Modelul francez în arhitectura românească

Mihaela CRITICOS, Ana-Maria ZAHARIADE
Publicat în Dilema Veche nr. 157 din 9 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- perioada modernă (1830-1945) - În devenirea conştiinţei umane, individuale sau de grup, gestul cel mai personal şi mai ne-influenţat cu putinţă este, paradoxal, alegerea influenţelor şi a modelelor (idee formulată de Petre Grant în articolul "Influenţe în artă", Simetria, nr. VIII, 1941, p.51). Instinctiv sau intenţionat, societatea românească, în căutarea unei identităţi moderne, a ales modelul cultural francez - sub semnul căruia s-au produs emanciparea faţă de Orientul încă medieval şi sincronizarea cu modernitatea occidentală. În virtutea unor profunde afinităţi native (originea latină comună şi un spirit meridional generic), dar şi ca opţiune conştientă, admiraţia şi simpatia pentru "marea soră latină" au înconjurat modelul cu o aură emoţională, care l-a transformat în mit fondator. În secolul al XIX-lea, noile structuri şi instituţii, create după modelul francez, au jucat rolul de stimulent exterior al unei modernizări accelerate, care treptat a pătruns în profunzime. Transpus în stilul de viaţă al elitelor şi generalizat, prin mimetism, la nivelul păturilor mijlocii, modelul francez şi-a pus amprenta asupra ambientului, de la interiorul locuinţei pînă la atmosfera generală a oraşului - strada, magazinele, terasele, spectacolele. Cu timpul, un decor arhitectural adecvat vine să încadreze actorii şi ritmurile unei vieţi citadine marcate de mirajul parizian. Rezultatul este o lume a contrastelor, aflată la hotarul între Occident şi Orient, în care coexistă semnele progresului şi tihna patriarhală, marile bulevarde şi mahalalele prăfoase, colonadele solemne şi pitoreştile verande cu geamlîc, cupolele monumentale ornate cu figuri alegorice şi modestele turle de tinichea, tramvaiele electrice şi carele cu boi. Desigur, se poate spune că modelul francez rămîne o parură fastuoasă, o magnifică "formă fără fond" - cea mai importantă, probabil, din vastul repertoriu de împrumuturi occidentale neasimilate complet de societatea românească. Totuşi, arhitectura sau chiar unele fragmente urbane omogene furnizează un suport real, perfect cristalizat, pentru mitul francez - întrupare a unui ideal care, în alte domenii şi la nivel global, s-a dovedit imposibil de atins. Dacă, în literatură sau în filozofie, supremaţia Franţei este concurată de o puternică influenţă germană, iar primii pictori români studiază la München, şi nu la Paris, fenomenul arhitectural este net dominat de modelul francez, constituind dovada palpabilă a ponderii însemnate pe care acesta o deţine în evoluţia societăţii româneşti moderne. Prin impactul său nemijlocit asupra modului de viaţă şi a mentalului colectiv, cadrul arhitectural-urban va deveni, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel mai eficient factor de exercitare a influenţei Parisului. Pe de altă parte, modelul francez joacă un rol formativ pentru evoluţia arhitecturii româneşti moderne, nu numai în plan artistic, dar şi în ceea ce priveşte naşterea unui sistem modern de producţie de arhitectură şi consolidarea profesiunii de arhitect în sens modern. Comanda socială, net dominată de orientarea spre Franţa, devine un factor decisiv pentru răspîndirea culturii arhitecturale franceze, alături de formaţia academică a majorităţii arhitecţilor activi în epocă - francezi şi de cultură franceză sau români cu studii fie la Paris, fie la Bucureşti. În mod natural, puterea de la Bucureşti încredinţează marile comenzi publice unor arhitecţi cu educaţie de tip Beaux-Arts, capabili să re-creeze imaginea metropolei în fidela sa "colonie". Termenul de "colonie" este folosit de I.C. Brătianu în 1853, într-un memoriu prin care solicită sprijinul lui Napoleon al III-lea pentru înfăptuirea unirii Principatelor. El arată că Franţa ar putea beneficia de toate avantajele unei colonii, care i-ar pune la dispoziţie armata şi porturile sale, fără a avea cheltuielile pe care le presupune o colonie, cf. Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească. În principalele centre urbane, procesul de continuă modernizare a zonelor centrale, prin excelenţă comerciale, se situează, de asemenea, sub semnul modei pariziene, mai ales după proclamarea regatului român, în 1881. Bucureştiul, deja aureolat încă de la jumătatea secolului cu titulatura de "mic Paris", datorită atmosferei mondene şi cosmopolite, îşi transformă visul în realitate, urmat de oraşele de provincie. Hoteluri care iau locul demodatelor hanuri, bănci, magazine, pasaje comerciale, săli de spectacol, cafenele şi restaurante, la care se adaugă vitrinele şi reclamele, chioşcurile de ziare, băncile şi felinarele - toate atestă iradierea Oraşului-Lumină, resimţită de altfel în întreaga Europă. De acum şi pînă la sfîrşitul perioadei interbelice, centrul Bucureştiului va oferi imaginea luxuriantă a unui Paris al Orientului. Mai mult, întregul sistem de bulevarde bucureştene, gîndite ca axe monumentale cu un cadru arhitectural omogen, este proiectat şi construit sub influenţa directă a intervenţiilor urbanistice de mare amploare datorate baronului Haussmann, prefect al Senei în timpul lui Napoleon al III-lea. În arhitectură, neoclasicismul este primul curent stilistic occidental care pătrunde în principatele danubiene ca un sistem estetic coerent, pe vechile filiere ale imperiilor din jur, la începutul secolului al XIX-lea. Dar, în mod particular, despre o influenţă vizibilă a neoclasicismului de şcoală franceză se poate vorbi numai după 1830, prin opera şi activitatea administrativă sau didactică a arhitecţilor Michel Sanjouand, Xavier Villacrosse şi M. Singurov. Sanjouand, primul arhitect francez activ la Bucureşti, este autorul Palatului Ştirbei (1835, extins şi supraetajat în 1892 de austriacul Hartmann), remarcabil prin rigoarea arheologică a vocabularului şi prin fineţea reliefurilor. Repertoriul neoclasic se va bucura, în arhitectura românească, de un succes de durată, atît în vernacularul urban, unde intră în combinaţii adesea insolite cu elemente ale idiomului local, cît şi în practica academică, topindu-se în final în creuzetul eclectismului. Reflexele romantismului francez sînt vizibile în arhitectura peisageră şi în influenţa raţionalismului romantic al lui Viollet-le-Duc, care se manifestă în două direcţii: începuturile activităţii de restaurare a monumentelor şi asocierea formelor gotice sau renascentiste cu cerinţele structurale şi funcţionale ale noilor tipuri de clădiri. Principiul sincerităţii structurii şi a materialelor, promovat de Viollet-le-Duc, precum şi aplicarea acestui principiu la edificiile destinate comerţului, transporturilor şi învăţămîntului tehnic, sînt perfect ilustrate de Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele (ulterior Institutul Politehnic - Émile Lecomte de Nouy şi Cassien Bernard). Formula stilistică adoptată, plină de culoare şi pitoresc, combină elemente de Rundbogenstil şi de Renaştere timpurie. Eclectismul de şcoală franceză, produs al academismului de tip Beaux-Arts, constituie un capitol fundamental în evoluţia arhitecturii moderne româneşti, marcînd etapa deplinei sale maturităţi. Triumful eclectismului corespunde epocii de prosperitate şi avînt economic care însoţeşte procesul de consolidare a statului naţional român; noile sale instituţii se toarnă în tiparele tipologice şi stilistice ale eclectismului francez, devenind astfel replici ale celor mai prestigioase modele pariziene. Palatul Băncii Naţionale (Cassien Bernard şi Albert Galleron, 1883-1885) este, în mod emblematic, primul dintre edificiile reprezentative ale statului român modern, construite după proclamarea Regatului. Îi urmează Ateneul Român (A. Galleron şi Leonida Negrescu), Palatul de Justiţie (A. Ballu), Ministerul Agriculturii şi Institutul de Medicină şi Farmacie (Louis Blanc), Palatul CEC şi clădirea Fundaţiilor Regale (Paul Gottereau), Poşta Centrală (Alexandru Săvulescu), Bursa (Ştefan Burcuş), Palatul Camerei Deputaţilor şi Cercul Militar (Dimitrie Maimarolu), noul corp al Universităţii (Nicolae Ghika-Budeşti), precum şi numeroase clădiri publice realizate în principalele oraşe ale ţării: la Iaşi, Universitatea "Al. I. Cuza" (Louis Blanc şi Jean Pompilian) şi Palatul Culturii (I. D. Berindei); la Craiova, Palatul de Justiţie (Ion Socolescu). Reşedinţele de lux preiau şi diversifică limbajul oficial într-o expresie mai liberă, al cărei ecou se propagă spre cartierele mic-burgheze şi spre suburbii. Locuinţele protipendadei bucureştene oferă arhitecţilor ocazia de a etala o vervă şi o virtuozitate fără egal, într-o gamă stilistică mult mai largă: casa Algiu din Calea Victoriei, nr. 120, în stil Louis XIV (Paul Gottereau); casa Lahovary din str. Orlando, nr. 10, în stilul Renaşterii franceze, casa Niculescu-Dorobanţu din str. G-ral Manu, în stil neogotic, şi casa Manu din Aleea Alexandru, copie a celebrului Hotel Biron din Paris, în stil Louis XIV (Grigore Cerchez); vila Lahovary din Calea Dorobanţilor, nr. 39, în stil neogotic, şi casa Spayer din str. Batiştei, nr. 24A, în stil Louis XVI (Louis Blanc); casa G-ral Arion din Bd. Lascăr Catargiu, nr. 15, în stil Louis XV, şi casa Assan din Piaţa Lahovary, în stil Louis XVI (I. D. Berindei), Palatul Kretzulescu din str. Ştirbei-Vodă, în stil neogotic (Petre Antonescu) etc. Reşedinţe somptuoase se construiesc şi în provincie, de către aceiaşi arhitecţi - de exemplu, la Craiova, casa Dinu Mihail, în prezent Muzeu de Artă (Paul Gottereau), şi casa Vălimărescu (Albert Galeron). Estetica Art Nouveau, cu inconfundabilul ei air de Paris, imprimă arhitecturii româneşti o tentă hedonistă şi vag decadentă, de la reşedinţa aristocratică (Palatul Cantacuzino - I.D. Berindei) şi locuinţa burgheză (casa Miţa Biciclista din str. Biserica Amzei - N.C. Mihăescu; casa Dinu Lipatti din Bd. Lascăr Catargiu - Petre Antonescu) la clădiri pentru comerţ (pe str. Lipscani), turism (Hotelul Athenée-Palace - Daniel Renard, remodelat de Duiliu Marcu) şi loisir (Cazinoul din Constanţa - Daniel Renard). Formula care se bucură de cel mai mare succes este însă eclectismul neobaroc cu accente Art Nouveau, care triumfă, cu Grand Palais, la Expoziţia Universală de la Paris din 1900 şi se impune ca stil Belle-Époque. Pe tipologiile consacrate prin practica academică se grefează motivele recunoscute ale arhitecturii Art Nouveau: curbe organice ale consolelor care susţin bovindou-rile, ferestre în formă de potcoavă sau arcade eliptice, copertine transparente, asemănătoare unor aripi de insecte, frize cu proliferări vegetale, figuri feminine derivate din estetica simbolistă - suavele femmes-fleurs cu părul despletit, care iau locul cheilor de arcade. Stilul naţional, numit şi neoromânesc, care reflectă cristalizarea conştiinţei şi identităţii naţionale, este, în mod paradoxal, profund îndatorat eclectismului Beaux-Arts. Fondatorii şi adepţii stilului naţional românesc sînt, în covîrşitoarea lor majoritate, absolvenţi ai École des Beaux-Arts (EBA) din Paris sau ai "coloniei" EBA din Bucureşti, Şcoala Românească de Arhitectură. Mai mult, preocuparea lor pentru afirmarea tradiţiei naţionale şi, legat de aceasta, pentru conservarea patrimoniului istoric, este suscitată chiar de interesul cu care aceste teme sînt dezbătute în cadrul EBA, în special în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ion Mincu, considerat fondatorul mişcării, este primul român diplomat al EBA, un creator rafinat şi imaginativ, menit să întruchipeze ceea ce ar putea fi sinteza ideală dintre spiritul francez şi spiritul românesc. Ca şi Mincu, ceilalţi exponenţi ai curentului creează variante personale ale unui stil naţional filtrat prin grila eclectismului academic sau pitoresc. După 1910, în Franţa se conturează o reacţie legitimă împotriva ostentaţiei academiste şi a fanteziilor Art Nouveau, exprimată de comandamentul "întoarcerii la ordine" formulat de Jean Cocteau. Practica eclectismului se orientează fie spre Art Déco, fie spre un şpost-ţclasicism epurat, care se va contopi în final cu clasicismul monumental generalizat în anii ’30 în întreaga lume occidentală, în special în arhitectura instituţiilor publice. Tendinţa clasicizantă se manifestă în România la unison cu restul Europei, în variante diverse, rezultînd din stilizarea repertoriului tradiţional (ex. noua clădire a Băncii Naţionale - Radu Dudescu) şi din interferenţa cu alte curente paralele - Art Déco (ex. Ministerul de Justiţie - Constantin Iotzu; Ministerul Economiei Naţionale - Arghir Culina) sau "clasicismul structural", modern, al lui Auguste Perret (ex. Ministerul Industriilor - Duiliu Marcu). În perioda interbelică, estetica Art Déco, o creaţie originală a Franţei, se răspîndeşte în Europa şi în Statele Unite sub forma unui modernism edulcorat, accesibil şi tolerant faţă de tradiţia istorică. În România, arhitectura Art Déco va cunoaşte un succes remarcabil datorită vocaţiei de a imprima peisajului urban o expresie în acelaşi timp modernă, monumentală şi cordială. Primele exemple de Art Déco aparţin programelor rezidenţiale, mai sensibile faţă de modă, dar şi domeniilor în care modernitatea occidentală este asimilată mai rapid - comerţul, loisir-ul, spectacolele, turismul. În Bucureşti, decorul arhitectural şi firmele luminoase prelungesc ficţiunea spectacolelor din cabarete şi variété-uri precum "Cărăbuş", "Alcazar" sau "Moulin Rouge". Se deschid baruri de noapte, cinematografe şi ştranduri, iar noile hoteluri completează silueta oraşului cu vibraţia alertă a turnurilor de colţ, a pergolelor şi a pinaclurilor, a aticurilor festonate şi a teraselor în trepte care evocă motivul tipic Art Déco al ziguratului. Arhitecţii români activi în perioada interbelică, aproape fără excepţie, rămîn îndatoraţi educaţiei Beaux-Arts, ceea ce explică versatilitatea cu care operează în diferite registre stilistice. Privind spre Franţa, opţiunile lor se îndreaptă nu spre modernismul radical al lui Le Corbusier, ci spre Art Déco sau spre modernismul temperat practicat de Auguste Perret, Rob Mallet-Stevens, Pierre Patout, Roger-Henri Expert sau Michel Roux-Spitz. "Maeştrii" arhitecturii româneşti interbelice (Horia Creangă, G.M. Cantacuzino, Duiliu Marcu şi chiar Marcel Iancu), deşi legaţi în mod declarat de agenda modernismului, îl nuanţează în formule proprii, străine de utopiile abstracte ale Stilului Internaţional. Adresîndu-se în principal elitei social-intelectuale, dar şi unei pături medii înstărite, modernismul românesc produce o arhitectură moderată şi elegantă, cu o vocaţie experimentală redusă, tributară modelelor de succes ale arhitecturii pariziene din perioada interbelică. Însă în contextul societăţii româneşti, dominate de conflictul dintre tendinţele naţionaliste şi progresiste, această arhitectură prin excelenţă urbană şi europeană capătă o semnificaţie cu adevărat revoluţionară. Manifestarea vizibilă a afinităţilor culturale cu Franţa a fost întreruptă odată cu instaurarea regimului comunist, iar tinerele generaţii s-au lăsat cucerite de ofensiva anglofoniei. Rămîne însă un patrimoniu arhitectural impresionant, care legitimează conştiinţa unei comuniuni spirituale cu Franţa şi care păstrează nealterată, în concretul masei construite, nostalgia unui mit fondator care ar putea fi resuscitat. (Fragmente din versiunea în limba română a lucrării Influences françaises dans l’achitecture roumaine moderne (1800-1945) de Mihaela Criticos şi Ana-Maria Zahariade (în curs de apariţie la Editura Institutului Cultural Român, în cadrul albumului La mémoire des murs. L’esprit français dans l’architecture roumaine), precum şi din textele de prezentare a expoziţiei Micul Paris - Arhitectură şi urbanitate, organizată de Institutul Francez din Bucureşti la Sala Dalles în noiembrie 2006 - autor Mihaela Criticos)

de la sifonarie la unica folosin a cum am uitat sa reumplem lucrurile jpg
De la sifonărie la „unică folosință”: cum am uitat să reumplem lucrurile ?
În multe case, pe dulapul din bucătărie stătea un sifon din sticlă groasă, cu cap de metal. Când se golea, cineva îl lua de gât și mergea cu el la sifonăria din colț, unde sticla se umplea din nou cu apă carbogazoasă.
imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.

Parteneri

WhatsApp Image 2026 11 19 at 17 52 37 jpeg
De ce au devenit horele de pe TikTok un fenomen viral. Psiholog: „O persoană poate ajunge să plătească pentru o experiență emoțională”
Sute de oameni se adună în transmisiuni live pe TikTok pentru a dansa pe muzică populară, a socializa și a trimite cadouri virtuale celor care organizează petrecerile.
vaccin
Gripa se intensifică în România: cazurile au crescut cu 42% într-o săptămână, iar vaccinul lipsește din farmacii
Numărul cazurilor de gripă clinică a crescut cu peste 42% într-o singură săptămână, iar România a ajuns la trei decese confirmate cu virus gripal. Din farmacii vaccinul lipsește.
image png
Ai grijă ce caserole păstrezi în bucătărie! Când devin periculoase recipientele din plastic și de ce trebuie să le arunci
Caserolele din plastic sunt printre cele mai folosite recipiente din bucătărie, mai ales pentru depozitarea resturilor de mâncare, păstrarea fructelor și legumelor sau transportul preparatelor gătite.
Există viață și după refuzul procurorului?
Pentru infracțiunile la care acțiunea penală este condiționată de o plângere prealabilă, retragerea acesteia produce efecte numai dacă este însușită de procuror.
disperare - foto pixabay
47 de ani, cel mai greu an din viața unui om. Ce arată studiile academice despre „curba fericirii”
Există o vârstă la care, statistic vorbind, fericirea atinge cel mai jos nivel, iar cercetările internaționale indică insistent că această prag se situează în jurul vârstei de 47 de ani. Nu este vorba despre o simplă intuiție sau despre o generalizare culturală, ci despre un model recurent.
horoscop jpeg
Gara Oțelu Roșu 2026  Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (14) jpg
Trenurile vor reveni după 15 ani la Oțelu Roșu. Calea ferată renaște datorită investițiilor în combinatul siderurgic
Calea ferată dintre Caransebeș și Oțelu Roșu, pe care trenurile au încetat să mai circule în 2012, este pregătită pentru redeschidere, după lucrările realizate în ultimii doi ani. Investițiile în fostul combinat siderurgic au impulsionat reactivarea traseului istoric de pe Valea Bistrei.
Deirdre Keane
O femeie a alergat șapte maratoane însărcinată. Cum a încheiat ultima cursă la 34 de săptămâni de sarcină
Deirdre Keane, o americancă în vârstă de 38 de ani, a reușit să alerge toate cele șapte maratoane din circuitul World Marathon Majors în același an, deși a aflat pe parcurs că este însărcinată. Ultima cursă, Maratonul din New York, a încheiat-o la 34 de săptămâni de sarcină.
01 FARUL CONSTANTA FC UNIVERSITATEA CLUJ, SUPERLIGA SUPERBET (20 11 2026) jpg
Meci nebun la Ovidiu, „U” Cluj a câștigat în fața Farului și a urcat pe locul 4
În această seară s-a reluat întrecerea în Superliga de fotbal a României. La Ovidiu, Farul Constanţa a pierdut (2-3) cu Universitatea Cluj după ce a condus cu 2-1. În primul meci al etapei a 16-a, FC Botoșani și FC Voluntari au terminat la egalitate, 3-3.