Moftul rămîne etern

Teodora Silvia MODOI
Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Moftul rămîne etern jpeg

Revista noastră a lansat în luna aprilie un concurs de eseuri pentru liceenii din toată țara. După cele cîteva sute de texte primite la prima etapă, „Țara mea“, am ales 25 de finaliști, iar tema lor a fost „O scrisoare pentru I.L. Caragiale“. Iată-i pe cei trei cîștigători.

În atenția domnului I.L. Caragiale

18 octombrie 2018

Stimate maestre,

„Cine știe cum din litere se fac silabe și din acestea cuvinte, este destul de preparat pentru a face literatură.“ Această afirmație, pe care am găsit-o într-o notiță explicativă așezată înaintea nuvelei Noaptea învierii, este cea care mi a dat curajul să vă scriu, în sfîrșit. Motivul reticenței mele se află în relația dificilă pe care o am cu cuvîntul, pentru că pe de-o parte îl îndrăgesc și îmi face plăcere să fac abuz de sonorități pe care le găsesc exotice, dar pe de altă parte disprețuiesc cuvintele fără rost și mă tem de acelea care au în sine un rost rău. În consecință, aș spune despre mine că mă situez undeva între „orator, retor și limbut“, dar că nu mă împac prea bine cu ideea de a scrie scrisori. Mai mult decît atît, ideea de a scrie scrisori unui clasic îmi provoacă un adevărat blocaj. Pentru că am pomenit de această reținere personală în fața cuvîntului, mă simt datoare să îi găsesc niște circumstanțe atenuante, aflate în legătură cu lumea din jur și cu ideile pe care mi le-am format în decursul anilor, idei care acționează asupra mea ca niște temniceri pricepuți.

Tinerimea din zilele noastre nu mai scrie scrisori. Cuvintele și aspectele lor melodioase rămîn achiziții nefolosite ale intelectului. Comunicarea este bazată pe abrevieri și imagini. Fac un mic prohod al vorbei în societatea contemporană ca să vă fac să priviți cu indulgență propriile mele cuvinte, posibila lipsă de fluență și de structură. Exprimarea cotidiană a multora a ajuns trunchiată și lipsită de coerență. Această împotmolire o simt și eu în scrisoarea mea. Oamenii nu mai rezonează cu cuvîntul atunci cînd intră în universul secvențelor de imagini și au posibilitatea de a comunica permanent. Situația aceasta a fost provocată de dezvoltarea tehnologiei și de o trăsătură structurală a omului care, dacă găsește o modalitate mai simplă de a face ceva, o adoptă fără întrebări. În omenire s-a petrecut o schimbare de mentalitate care ne-a lăsat pe mulți confuzi.

Ce rămîne etern? Ei bine, moftul. Într-adevăr, acesta este elementul care construiește un pod între epoci diferite, conectînd societatea românească de la sfîrșitul secolului al XIX-lea cu cea de la începutul secolului al XXI-lea. Înlocuit de neologisme, de termeni cu conotații vulgare, de expresii cu valențe pseudointelectuale, el continuă să își facă simțită prezența de la colțul blocului pînă la școli, de la cercurile elitiste pînă la scena politică. Mulți adoptă mode provenite dintr-un alt tip de cultură, fără să își pună problema adecvării la lumea din jurul lor. Ceilalți îi judecă cu aceeași atitudine pasivă și plină de prejudecăți cu care se raportează și la cei care susțin o schimbare activă, cu un rol benefic. Nu se face astfel nici o distincție între cei care se lasă influențați de „forme fără fond“ și cei care depun efort în direcția unei îmbunătățiri relevante pentru societate. Ambelor categorii li se răspunde cu blîndul și ironicul reproș „Mofturi!“. Vorbim despre aceeași încăpățînare a unora de a ieși din bine-cunoscuta fortăreață autohtonă, pusă în fața debusolării totale a altora, care se lasă trași în toate direcțiile în care bate vîntul trendurilor globale. Pendularea între extreme reprezintă, de altfel, o trăsătură specifică a poporului nostru, care a oscilat mereu între afirmarea sîngelui latin de „nepoți ai lui Traian“ și eliberarea spiritului neîncătușat al dacilor contemporani.

Pe lîngă moftul autohton și pasiunea pentru hiperbolizări, societatea contemporană se încăpățînează să păstreze și alte elemente care par să provină din esența mioritică a neamului. Astfel, alături de cazul celebrei insecte supărătoare ridicate la rang de armăsar, erudiția paremiologică păstrează și alte „tendențe“ carpato-danubiano-pontice, printre care: resemnarea lirică în fața sorții, sufletul boem, prefăcătoria, dar și celebrul haz de necaz. În opinia mea, perspectiva acestei ironii în fața nenorocirii ascunde atît tragism! Rîdem de noi, căci orice s-ar petrece, noi rămînem insignifianți în fața sorții. Comedia absurdă pe care o trăim zilnic nu are portiță de ieșire. Această părere mi-a fost consolidată de opera dumneavoastră, prin care am cunoscut societatea secolului al XIX-lea, plină de intrigi, bîrfe și „traduceri în amor“. Acum traducerea este mult mai facilă, datorită tehnologiei un june poate cunoaște o damă fără să aibă nevoie să se afișeze în public. Relațiile interumane și-au pierdut din spumă, din tensiune și din intensitatea sentimentului. Astfel, s-a pierdut și patetismul lor, tînărul îndrăgostit nu o mai amenință pe Acrivița, intim și pasional, că se sinucide. Absurdul situației nu s-a pierdut însă, dimpotrivă, gradul de ridicol al situațiilor pare să se accentueze pe zi ce trece. Amantul Acriviței nu o mai înștiințează doar pe ea în privința intențiilor sale extreme, ci întregul cerc de cunoscuți, transformîndu și viața într-un spectacol pe care ceilalți sînt constrînși să îl vizioneze. Flerul dramatic al individului nu s-a diminuat, modalitățile de comunicare au devenit mai numeroase și publicul s-a lărgit.

Alt element care a cunoscut același tip de expansiune este cercul celor intimi, care s-a devalorizat din cauza grupului larg pe care îl circumscrie. Prietenii apropiați, rudele, colegii de serviciu și de școală, cunoscuții și persoanele întîlnite o singură dată sînt așezați cu toții la categoria de prieteni sau „urmăritori“, persoane care, la un anumit moment din viața individului, se interesează de un anumit aspect din ea, oferindu-i, cu mărinimie, un like. Se produce o dezindividualizare totală. În această situație, la o meditație mai atentă, fiecare nu face decît să își plece capul realizînd că „nu este un cine, ci un ce“ (expresie pe care am preluat-o din schița dumneavoastră: „Amicul X“) în masa omenirii. Cîți dintre prietenii noștri sînt ipostaziați în acest amic X, al dumneavoastră, al naratorului dumneavoastră, al nostru comun? Nu știu. Publicul acestora este în ziua de astăzi mai larg ca niciodată și ei au învățat, cu ajutorul platformelor de socializare, numeroase tehnici de a-și pune în lumina reflectoarelor senzaționala viață. Este vorba de acei oameni care sînt mereu activi pe platformele de socializare și care împărtășesc toate detaliile vieții lor cotidiene, cărora le adaugă un plus de savoare prin citate și filtre de editare. Sînt acei oameni care inspiră sentimentul de recunoștință pentru atenție, deși la o examinare mai atentă, aceasta este doar o politețe moderată cu un iz fals.

Intrigi și intriganți, bîrfe și bîrfitori, traduceri în amor, traducători și traduși. Rolurile acestea din permanenta piesă de teatru a realității cotidiene se schimbă, fiecare dintre actori purtînd o mască diferită la fiecare reprezentație. Gustul amar pe care îl lasă privitorului este același, chiar dacă înșelații de ieri sînt cei care înșală azi, iar cei care bîrfesc azi vor fi bîrfiți mîine. Îmi pare uneori că unica metoda de supraviețuire în mijlocul lor este recurgerea la impasibilitate și la indiferență, izolarea asemenea unui pustnic în propriul palat interior. Liniștea aparține acelora care au reușit să se detașeze de ridicolul, de ipocrizia și de aroganța celor din jur. Dar cum pot construi un asemenea zid cei care văd în lume o eternă sursă de inspirație? Aceasta este întrebarea pe care o pun, maestre, în speranța că îmi veți putea arăta o cale de a suporta absurdul lumii acesteia, fără să retez conexiunea cu ea. Mă gîndesc că domnia-voastră este persoana potrivită pentru a-mi răspunde dacă arta și literatura pot purta în ele toată tensiunea produsă de permanenta ciocnire cu lumea reală. Aș dori să aflu dacă literatura și arta oferă o mică portiță de scăpare pentru cei ce „simt enorm și văd monstruos“.

A dumneavoastră,

Teodora Silvia MODOI

Teodora Silvia Modoi are 18 ani și este elevă la Colegiul Național ,,Emil Racoviță“ din Cluj-Napoca.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.