A apărut o carte fundamentală

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
A apărut o carte fundamentală jpeg

În dezbaterea care urmează, aș dori să reținem o dimensiune a romanului Numele trandafirului al lui Umberto Eco, și anume aceea de capodoperă dedicată cunoașterii. O bună parte a acțiunii din roman, dar și din film (Numele trandafirului, 1986, cu Sean Connery, regia Jean-Jacques Annaud), se desfășoară în jurul bibliotecii. Acolo sînt tainele cunoașterii, ținute sub cheie. Este locul unde nu intră oricine și oricum, accesul făcîndu-se doar pe baza permisiunii abatelui. De bibliotecă se leagă și intriga țesută în jurul personajului principal, venit din afară să investigheze o moarte aparent banală a unuia dintre călugări. Acțiunea se desfășoară în anul 1386. Este epoca umbrelor, dar și a luminilor, atunci cînd Vestul european se pregătea de Renaștere. Rațiunea umană își făcea loc, încet, dar sigur, luminînd conștiința umană. Este epoca în care religia în sine începe să fie dublată de o religiozitate. Este vorba despre nesfîrșita atenție pe care occidentalii încep să o acorde cunoașterii. Mai tîrziu, odată cu descoperirea tiparului, deci a posibilității de a multiplica tipăritura, cartea, cunoașterea umană se democratizează. Universitățile vor continua lucrarea. Civilizația modernă, occidentală, se va așeza pe rațiune și cunoaștere. Am spus „pe rațiune și cunoaștere“. Ce frumos sună! Finalul filmului este relevant pentru cheia în care v-am invitat să citiți cartea și/sau să vedeți filmul. Focul cuprinde acel spațiu al măreției, dar și al păcatului. Inchiziția ridică un rug în curtea abației, dar tot stabilimentul devine un rug în care ard lucruri, oameni și cărți. Personajul nostru principal merge în bibliotecă și caută cu insistență o carte anume. Învinge focul și la ieșire ține strînse în brațe, sub ochii tînărului său discipol, mai multe cărți pe care tocmai le salvase. Mesajul este mai mult decît clar – cartea, cunoașterea sînt neprețuite.

Despre o carte aș dori să discutăm azi. În toamna anului trecut, Banca Națională a României a găzduit lansarea unei cărți mai aparte, eveniment la care am avut bucuria să fiu invitat. Este vorba despre Acțiunea umană. Un tratat de economie, a lui Ludwig von Mises. Cartea este tradusă și editată pentru prima dată în limba română. Cînd m-am gîndit la titlul acestui eseu am ezitat dacă să-i atribui calitatea de „fundamentală“ sau nu. Numai că, pînă la urmă, am zis că toate cuvintele sînt făcute pentru a fi folosite și, de data asta, cuvîntul acoperă perfect o realitate culturală și științifică. Aceasta este o carte esențială pentru științele sociale, o carte de bază. Singurul meu regret este că apare atît de tîrziu. Fără a i face o recenzie, nu acesta este scopul rîndurilor de față, voi spune că Acțiunea umană este o „carte a cărților“ pentru științele sociale, de la economie pînă la antropologie, istorie sau psihologie socială. Este o carte despre legile care guvernează construcția socială umană, despre legile care guvernează efortul uman de desprindere din natură și de creare a unei civilizații. Lucrarea a apărut în Noua Colecție a Bibliotecii Băncii Naționale a României, care este găzduită editorial de către Editura Curtea Veche. Volumul a apărut în traducerea lui Gabriel Mursa și Dragan Stoianovici. Introducerea este gîndită sub forma unui eseu semnat de către filosoful Horia-Roman Patapievici. Seria este îngrijită de către Horia-Roman Patapievici și George Virgil Stoenescu. Coordonatorul colecției este acad. Mugur Isărescu.

Meritul publicării acestei cărți îl are Banca Națională a României, care a reluat aparițiile din colecția „Biblioteca Băncii Naționale a României“. Ca economist, de mai mult timp așteptam reluarea acestei colecții. Este un motiv de bucurie că acest lucru s-a întîmplat. Prin această grijă, BNR dovedește, astfel, o preocupare pentru formarea economiștilor de la noi, oferindu-le un suport atît de necesar pregătirii. M-a bucurat acest eveniment. Instituția și guvernatorul său, domnul Mugur Isărescu, merită un gînd frumos. Mai ales că în ultima perioadă asistăm la atacuri împotriva lor la un nivel atît de jos încît, oameni de bună credință fiind, nu ni l imaginam a fi posibil. Acum, în România, se minte mult și se dezinformează. Totul este coborît în derizoriu pentru a fi mai ușor de cucerit și apoi agățat la butoniera infractorilor care au penetrat statul român pînă în sferele cele mai înalte. Aceasta este lumea în care BNR trebuie să-și ducă cu demnitate misiunea în continuare și iată că o face. Dimensiunea culturală a acestei instituții, de formare a conștiinței naționale, oferită chiar de la început de către părinții săi fondatori, continuă. Acest volum și colecția în care apare demonstrează cu prisosință acest lucru.

Așa cum spuneam, introducerea este gîndită sub forma unui eseu de către filosoful Horia-Roman Patapievici. Eseul se intitulează „Capitalismul ca formă a civilizației“. Este, fără exagerare, o carte în sine. Odată cu Marx, ne-am obișnuit ca periodic să vorbim despre dispariția capitalismului. Se întîmplă asta și atunci cînd economia se află în criză, dar și cînd nu se află în criză. Sîntem, vrem, nu vrem, tributari gîndirii marxiste a succesiunii modurilor de producție, a cărei concluzie obligatorie este dispariția capitalismului. Pentru Marx, capitalismul este un simplu mod de producție care va dispărea. Ce face Horia-Roman Patapievici pe parcursul celor treisprezece capitole ale acestui eseu? Ne spune, avîndu l ca pretext și ajutor pe Mises, cine sîntem noi, occidentalii, și ce este cu această lume a noastră care este capitalismul. Vorbind despre cartea lui Mises, arată: „Un răspuns complet, care explică pe larg ce este și cum funcționează capitalismul, e de găsit în cartea pe care o aveți în mînă…“ (p. IV). Citind eseul despre care vorbim, vreau să spun că eu cred că acesta va rămîne în istoria gîndirii economice de la noi, ca o contribuție esențială la înțelegerea lumii capitalismului, a civilizației noastre occidentale. Contribuția enormă a lui Patapievici este că duce discuția despre economie, capital și capitalism spre o superbă perspectivă culturală. Îl urmează aici pe Mises și-l interpretează corect: „Mises credea că economia este fundamentul intelectual al civilizației moderne, că este «inima» și condiția supraviețuirii ei; și că, dacă întregul corp al cunoașterii cuprins în știința economică va fi ignorat ori falsificat, se va ajunge la distrugerea societății umane și a omului însuși“ (p. XLVII). Sau, subliniază Patapievici: „Ideea lui Mises de a lega economicul de structura comportamentului omenesc cel mai general posibil mi se pare fundamentală“ (p. XLVII). Lumea noastră este construită după un tipar al nostru propriu, capitalismul nefiind decît manifestarea exterioară, ultimă, a unui orizont cultural creat și deprins de-a lungul mileniilor. Capitalismul este modul economic de a fi al omului occidental. Horia-Roman Patapievici conchide: „Pentru civilizația noastră, civilizația europeană a modernității, «starea propriei noastre creații», înseamnă capitalism, raționalism, spirit științific, liberalism politic, secularizare – acesta este centrul nostru. Deplasarea socialistă a centrului și încercarea de a sabota liberalismul politic (ambele prin marxism) ne-au descentrat, pentru că ne-au scos din «starea propriei noastre creații». Prin Acțiunea umană, Ludwig von Mises ne-a recentrat: ne-a repus, ca civilizație, în «starea propriei noastre creații»“ (p. LIV).

Moderatorul evenimentului despre care vorbim a fost domnul profesor George Virgil Stoenescu. Știm cu toții că oameni alături de care ne putem simți afini în preocupări și gînduri nu găsim deloc sau găsim foarte puțini. Eu am cunoscut cîțiva de-a lungul întregii vieți. Domnul profesor George Virgil Stoenescu este unul dintre ei. A vorbit apăsat despre Mises și despre Acțiunea umană. Rar am văzut în ochii unui om o bucurie mai mare atunci cînd vorbește despre o carte. Acolo unde am făcut studiile nu am avut profesori de economie. Erau o gașcă de politruci care citeau, în fața noastră, sute de pagini îngălbenite, despre lucruri pe care nici ei nu le pricepeau. Văzîndu-l acolo, în acea seară, cu cîtă pasiune vorbește, mi-a părut rău că nu l-am avut profesor. Personalitate aparte, economist, poet și profesor universitar, membru al CA al BNR, domnia-sa este sufletul acestei colecții. Îi mulțumim pentru ceea ce face și pentru cărțile pe care le-a ales pînă acum spre publicare. Sper să fie la fel de inspirat și pe viitor.

Am început rîndurile de față vorbind despre carte și prețul său, mai mare decît o viață. A existat o epocă în care noi, oamenii, ne-am pus viața în pericol pentru salvarea cărților din foc. Am avut însă și momente scurte de rătăcire, în care am ars cărțile. Între timp am construit o civilizație bazată pe carte și pe accesul democratic la învățătură. Am ieșit astfel din întuneric și am parcurs mulți pași. Prin trimiterea la cartea lui Umberto Eco am dorit să amintesc de existența unei lumi întunecate în care un om se putea sacrifica pentru carte și învățătură. E bine să ne amintim asta pentru că, iată, acum sîntem conduși din nou de proști și de nebuni care urăsc cărțile. Pare, la cît sînt de hotărîți și de mulți, că vor ajunge din nou să le ardă. În fruntea listei lor se va afla în mod sigur Acțiunea umană a lui Ludwig von Mises. Nu vor cîștiga însă, așa cum nu au cîștigat niciodată pariul cu dorința de cunoaștere. Cineva, unul dintre noi, o să ascundă un exemplar, în pod, printre vechituri, și o să-l aducă din nou, la momentul potrivit. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Profesoara care a creat un Silicon Valey în Prahova. Foştii ei elevi lucrează la marile companii IT din lume
Daniela Lica, profesoară de informatică în Ploieşti, a câştigat cu elevii săi aproape 100 de medalii la olimpiadele naţionale şi cele internaţionale de informatică. Secretul succesului său stă în încrederea pe care le-o dă că pot face orice îşi propun, munca în echipă şi exerciţiul permanent care le menţine vie pasiunea.
image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.