentru unii, mumă pentru alții, acesta a stîrnit reacții emoționale și rareori analize moderate. Cred că lucrurile s-ar prezenta altfel dacă am abandona posteritatea acestuia și am adopta drept criteriu al posibilei omagieri publice distincția dintre competență și morală, cu precizarea că numai viața morală justifică omagierea publică. Deci valoarea operei (care ține de aprecierea competenței) și, cu atît mai puțin, succesul operei (care definește posteritatea) nu sînt de natură să îndreptățească albirea unei vieți trăite în afara rigorilor morale.

Florin Poenaru în „Viața lui Karl“ (Criticatac.ro, 15 mai 2018) și Paul Johnson în „Karl Marx: «proferînd blesteme enorme»“ (Intellectuals, 1988 și 2002, Editura Humanitas) sînt doi autori care pornesc de la aceeași întrebare: „Ce relevanță are traiectoria biografică a lui Marx […] pentru contextul propriilor noastre biografii“, respectiv „în ce măsură [Marx] este îndreptățit să sfătuiască omenirea cum să-și organizeze viața?“ Răspunsul diferă. Pentru Poenaru, „Faptul că Marx a făcut din propria existență terenul analizei și reflecției asupra acestora e, poate, unul din motivele pentru care bicentenarul nașterii sale rămîne relevant“. Pentru Johnson, „tipul de dictatură personală conceput pentru sine a fost pus efectiv în practică, cu niște consecințe incalculabile pentru omenire, de către cei mai importanți continuatori ai săi, Lenin, Stalin și Mao Zedong“.

Dincolo de întrebare și răspuns, mult mai interesante sînt argumentele. Metoda aleasă de F. Poenaru constă în readucerea personajului „la scară umană“, ceea ce înseamnă „reistoricizarea traiectoriei istorice concrete a personajului Karl Marx și a relațiilor sociale și emoționale în care acesta a trăit și a scris“ și apoi în „traversarea multiplelor mistificări ideologice care s-au acumulat în jurul personajului, atît printre susținătorii, cît și printre detractorii săi“. O primă sugestie pe care, de bună seamă, ar fi profund nedrept să o combați este că, în cazul lui Marx, viața personală și opera se întrepătrund. Nu e obligatoriu ca acest lucru să se întîmple. Un caz contrar ar fi, potrivit lui Roland Clark (Sfînta tinerețe legionară. Activismul fascist în România interbelică, Polirom, 2015), Petre P. Panaitescu, un om cu certe angajamente legionare și, totodată, un autor de lucrări istorice realizate potrivit exigențelor de obiectivitate ale cercetării științifice. Cu alte cuvinte, în aceeași persoană au coabitat un om cu opțiuni politice dictatoriale și un autor de operă științifică, astfel că nu s-a produs nici un transfer de la opțiunile omului către standardele auctoriale. Tot la fel crede și P. Johnson: viața a infuzat opera.

Cum se face însă că aceeași întrebare și aceeași metodă conduc la concluzii atît de diferite? Ne vom da seama că faptele care definesc viața, iar, în perspectivă, alcătuiesc biografia beneficiază de un tratament aparte. Bunăoară, Poenaru sugerează că „Viața lui Karl“ a fost construită deliberat, ca efect al propriilor „opțiuni antiburgheze“: „Marx și-a sacrificat cariera și viața familiei sale pentru o idee în care credea: analiza temeinică a sistemului capitalist în vederea organizării luptei politice pentru depășirea acestuia“, încăpățînarea fiindu-i încă și mai lăudabilă cu cît „reprezenta o opțiune extrem de marginală, fără mare ecou, fără beneficii și cu un cost existențial uriaș“. Incongruențele din viața lui Marx (un convivial care se certa cu furie, agitator comunist a cărui viață s-a consumat numai la birou, un soț și tată iubitor care și-a înșelat nevasta și nu și-a recunoscut un copil etc.) sînt prezentate mai curînd în cheie romantică. Johnson susține că în Marx subzistă trei ipostaze – poet cu înclinații apocaliptice, ziarist cu „reacții scurte, la obiect și relevante“, respectiv moralist „plin de o dorință arzătoare de a crea o lume mai bună“, tustrele înfășurate de „o voință enormă“. De aici a rezultat „un formidabil scriitor și revoluționar“ care, contrar propriilor pretenții, „era antiștiințific“. Paradoxul pe care Florin Poenaru nu-l sesizează, dar care la Paul Johnson apare bine conturat este că, în ciuda vieții de cercetător pe care a dus-o, Marx „nu era interesat să descopere adevărul, ci doar să-l proclame“. Consecința asupra operei este majoră, căci există cel puțin trei „procurori“ academici care au dovedit frauda din opera lui Marx. Bruno Hildebrand (1848) a dovedit falsificarea surselor pe care autorul Marx le folosește în mod intenționat. Acestuia i-au urmat doi cercetători de la Cambridge care, timp de cinci ani (1880-1885), au cercetat felul în care documentele oficiale apar citate în Capitalul, arătînd că cel de-al optulea capitol („Ziua de muncă“) care, potrivit lui Johnson, este și cel mai important reprezintă „falsificare deliberată“. În sfîrșit, W.O. Henderson și W.H. Chaloner (1958) au arătat frauda cuprinsă și în cartea lui Engels Situația clasei muncitoare din Anglia pe care Marx își va fundamenta analiza condițiilor de muncă din capitalism. Așadar, rechizitoriul lui Marx conține patru capete de acuzare referitoare la materialul citat: este perimat, se oprește doar asupra acelor ramuri ale industriei în care condițiile de muncă erau grele, utilizează rapoartele inspectorilor de stat care descriu condițiile grele, deturnează scopul acestor rapoarte – întocmite pentru a prezenta o situație în vederea ameliorării, ele sînt folosite pentru a argumenta teza că sistemul capitalist este incorigibil. Cercetarea lui Marx, în răspăr cu exigențele de bază ale moralității, prezintă falsificări deliberate, omisiuni. În aceste condiții, opera și viața nu sînt rezultatul unor opțiuni antiburgheze ori al strădaniilor minții, ci al caracterului. Potrivit lui Johnson, în personalitatea lui Marx se amestecă indistinct „gustul pentru violență, apetitul pentru putere, inabilitatea de a mînui banii și tendința de a-i exploata pe cei din jur“. Referitor la ultima trăsătură de personalitate, congruentă cu un egoism feroce, este șocantă observația că în toate cercetările sale pentru analiza capitalismului „a dat peste multe exemple de muncitori prost plătiți, dar nu a reușit să descopere unul care să nu primească nimic. Și totuși un astfel de lucrător a existat, chiar în propria lui gospodărie“: devotata servitoare Helen Demuth care i-a dăruit un copil pe care nu l-a recunoscut și nu l-a întîlnit niciodată. Nici nu s-ar fi știut că este progenitura lui Marx dacă Engels, pe patul de moarte, nu i-ar fi dezvăluit acest lucru fiicei Eleanor, care „își considera tatăl ca fără pată“. Paradoxal, primul demolator al mitului moral construit de contemporani și de posteritate lui Marx a fost chiar Engels. Așadar, de la Marx, apărătorul muncitorilor prost retribuiți, muncitoarea Helen Demuth n-a primit nici un sfanț.

Avînd în vedere aceste reconstituiri etice ale „Vieții lui Karl“, ar fi legitimă omagierea publică a acestuia sub forma unor producții artistice? Desigur, locul moral ocupat de Marx nu e la fel de bine conturat precum în cazul altor persoane. Cum Marx nu a fost Hitler sau Pol Pot, nu a fost însă nici Maica Tereza ori Mahatma Gandhi. Prin urmare, totul ține de proporție și de stil. Sub aspectul omagierii artistice, un bust la Trier, cu ocazia bicentenarului, ar fi fost probabil exagerat să fie refuzat. Dar o statuie, și încă una care depășește de cel puțin două ori statura unui om foarte înalt, într-un mod care amintește de omniprezentele statui ale lui Kim Ir Sen din Coreea de Nord, reprezintă o exagerare și o inadecvare cu ideea că în spațiul public trebuie omagiate doar persoanele cu o existență cît mai morală cu putință. Ne putem închipui că Maica Tereza va fi înjurat și ea, dar ce mai contează acest lucru în fața întruchipării „bunului samaritean“? Imaginea unor oameni minusculi, cu capetele ridicate, care trag de acoperămîntul roșu ce învăluie o statuie uriașă reprezentînd un om cu intenții morale bune, dar cu fapte concrete cel puțin discutabile și cu metode nepotrivite, sugerează un peisaj aproape orwellian și, orice s-ar spune, o stridență. De aici și pînă la a face din acest eveniment un teren de confruntare între progresiști și conservatori, între europeniști și antieuropeniști/iliberali, este o cale lungă, ce n-ar merita să fie străbătută. 

Nicolae Drăguşin, doctor în filozofie, este lector universitar la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.