Efectul lui Trump asupra politicii externe americane

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Efectul lui Trump asupra politicii externe americane jpeg

Comportamentul președintelui SUA Donald Trump de la recenta întîlnire G7 de la Biarritz a fost criticat de mulți observatori ca fiind indolent și perturbator. Alții au fost de părere că presa și oamenii cu scaun la cap dau prea multă atenție bufoneriilor, tweet-urilor și jocurilor politice ale lui Trump. Pe termen lung, spun aceștia din urmă, istoricii le vor considera simple gafe mărunte. Întrebarea importantă este dacă președinția lui Trump se va dovedi un punct de cotitură al politicii externe americane sau doar un episod istoric minor.

Dezbaterea actuală cu privire la Trump reînvie o întrebare străveche: sînt evenimentele istorice majore produsul alegerilor oamenilor sau doar rezultatul unor factori structurali covîrșitori, produși de forțe economice și politice pe care nu le putem controla?

Unii analiști compară parcursul istoriei cu un rîu învolburat al cărui curs e determinat de climă, de precipitații, de geologie și topografie – și nu de ceea ce poartă apele sale. Dar, chiar și așa, actorii umani nu sînt doar furnicile agățate de un trunchi purtat de curent. Ei sînt mai degrabă asemenea unor plutași pe ape înspumate, care încearcă să cîrmească și să evite stîncile, uneori răsturnîndu-se, alteori reușind să cîrmească spre destinația dorită.

Înțelegerea alegerilor și eșecurilor liderilor din politica externă americană a ultimului secol ne poate ajuta să facem față întrebărilor pe care le ridică astăzi președinția lui Trump. Dintotdeauna, liderii și-au închipuit că au de a face cu forțe noi ale schimbării, natura umană rămîne însă aceeași. Alegerile pot conta: actele de omitere pot avea la fel de multe urmări ca actele de comitere. Incapacitatea de acțiune a liderilor americani din anii 1930 a contribuit la izbucnirea iadului pe Pămînt. La fel și refuzul președinților americani de a folosi arme nucleare, într-o vreme în care SUA avea monopolul asupra lor.

Au fost oare aceste decizii majore determinate de conjunctură sau de persoane? Dacă privim cu o sută de ani în urmă, Woodrow Wilson a rupt cu tradiția și a trimis trupe americane să lupte în Europa, ceea ce însă s-ar fi putut întîmpla oricum, și sub conducerea unui alt lider (să spunem Theodore Roosevelt). Diferența semnificativă în cazul lui Wilson a fost tonul moralist al justificării sale și obstinația sa contraproductivă, de genul totul sau nimic, în privința apartenenței la Liga Națiunilor. Unii acuză moralismul lui Wilson pentru gravitatea întoarcerii Americii la izolaționism, în anii 1930.

Franklin D. Roosevelt (FDR) nu a fost capabil să implice SUA în al Doilea Război Mondial, pînă la Pearl Harbor, episod în urma căruia chiar și un izolaționist conservator ar fi reacționat la fel. Cu toate acestea, viziunea lui Roosevelt asupra amenințării hitleriste și pregătirile sale pentru a o înfrunta au fost decisive în privința participării Americii la războiul european.

După cel de-al Doilea Război Mondial, structura bipolară cu două superputeri a stabilit cadrul pentru Războiul Rece. Dar stilul și timing-ul reacției americane puteau fi altele dacă Henry Wallace (pe care FDR l-a demis din funcția de vicepreședinte în 1944) ar fi devenit președinte în locul lui Harry Truman. După alegerile din 1952, ar fi fost posibil ca un Robert Taft izolaționist sau un Douglas MacArthur intervenționist să fi perturbat consolidarea relativ lină a strategiei de stăvilire a lui Truman, continuată de succesorul său, Dwight D. Eisenhower.

John F. Kennedy a avut un rol esențial în evitarea unui război nuclear, în timpul crizei rachetelor cubaneze și în semnarea, după aceea, a primului acord de reglementare a regimului armelor nucleare. Împreună cu Lyndon B. Johnson, el a implicat însă țara în fiascoul războiului costisitor și inutil din Vietnam. La final de secol, tensiuni structurale au dus la o eroziune a Uniunii Sovietice, a cărei prăbușire a fost accelerată de Mihail Gorbaciov. Dar sistemul de apărare elaborat de Ronald Reagan și talentul său de negociator, precum și capacitatea lui George H.W. Bush de a gestiona situații de criză au jucat un rol esențial în încheierea pașnică a Războiului Rece.

Cu alte cuvinte, liderii și înzestrările lor contează. Ceea ce, pe undeva, e o veste proastă, deoarece înseamnă că purtarea lui Trump nu poate fi, pur și simplu, ignorată. Mai gravă decît -tweet-urile sale este șubrezirea instituțiilor, a alianțelor și a atractivității soft-power a Americii, care se află, conform sondajelor, în scădere, de cînd Trump e la putere. El este primul președinte american din ultimii 70 de ani care întoarce spatele ordinii liberale internaționale creată de SUA după al Doilea Război Mondial. Generalul James Mattis, care a demisionat din postul de ministru al Apărării în guvernul Trump, s-a plîns de curînd de faptul că președintele nu acordă interesul cuvenit alianțelor.

Președinții trebuie să exercite hard-power și soft-power deopotrivă, dar e de preferat să le combine într-un mod armonios, nu contradictoriu. Înzestrările machiavelice și organizaționale sînt vitale, dar la fel de importantă e și inteligența emoțională, care face posibile conștiința de sine și autocontrolul, și inteligența contextuală, care le permite liderilor să înțeleagă un mediu în schimbare, să valorifice tendințele și să-și folosească corespunzător celelalte înzestrări. Or, inteligența emoțională și cea contextuală nu sînt punctele forte ale lui Trump.

Gautam Mukunda, specialist în leadership, arată că liderii care au fost atent „filtrați“ prin procedee politice consacrate tind să fie previzibili. George H.W. Bush este un bun exemplu. Capacitatea de a conduce a celor care nu sînt filtrați variază considerabil. Abraham Lincoln a fost un candidat relativ nefiltrat, dar a fost unul dintre cei mai buni președinți ai Americii. Trump – care nu a ocupat niciodată o funcție publică înainte să devină președinte și care a intrat în politică venind din zona imobiliară newyorkeză și a televiziunii reality – a dovedit un talent extraordinar în utilizarea mediei moderne și în materie de „inovații disruptive“, sfidînd opiniile general acceptate. Unii cred că aceste înzestrări pot duce la rezultate bune – de exemplu, în relația cu China –, alții sînt sceptici.

Rolul lui Trump în istorie depinde, poate, de o eventuală realegere. Dacă însă rămîne la putere opt ani, în loc de patru, e mai degrabă probabil ca instituțiile, încrederea și soft-power să aibă de suferit. În oricare dintre situații, succesorul său se va confrunta cu o lume schimbată – în parte, datorită efectelor politicii lui Trump, dar și datorită unor clivaje structurale majore de putere în politica lumii: dinspre Vest spre Est (ascensiunea Asiei), dar și dinspre guverne spre actori non-statali (susținuți de Internet și de inteligența artificială). După cum a observat Karl Marx, noi facem istoria, dar nu în condițiile alese noi. Politica externă americană după Trump rămîne o întrebare deschisă. 

Joseph S. Nye, Jr. este profesor la Universitatea Harvard şi autor al volumului în curs de apariție Do Morals Matter? Presidents and Foreign Policy from FDR to Trump (Oxford University Press). 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEȘU

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

zelenski cerere ucraina aderare nato foto twitter jpg
Ucraina susține că are sprijinul a 10 țări pentru aderarea la NATO
Mihailo Podoliak, consilier prezidenţial ucrainean, a afirmat că țările care susțin aderarea Ucrainei la NATO sunt „în mare parte țări care își amintesc de ghearele otrăvitoare ale imperiului rus”.
Proteste în Marea Britanie faţă de creşterea costului vieţii FOTO Profimedia
Mii de britanici au protestat faţă de creşterea costului vieţii
Mii de britanici au ieşit sâmbătă în stradă pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii, în timp ce guvernul se luptă cu politica fiscală după o săptămână de haos pe pieţele financiare.
parlamentar bosnia jpg
Fost parlamentar bosniac, arestat la Timișoara. Este condamnat în țara lui pentru corupție
Un fost parlamentar bosniac, condamnat în țara sa la trei ani de închisoare pentru corupție, a fost arestat la Timișoara în baza unui mandat european de arestare. Fostul parlamentar a fost introdus în arestul IPJ Timiș.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.