„Averea bunei educații“ sau despre un alt mod de prefigurare a etosului pedagogic

Constantin CUCOȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
„Averea bunei educații“ sau despre un alt mod de prefigurare a etosului pedagogic jpeg

M-am aplecat asupra Averii bunei educații, avîndu-l drept autor pe Teodor Baconschi, în plină vară, într-un interval dintre două ieșiri (sau „intrări“, cum vreți să le spuneți) în/spre diferite destinații de vacanță, dintr-un interes atît profesional, cît și al unei binevenite adulmecări culturale, într-un context politico-situațional bulversant, adversiv, contrastant cu bunele așezări. Ambele căutări au fost împlinite (o spun de la început), întrucît „aparatul“ meu epistemic, mai precis cel pedagogic, a fost asaltat și alimentat de numeroase incitări sau reflecții de ordin educațional, dar și pentru că lectura mi-a prilejuit o reconfortantă și profundă bucurie intelectuală.

O observație prealabilă: nu mă așteptam de la carte și autor la o abordare doctă, la o edificare în meandrele unei ideații sofisticate căreia nici cei mai „tari“ pedagogi nu-i dau de capăt; „subiectul“ educației reprezintă o „piatră de încercare“ chiar și pentru cei mai mari specialiști, care și-au dedicat întreaga viață acestei problematici; pe de altă parte, sînt conștient de faptul că tema educației nu reprezintă doar monopolul pedagogilor de profesie: de multe ori, persoane ce doar tangențial, pasager, fulgurant se raportează la subiect pot veni cu perspective sau soluții incitante, inovatoare, neinhibante, debordante, sfidătoare (istoria pedagogiei ne pune la dispoziție o întreagă cazuistică ce privilegiază perspective ce vin dinspre medicină, filosofie, literatură, teologie, sociologie…). Problematica educației nu e numai apanajul pedagogilor, ci și al celor care se raportează la temă cu responsabilitate, discernămînt, competență din perspectiva pe care o dețin. Noutatea este de multe ori adusă de cei care nu sînt încorsetați de „greutatea“ problemei. Asta nu înseamnă că accept zisa (și, vai, realitatea!) că toți se pricep la educație: doar cei educați, care simt, presimt și consimt la amplitudinea, complexitatea și valoarea ei…

Aș începe cu titlul dat acestei cărți: Averea bunei educații. Toate cele trei cuvinte au vocație valorică, sporitoare, înălțătoare. Cei trei termeni reprezintă o scară a pozitivității ce presupune acumulare, ducere mai departe, semnificare, realizare. Educația este termenul unificator dintre început și sfîrșit, dintre alfa și omega, este ghidajul dinspre pornire și destinație, este cheia înaintării spre domeniul permanenței, al înal­tului. Chiar dacă este invocată relația paideică părinte-educator, problematica desfășurată acoperă in nuce motive sau fundamente ale educației de orice fel, de oriunde și dintotdeauna, demonstrîndu-se, într-un fel, că această matrice formativă le determină pe celelalte care urmează, adunînd la un loc toate notele și determinările pe care educația, mai ales cea instituționalizată, le incumbă.

Fără pretenția de a edita un opis pedagogic sistematic, notele emise de autor, ce dau impresia unui șuvoi ideatic impresionist, de tip „à la recherche du temps perdu“, conțin adevăruri spuse, presupuse sau nespuse de marile tratate din domeniu. Reținem cîteva: cultura, ca o cheie a surprinderii constantului și permanenței, reprezintă busola, ghidul, foaia de parcurs ce duce la înțelesul final și țelul ultim al omului; familia poate reprezenta un creuzet paideic și o alternativă la educația formală cu condiția să fie ea însăși educată și responsabilă cu crearea de rute sau situații de învățare ce lipsesc sau se cer a fi în „răspăr“ cu „oferta“ școlii; există o pedagogie empirică, „populară“, a bunului-simț, înțelepțită, ca un rezultat al unei procesări și „experieri“ personale în conexiune cu spiritul vremii, ce presupune aceeași demnitate și performativitate și care poate deveni complementară celei formale, acreditate, promulgată la nivelul instituțiilor de profil; educația, mai ales cea din sau de după timpurile destructurante, reprezintă singura pîrghie de rezistență, salvare, perpetuare, reclădire la nivel individual și social; educația parentală autentică nu înseamnă reproducere sau propensiune psihanalitică, compensatorie a ceea ce n-au putut fi părinții, ci jertfire de sine, vector generos de naștere a unei noi existențe emancipate și autonome, de dispunere, activare, prezentificare a datului ei; părinții sînt „genitori“ dubli: în ordine biologică și în ordine educațională…

Unele secvențe ale cărții îmi evocă prescripții, desigur contextualizate timpului nostru, ale scriitorilor bisericești din perioada creștinismului primar, precum Fericitul Ieronim (345-419 d.Hr.) care, de pildă, în „Scrisori către Laeta, pentru educaţia fiicei sale Paula“ şi „Scrisori către Gaudentius pentru educaţia micuţei Pacatula“, propune un set consistent de strategii formative. Mă refer la sugestiile legate de educarea copilului mic sau cu privire la importanța celor șapte ani de acasă, la recomandări de tipul cum să fie îmbrăcat, hrănit, ce sporturi să practice, ce context cultural trebuie desfășurat în favoarea unei reușite educații.

Filosofia educațională a lui Baconschi aduce în discuție un referențial al construirii umanului ce se raportează la trei coordonate: animalitate, divinitate, instrumental/tehnologie, nu printr-o interiorizare sau unificare lineară cu acestea, ci printr-o separație, distanțare, coabitare. Ea presupune o scrutare atît a imanentului, cît și a transcendentului, fără însă a le în-propria. Cele trei regiuni devin „centre de interes“, nicidecum „obiective de atins“ (nu trebuie să alunecăm în animalitate, nu ne vom crede „mici“ dumnezei, nu e bine să devenim sclavi ai tehnologiei).

A face educație înseamnă rabatere asupra propriului eu, a fi predispus la transformare, la autoformare și pregătire a propriului drum în asumarea căii celuilalt. Educ, deci mă educ – crede autorul. Într-o anumită măsură, copilul mă educă pe mine, ca educator, mai precis, mă obligă să-mi revizuiesc referențialurile, reprezentările, unghiurile de vizare a lucrurilor. Actul formativ îl predispune pe educator la o oarecare „infantilizare“, la o regresie statutară, la acel stadiu al neîncorsetării și purității, la care ne îndeamnă însuși Iisus: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ (Matei, 18-3). Calea de urmat este autotelică, se descoperă „din mers“, iar „întreaga aventură a pedagogiei e bilaterală, dinamică, reflexivă și reciproc modelatoare“ (p. 40). Avem explicitat aici un principiu al didacticii dintotdeauna, îngînat de contemporani, uneori supralicitat, dar slab activat, din păcate, la nivelul practicilor curente.

Dar cartea vine și cu provocări sau dileme de rezolvat pentru teoreticienii sau practicienii specializați în a face educație. Evoc cîteva, din perspectiva interesului, experienței și statutului personal:

● nevoia de a contrabalansa sau a prelua, la nivelul educației date de părinți, paradigma paideică a magisteriatului (maestru-discipol), eliminată sau marginalizată în învățămîntul actual de toate gradele (poate ceva se mai editează la nivel de învățămînt artistic sau școală doctorală);

● statuarea unor practici și a unor corelate didactice privind educația muzeală, dat fiind faptul că „muzeul devine placa turnantă a unui timp spiralat, locul aproape imaterial în care toate generațiile devin contemporane“ (p. 75); o astfel de extensie formativă, în și prin muzeu (destul de bine pusă la punct prin alte părți, existînd chiar pedagogi muzeali!), ar merita o atenție mai mare din partea decidenților sau practicienilor; în același orizont extracurricular, e de reflectat la potențialul formativ al călătoriilor, al artei cinematografice, al muzicii, al lecturii liber consimțite, autoghidate;

● invitația care, recunosc, nu mi-a trecut prin cap referitoare la bucuria și valența paideică a colecționării (de la roci, plante, insecte etc. pînă la cele mai inedite, „obscure“ sau „umile“ lucruri) ce obiectivează sau trezește interese sau afinități mai puțin (sau deloc) stimulate de școală; „colecționismul“ poate deveni o strategie didactică extrașcolară, ce se poate manifesta la libera alegere a copilului, dar și o formă de ipostaziere practică a unei discipline anume, în școală, devenind mai atractivă, mai demonstrativă cu fapte, date, valențe;

● avansarea ipotezei dimensiunii paideice a singurătății, a deconectării edificatoare și generatoare de noi idei, de perspective, de reașezări sau procesări valorice; desigur, această „sihăstrie“ existențială survine după o prealabilă „risipire“ pe „scena“ lumii, mai ales pre­gustînd din resorturile ei culturale;

● evidențierea dimensiunii religioase a educației prin valori sau cazuistici ce readuc în atenție echilibrul, măsura, dar mai ales misterul, aceasta conducînd la umanizare, responsabilizare, potențare în om a virtuților de care este susceptibil; „violența intraspecifică“ este depășită prin consimțirea la o normativitate supraindividuală sau transcendentă, prin spiritualizarea sau ținerea sub control a filiațiilor noastre cu lumea animală, prin culturalizarea instinctelor sau pornirilor, prin vizarea sensurilor și țelurilor ultime;

● pledoaria pentru promovarea unui etos echilibrat și sănătos privind sexualitatea, de către familie, Biserică, școală, care să evite atît relativismul sau excentricitatea, cît și închiderea sau fariseismul unor poziționări care conduc mai degrabă la o camuflare pernicioasă a acestor realități umane decît la asumare relaxată, normală, responsabilă;

● dezvăluirea și sesizarea virtuților educogene ale unui „secundariat“ didactic, adică a unor prilejuri de învățare sau dezvoltare non-standard, slab sau deloc potențate de școală, cum ar fi exersarea unui instrument, practicarea unei arte, explorarea unei vocații prin experimentarea unei îndeletniciri, străvechi sau contemporane, adoptarea și creșterea unui animal, implicarea în voluntariat, învățarea limbilor străine; nu ar fi rău ca structurile formale să îngăduie, mai pronunțat, și rute alternative sau complementare la pachetele obligatorii, prescrise, unificatoare;

● chemarea la onestitate și franchețe în exercițiul formativ, atît cel familial, cît și cel instituțional; predarea celor știute sau neștiute trebuie să depășească vanități individuale, scopuri conjuncturale, iluzii siropoase și să se facă în perspectiva avansului spiritual al persoanelor și al corpului social.

Cartea este bine „înșurubată“ în contemporaneitate, evocînd cu scrupulozitate, acuitate, chiar durere, contexte socio-culturale reprobabile, politici educațio­nale deficitare, evoluții educaționale catastrofice, confuzii valorice la nivel individual sau instituțional, manipulări mediatice fără precedent etc. România (și mă tem că nu doar ea) seamănă, spune autorul, cu o „arcă a lui Noe, populată după principiul scapă cine poate“ (p. 47). Democratizarea socială poate genera, în substratul ei instrumental, și unele malversațiuni sau gesticulații ce pot fi semnificate sau gestionate corespunzător prin educație, culturalizare, discernămînt, autonomie axiologică. Prin educație, ar mai exista o șansă în a separa apele și a ne croi o matcă a ieșirii la lumină, prin bună așezare și înțelegere a lucrurilor.

Demne de luat în seamă sînt și dubitațiile sau avertismentele legate de excesul diriguitor al parenting-ului, de pseudo-pedagogia camuflată în retorica dezvoltării personale, a gîndirii „pozitive“, a învățămîntului „prietenos“, de destructurarea autorității epistemice sau paideice în era informatizării, de alienarea omului în spațiul „realității“ virtuale, de riscurile ideologizării și instrumentalizării formării, de avatarurile cunoașterii didacticizate – prin fragmentare, disociere, abstractizare –, de „absolutismul“ corectitudinii politice, de panta tot mai evidentă a masificării și unificării ideatice etc.

Fără însă a face concesii deznădejdii și pesimismului, cartea pune degetul pe multe răni ale educației într-un spirit constructiv, robust, devoalarea carenței fiind urmată de o soluție, de o sugestie, de o cale de ieșire de impas. Substratul ideatic e unul evident creștin, deschis către inflexiuni umaniste moderate, realiste, uneori îndrăznețe, iar „învelișul“ stilistic e unul aristocratic, „boieresc“, rafinat. Consonanța dintre cele două dimensiuni, precum și interferența cu numeroase ingrediente culturale dau farmec unei propedeutici prodigioase ce invită nu numai la constatare sau edificare, ci și la interogație, deschidere euristică, ducere sporitoare mai departe. 

Constantin Cucoș este profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Al.I. Cuza“, Iași.

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

constructii imobiliare blocuri pixabay jpg
Marile orașe ale României se extind dincolo de granițe. Localitățile-satelit atrag tot mai multe construcții de locuințe
Dezvoltarea rezidențială se extinde dincolo de limitele administrative ale marilor orașe, iar în unele zone localitățile învecinate au ajuns să atragă mai multe construcții decât centrele urbane. În Giroc s-au livrat aproape 7.500 de locuințe în cinci ani, peste numărul celor finalizate în Timișoara
Lipsa poftei de mâncare este unul dintre semnele prin care ficatul te avertizează că nu se simte bine jpeg
O masă cu carne sau pește a devenit un lux pentru aproape unul din cinci români. România, pe primul loc în UE
România are cel mai mare procent din Uniunea Europeană al persoanelor care nu își permit o masă cu carne, pește sau o alternativă vegetariană o dată la două zile. În 2025, 18,1% dintre români se aflau în această situație, față de o medie europeană de 8,5%, potrivit Eurostat.
Petarde FOTO Shutterstock
Petardele fac victime printre copii. Un băiat de 9 ani și-a pierdut două degete
Deși legislația a fost înăsprită, petardele continuă să ajungă în mâinile minorilor, iar consecințele pot fi dramatice. Un copil de numai 9 ani a ajuns la spital cu răni grave după ce a încercat să reaprindă o petardă care nu explodase.
Lucrări la Boița pe șantierela autostrăzilor A1 si A13  Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (10) jpg
Cum se construiesc viaductul-gigant și nodul rutier pe trei niveluri de la Boița, unde se vor întâlni autostrăzile A1 și A13
Întins pe 230 de hectare, viitorul nod rutier de la Boița va conecta autostrăzile Sibiu – Pitești și Sibiu – Făgăraș cu DN 7, în apropierea locului unde constructorii ridică, din 2024, un viaduct de 650 de metri, în consolă. Lucrările au impus închiderea recentă a circulației pe un segment al A1.
wal 172619 courier driver 4886839 jpg
420 de lei opriți săptămânal din banii unui livrator tunisian din București. Ce drepturi au muncitorii străini și cum pot verifica dacă le sunt plătite taxele
Un livrator tunisian care lucrează în București susține că angajatorul îi oprește săptămânal 420 de lei, plus 10% din câștiguri, fără să știe dacă banii ajung la stat.
malta 8 JPG
Vacanță la 21 de grade în noiembrie. Capitala europeană desemnată cel mai bun oraș din lume pentru turiști
În timp ce în mare parte din Europa noiembrie înseamnă zile reci, ploi și haine groase, există o capitală în care toamna seamănă încă destul de mult cu vara. Valletta, capitala Maltei, își întâmpină vizitatorii cu temperaturi care ajung în mod obișnuit la 21 de grade Celsius în această perioadă.
cutremur seism seismograf foto Shutterstock
„M-a zguduit bine”, „Am sărit din pat”. Cum au resimțit românii cutremurul de miercuri dimineața
Cutremurul cu magnitudinea de 5,7 din Vrancea i-a trezit din somn pe numeroși români și a provocat panică în mai multe orașe. Pe Reddit, oamenii au povestit cum au simțit seismul și cât de puternic s-au zguduit locuințele.
china istock jpg
Unde să călătorești în 2027. Locuri care au un motiv special să fie vizitate anul viitor. Destinații spectaculoase, recomandate de National Geographic
O eclipsă totală de Soare care va transforma cerul Egiptului, ruinele unei civilizații misterioase din China, orașe europene cu aniversări istorice și un teritoriu sălbatic de la capătul Americii de Sud.
Femeile care au cumparat o masina pentru a ajunge mai repede acasa. Sursa Instagram DrTaraHarding (1) jpg
Blocate pe aeroport, au cumpărat o mașină de 48.000 de dolari ca să ajungă acasă. „Cea mai scumpă anulare de zbor din viața mea”
Trei femei din SUA au găsit o soluție neobișnuită pentru a ajunge acasă după anularea zborurilor pe aeroportul din Charlotte, Carolina de Nord. Cum nu au reușit să închirieze un autoturism, au cumpărat unul și au pornit într-o călătorie de 27 de ore, prin nouă state americane.