Lupta cu globalizarea

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Lupta cu globalizarea jpeg

Înainte de orice început al acestor rînduri despre globalizare trebuie să povestesc două întîmplări petrecute cu cîțiva ani în urmă și pe care le consider relevante pentru pozițiile pe care oameni chiar instruiți le au față de acest fenomen social. Prima întîmplare despre care aș vrea să vorbim s-a petrecut în timpul unei conferințe științifice, la care prezidam o secțiune de lucru unde se dezbăteau probleme legate de economie generală, teorie economică, dar și unele conexe, cum ar fi cele legate de relațiile economice internaționale. Așa cum se obișnuiește, după fiecare prezentare colegii prezenți cereau lămuriri, adăugau puncte de vedere sau pur și simplu aveau ceva de spus pe marginea temei prezentate. Una dintre teme era despre globalizare și istoria sa. O temă frumos prezentată de către un cadru didactic mai tînăr, dar destul de inteligent ca să-și dea seama că fenomenul este unul firesc și natural, și din acest unghi era construită întreaga argumentație. Evident, au fost oameni în sală care l-au contrazis cu argumente mai mult sau mai puțin solide, unii chiar folosind un subiectivism în argumentație, străin complet de cadrul manifestării, una științifică. Dar așa se întîmplă mereu, științele sociale nu sînt încă destul de bine conturate ca metode și instrumente de cercetare și admitem că „permit“ și subiectivisme tipice, mai ales cînd cel care vorbește este un începător. Adică există oameni care amestecă părerile proprii cu faptul științific, bine demonstrat și bine argumentat. Numai că, în luarea sa de poziție, una dintre colege a spus sus și tare, pe un ton iritat, revendicativ, cum că ea este împotriva globalizării. De unde pînă atunci toată lumea era liniștită și chiar ușor absentă, momentul a trezit atenția tuturor. Cei mai în vîrstă, mai conservatori, ca să zic așa, i-au dat imediat dreptate, începînd să vorbească fiecare cu fiecare despre neajunsurile pe care acest fenomen le provoacă României, dar și altor țări. A fost un moment de liniște apăsată, după care tînărul care tocmai prezentase lucrarea în dezbatere i-a oferit un răspuns simplu și clar ce mi-a rămas de atunci și pînă acum în memorie. I-a spus că e foarte bine că are păreri proprii, numai că, din păcate, nu putem vota dacă sîntem sau nu împotrivă, și chiar dacă am vota cu toții împotriva sa, globalizarea își va vedea de treabă și va merge înainte, așa cum se întîmplă de sute de ani. L-am felicitat pe tînărul respectiv și am pus capăt dezbaterii considerînd că totuși s-a ajuns într-un punct prea de jos și că mica noastră revoluție împotriva globalizării tinde să capete accente comice.

A doua întîmplare despre care aș dori să vorbesc este legată de un dialog pe care l-am avut cu un prieten, doctor al Universității Sorbona din Paris. În­tr-una dintre serile pe care le-am petrecut împreună, discuția a alunecat spre teza sa de doctorat, dar și spre Paris și viața studențească dintr-o asemenea universitate. Știam că vederile sale politice sînt ușor de stînga, dar asta nu mă incomoda în a discuta cu un om inteligent. Numai că pozițiile sale din acea seară, ca tînăr doctor al unei asemenea universități, mi-au rămas în memorie prin radicalismul lor deplasat, bazat pe toate teoriile conspirației pe care mintea umană le poate imagina și de care Internetul este cu adevărat plin. Am aflat de la el, cu stupefacție, că omenirea este condusă de către doi-trei oameni bogați care iau decizii în numele tuturor guvernelor, că bolile sînt aduse pe planetă de către companiile farmaceutice pentru a ne vinde apoi remedii și că, în general, planeta Pămînt nu mai este un loc bun de locuit din cauza multinaționalelor și a globalizării. Mai ales globalizarea era, în viziunea sa, un fenomen toxic, împotriva căruia trebuia să luptăm cu toții. Acestea erau, în simplitatea lor alarmantă și penibilă, ideile cu care se întorcea de la Paris un om care făcuse doctoratul la una dintre cele mai prestigioase universități din lume.

Dincolo de cele relatate mai sus, sau poate tocmai de aceea, globalizarea rămîne totuși un proces care merită o dezbatere. Eu cred că nu putem discuta despre globalizare decît odată cu descoperirea Americii de către Cristofor Columb, la 1492, și cu descoperirea Indiei de către Vasco da Gama, la 1498. Din acest moment, adică de la sfîrșitul secolului al XV-lea, harta lumii era cunoscută în întregime și a început marea aventură umană a călătoriilor și conexiunilor. Ca proces, globalizarea stă pe o caracteristică culturală a omului occidental. Este vorba despre dorința sa de căutare și descoperire în știință, dar și în geografie. Mitul faustic al căderii omului în păcat din dorința de cunoaștere este unul dintre cele mai importante ale culturii noastre. (Ștefan Augustin Doinaș, în prefața la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. V, spune că „povestea lui Faust constituie probabil cel mai fascinant și mai fertil mit al timpurilor moderne“.) Noi, occidentalii, dorim să știm, să aflăm, să cunoaștem. Asta ne-a purtat de-a lungul istoriei pe drumul acestei civilizații unice care este cea occidentală. Epoca lui Faust se suprapune, nu întîmplător, peste perioada pe care am descris-o și pe care o considerăm a fi începutul globalizării. Este o perioadă în care lumea se desparte de feudalism și capitalismul începe să se impună. De la o viziune statică asupra mersului lucrurilor, omul occidental va trece spre una dinamică. Dorința de cunoaștere ne împinge să căutăm și să descoperim. Apare și se dezvoltă nevoia de aventură și miracol. Lumea nouă, capitalistă, este profund neliniștită și scormonitoare. Așa cum arătam cu ajutorul lui Ștefan Augustin Doinaș (Capitalismul, o dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, Iași, 2016, pp. 307-319), epoca faustică este o epocă a căutărilor și despărțirilor de trecut, este o epocă a contrariilor, care a trecut și s-a consumat sub semnul lui Ianus, zeul cu două fețe, care privea deopotrivă înapoi și înainte, este o lume a geniilor care vor răsturna soarta lumii, dar și o lume a analfabetismului vast și nivelator; acum apar universitățile și știința se distanțează prin adevărul său, altul decît cel revelat, oamenii încep să creadă că pot mai mult și încearcă mai mult forțîndu-și limitele și granițele individuale, mentale, sociale și chiar geografice, se adîncește prăpastia dintre cei instruiți și marile mase de oameni nivelate de analfabetism și sărăcie, este epoca în care se dezvoltă întunecata și confuza credință în diavol, arabii sînt alungați din Spania.

Urmarea a fost o explozie a rațiunii și, pe bazele sale, a acțiunii economice. Omul european pleacă pe planetă în căutare de aventuri și bogății. Globalizarea va fi un rezultat al acestor căutări. Se dezvoltă ceea ce numim conștiința planetară a omului de afaceri. O caracteristică esențială a capitalismului nou apărut este deschiderea și acțiunea sa globală. După expansiunea geografică urmează cea economică. Este perioada primei revoluții industriale, în care discutăm despre expansiune, vastitate, deschidere, în care apare comerțul regulat între Europa și restul lumii. Așa cum mai arătam (Capitalismul…, p. 251), lumea pe care o cunoști și în care ai parteneri de schimb comercial și cultural în orice punct al planetei este o lume deschisă, globalizată. Globalizarea este, deci, un proces obiectiv de descoperire, cunoaștere și recunoaștere a lumii, realizat sub presiunea activităților economice, în primul rînd a celor comerciale. Globalizarea este mai mult decît schimb economic, este și schimb cultural și civilizațional. Sinteza devenirii umane are loc acum la scară planetară și zona geografică ce va valorifica superior și rapid aceste schimburi și valori va fi Europa, spațiul unei explozii și al unei dezvoltări fără precedent.

Am scris aceste rînduri din dorința de a argumenta caracterul obiectiv, independent de voința noastră, al acestui fenomen. Dacă oamenii despre care vorbeam mai sus se luptă cu globalizarea, atunci nu putem avea mari pretenții de înțelegere la niveluri de pregătire inferioare. Un alt motiv ar fi acela că lumea politică românească, și nu numai, pare a fi cuprinsă din nou de izolaționismul de tip feudal, în care feudalul își închide pe moșie și își exploatează în voie supușii. Legile dezvoltării sociale vor penaliza aceste tendințe și, ca de obicei, vor cîștiga cei deschiși la minte care știu și înțeleg mersul lumii și vor pierde cei care nu sînt deschiși la minte. Cînd spun aceste lucruri mă gîndesc la națiuni și nu la oameni. Dincolo de asta, globalizarea nu intră în conflict cu păstrarea identității naționale, temă dragă nouă tuturor. Evident că există efecte negative ale globalizării, dar cunoașterea fenomenului ne poate pune în situația de a ne apăra de ele. Păstrarea identității naționale poate fi făcută și în condiții de intensificare a globalizării. Lupta pentru păstrarea identității naționale este o problemă a noastră în interior. Istoria umană este un șir de dovezi în sprijinul caracterului obiectiv al fenomenului. Aceste lucruri ar trebui știute atunci cînd declarăm război globalizării. De fapt, cu cine ar trebui să ne luptăm? Globalizarea nu este numele unui preceptor de la Videle pe care să-l dai afară dacă nu se înscrie în PSD. Din păcate pentru noi, nu ne putem situa împotrivă și nici nu putem să luptăm cu globalizarea. Totul se desfășoară dincolo de noi și fără a implica voința noastră. Tot ceea ce putem face este să știm despre ce vorbim și să acționăm ca oameni care înțeleg mersul lucrurilor. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.