Acordul CETA, cum arată temele sensibile

Acordul extins de cooperare economică şi comercială dintre Uniunea Europeană şi Canada, CETA, a fost semnat, după peripeţii, la sfîrşitul săptămînii trecute. Acordul trebuie însă parafat de parlamentele naţionale pentru a intra în vigoare. Dacă plecăm de la ideea că nu va suferi accidente în drumul sau prin parlamente, trebuie să vedem care sînt prevederile importante ale acordului.

Desigur, o temă care a suscitat multe dispute este cea agricolă. Primul lucru pe care îl face acordul în materie de agricultură şi industrie alimentară este să crească substanţial cotele de comerţ ale bunurilor agricole. Spre exemplu, pentru carnea de vită cota de import pe piaţa europeană urcă de la 8.000 de tone la 61.000 tone pe an. Pentru carnea de porc este aceeaşi situaţie: o creştere de la 12.500 la 75.000 de tone pe an. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte porumbul şi grîul. În contrapartidă, europenii au obţinut o creştere importantă a cotei de brînzeturi care pot intra pe piaţa canadiană, de la 3.000 de tone pe an la 18.500 tone.

Autorităţile europene încearcă să-i liniştească pe producătorii europeni de carne de vită şi de porc aducînd ca argument faptul că noile cote reprezintă sub un procent din producţia europeană şi ca atare nu vor constitui o presiune concurenţială serioasă. Fermierii europeni cred însă că mărirea cotelor este totuşi prea bruscă.

În cazul unui dezechilibru pe piaţă, acordul prevede că părţile implicate pot activa o clauză de salvgardare prin care se poate reduce temporar cota importurilor canadiene. Acordul CETA aduce însă şi o noutate. La insistenţele regiunii Valonia, clauza de salvgardare se poate activa şi pentru o piaţă locală, nu doar pentru una naţională.

Citiți și ascultați mai multe pe rfi.ro