A apărut o carte fundamentală

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
A apărut o carte fundamentală jpeg

În dezbaterea care urmează, aș dori să reținem o dimensiune a romanului Numele trandafirului al lui Umberto Eco, și anume aceea de capodoperă dedicată cunoașterii. O bună parte a acțiunii din roman, dar și din film (Numele trandafirului, 1986, cu Sean Connery, regia Jean-Jacques Annaud), se desfășoară în jurul bibliotecii. Acolo sînt tainele cunoașterii, ținute sub cheie. Este locul unde nu intră oricine și oricum, accesul făcîndu-se doar pe baza permisiunii abatelui. De bibliotecă se leagă și intriga țesută în jurul personajului principal, venit din afară să investigheze o moarte aparent banală a unuia dintre călugări. Acțiunea se desfășoară în anul 1386. Este epoca umbrelor, dar și a luminilor, atunci cînd Vestul european se pregătea de Renaștere. Rațiunea umană își făcea loc, încet, dar sigur, luminînd conștiința umană. Este epoca în care religia în sine începe să fie dublată de o religiozitate. Este vorba despre nesfîrșita atenție pe care occidentalii încep să o acorde cunoașterii. Mai tîrziu, odată cu descoperirea tiparului, deci a posibilității de a multiplica tipăritura, cartea, cunoașterea umană se democratizează. Universitățile vor continua lucrarea. Civilizația modernă, occidentală, se va așeza pe rațiune și cunoaștere. Am spus „pe rațiune și cunoaștere“. Ce frumos sună! Finalul filmului este relevant pentru cheia în care v-am invitat să citiți cartea și/sau să vedeți filmul. Focul cuprinde acel spațiu al măreției, dar și al păcatului. Inchiziția ridică un rug în curtea abației, dar tot stabilimentul devine un rug în care ard lucruri, oameni și cărți. Personajul nostru principal merge în bibliotecă și caută cu insistență o carte anume. Învinge focul și la ieșire ține strînse în brațe, sub ochii tînărului său discipol, mai multe cărți pe care tocmai le salvase. Mesajul este mai mult decît clar – cartea, cunoașterea sînt neprețuite.

Despre o carte aș dori să discutăm azi. În toamna anului trecut, Banca Națională a României a găzduit lansarea unei cărți mai aparte, eveniment la care am avut bucuria să fiu invitat. Este vorba despre Acțiunea umană. Un tratat de economie, a lui Ludwig von Mises. Cartea este tradusă și editată pentru prima dată în limba română. Cînd m-am gîndit la titlul acestui eseu am ezitat dacă să-i atribui calitatea de „fundamentală“ sau nu. Numai că, pînă la urmă, am zis că toate cuvintele sînt făcute pentru a fi folosite și, de data asta, cuvîntul acoperă perfect o realitate culturală și științifică. Aceasta este o carte esențială pentru științele sociale, o carte de bază. Singurul meu regret este că apare atît de tîrziu. Fără a i face o recenzie, nu acesta este scopul rîndurilor de față, voi spune că Acțiunea umană este o „carte a cărților“ pentru științele sociale, de la economie pînă la antropologie, istorie sau psihologie socială. Este o carte despre legile care guvernează construcția socială umană, despre legile care guvernează efortul uman de desprindere din natură și de creare a unei civilizații. Lucrarea a apărut în Noua Colecție a Bibliotecii Băncii Naționale a României, care este găzduită editorial de către Editura Curtea Veche. Volumul a apărut în traducerea lui Gabriel Mursa și Dragan Stoianovici. Introducerea este gîndită sub forma unui eseu semnat de către filosoful Horia-Roman Patapievici. Seria este îngrijită de către Horia-Roman Patapievici și George Virgil Stoenescu. Coordonatorul colecției este acad. Mugur Isărescu.

Meritul publicării acestei cărți îl are Banca Națională a României, care a reluat aparițiile din colecția „Biblioteca Băncii Naționale a României“. Ca economist, de mai mult timp așteptam reluarea acestei colecții. Este un motiv de bucurie că acest lucru s-a întîmplat. Prin această grijă, BNR dovedește, astfel, o preocupare pentru formarea economiștilor de la noi, oferindu-le un suport atît de necesar pregătirii. M-a bucurat acest eveniment. Instituția și guvernatorul său, domnul Mugur Isărescu, merită un gînd frumos. Mai ales că în ultima perioadă asistăm la atacuri împotriva lor la un nivel atît de jos încît, oameni de bună credință fiind, nu ni l imaginam a fi posibil. Acum, în România, se minte mult și se dezinformează. Totul este coborît în derizoriu pentru a fi mai ușor de cucerit și apoi agățat la butoniera infractorilor care au penetrat statul român pînă în sferele cele mai înalte. Aceasta este lumea în care BNR trebuie să-și ducă cu demnitate misiunea în continuare și iată că o face. Dimensiunea culturală a acestei instituții, de formare a conștiinței naționale, oferită chiar de la început de către părinții săi fondatori, continuă. Acest volum și colecția în care apare demonstrează cu prisosință acest lucru.

Așa cum spuneam, introducerea este gîndită sub forma unui eseu de către filosoful Horia-Roman Patapievici. Eseul se intitulează „Capitalismul ca formă a civilizației“. Este, fără exagerare, o carte în sine. Odată cu Marx, ne-am obișnuit ca periodic să vorbim despre dispariția capitalismului. Se întîmplă asta și atunci cînd economia se află în criză, dar și cînd nu se află în criză. Sîntem, vrem, nu vrem, tributari gîndirii marxiste a succesiunii modurilor de producție, a cărei concluzie obligatorie este dispariția capitalismului. Pentru Marx, capitalismul este un simplu mod de producție care va dispărea. Ce face Horia-Roman Patapievici pe parcursul celor treisprezece capitole ale acestui eseu? Ne spune, avîndu l ca pretext și ajutor pe Mises, cine sîntem noi, occidentalii, și ce este cu această lume a noastră care este capitalismul. Vorbind despre cartea lui Mises, arată: „Un răspuns complet, care explică pe larg ce este și cum funcționează capitalismul, e de găsit în cartea pe care o aveți în mînă…“ (p. IV). Citind eseul despre care vorbim, vreau să spun că eu cred că acesta va rămîne în istoria gîndirii economice de la noi, ca o contribuție esențială la înțelegerea lumii capitalismului, a civilizației noastre occidentale. Contribuția enormă a lui Patapievici este că duce discuția despre economie, capital și capitalism spre o superbă perspectivă culturală. Îl urmează aici pe Mises și-l interpretează corect: „Mises credea că economia este fundamentul intelectual al civilizației moderne, că este «inima» și condiția supraviețuirii ei; și că, dacă întregul corp al cunoașterii cuprins în știința economică va fi ignorat ori falsificat, se va ajunge la distrugerea societății umane și a omului însuși“ (p. XLVII). Sau, subliniază Patapievici: „Ideea lui Mises de a lega economicul de structura comportamentului omenesc cel mai general posibil mi se pare fundamentală“ (p. XLVII). Lumea noastră este construită după un tipar al nostru propriu, capitalismul nefiind decît manifestarea exterioară, ultimă, a unui orizont cultural creat și deprins de-a lungul mileniilor. Capitalismul este modul economic de a fi al omului occidental. Horia-Roman Patapievici conchide: „Pentru civilizația noastră, civilizația europeană a modernității, «starea propriei noastre creații», înseamnă capitalism, raționalism, spirit științific, liberalism politic, secularizare – acesta este centrul nostru. Deplasarea socialistă a centrului și încercarea de a sabota liberalismul politic (ambele prin marxism) ne-au descentrat, pentru că ne-au scos din «starea propriei noastre creații». Prin Acțiunea umană, Ludwig von Mises ne-a recentrat: ne-a repus, ca civilizație, în «starea propriei noastre creații»“ (p. LIV).

Moderatorul evenimentului despre care vorbim a fost domnul profesor George Virgil Stoenescu. Știm cu toții că oameni alături de care ne putem simți afini în preocupări și gînduri nu găsim deloc sau găsim foarte puțini. Eu am cunoscut cîțiva de-a lungul întregii vieți. Domnul profesor George Virgil Stoenescu este unul dintre ei. A vorbit apăsat despre Mises și despre Acțiunea umană. Rar am văzut în ochii unui om o bucurie mai mare atunci cînd vorbește despre o carte. Acolo unde am făcut studiile nu am avut profesori de economie. Erau o gașcă de politruci care citeau, în fața noastră, sute de pagini îngălbenite, despre lucruri pe care nici ei nu le pricepeau. Văzîndu-l acolo, în acea seară, cu cîtă pasiune vorbește, mi-a părut rău că nu l-am avut profesor. Personalitate aparte, economist, poet și profesor universitar, membru al CA al BNR, domnia-sa este sufletul acestei colecții. Îi mulțumim pentru ceea ce face și pentru cărțile pe care le-a ales pînă acum spre publicare. Sper să fie la fel de inspirat și pe viitor.

Am început rîndurile de față vorbind despre carte și prețul său, mai mare decît o viață. A existat o epocă în care noi, oamenii, ne-am pus viața în pericol pentru salvarea cărților din foc. Am avut însă și momente scurte de rătăcire, în care am ars cărțile. Între timp am construit o civilizație bazată pe carte și pe accesul democratic la învățătură. Am ieșit astfel din întuneric și am parcurs mulți pași. Prin trimiterea la cartea lui Umberto Eco am dorit să amintesc de existența unei lumi întunecate în care un om se putea sacrifica pentru carte și învățătură. E bine să ne amintim asta pentru că, iată, acum sîntem conduși din nou de proști și de nebuni care urăsc cărțile. Pare, la cît sînt de hotărîți și de mulți, că vor ajunge din nou să le ardă. În fruntea listei lor se va afla în mod sigur Acțiunea umană a lui Ludwig von Mises. Nu vor cîștiga însă, așa cum nu au cîștigat niciodată pariul cu dorința de cunoaștere. Cineva, unul dintre noi, o să ascundă un exemplar, în pod, printre vechituri, și o să-l aducă din nou, la momentul potrivit. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.