Picior verde de Moş...
Mă trag dintr-o familie de trifoiaţi din Irlanda, ţara unde am copilărit, ţara plaiurilor cu patru foi. Am avut o copilărie fericită şi prieteni mulţi, dar peste ani, oamenii au început să uite de magia naturii şi de cea a copilăriei veşnice. Au început să distrugă cîmpurile de trifoi. Am fost nevoiţi să părăsim acel loc îmbibat de miresme dulci şi ne-am mutat la oraş. Acolo, o mare parte din membrii familiei mele şi-au pierdut viaţa. Am rămas doar patru: eu, doi fraţi şi cei doi părinţi ai noştri. Mai tîrziu, am plecat să îmi fac studiile în Anglia, la Universitatea de Elfologie din Greenwitch. După absolvire, am intrat în slujba Zînei Măseluţă, ca lustruitor de dinţi. După trei ani de lustruire a micilor mestecători de lapte ai copiilor, am fost acceptat ca membru al G.M.E.S.P.G. (Grupul Micilor Elfi Slujitori ai Piticilor de Grădină). Deoarece munca era foarte grea şi nu eram plătit îndeajuns, am demisionat; am devenit falsificator de poze cu spiriduşi. Timpul dădea mai repede ca niciodată la pedalele faimoasei sale biciclete şi eu, învăţînd de ici, de colo, mai luînd cîte un atestat, am devenit expert în elfologie, fantomologie, falsilografie şi magiomologie (caracteristică numai spiriduşilor, elfilor, gnomilor şi piticilor-de-oricare-specie). Într-o zi, am primit o scrisoare de la Moş Crăciun în care îmi scria: Dragul meu Snowmobile, Eşti foarte priceput în arta magiei, de aceea, te rog, vino şi lucrează pentru mine! Ştiu că ai nevoie de bani pentru a-ţi întreţine familia, iar eu sînt pe cale să te plătesc cu oricît ai nevoie, ORICÎT, numai vino! Cu multă dragoste, Moş Crăciun M-a făcut foarte fericit scrisoarea şi imediat m-am urcat în trenul de ora 9 şi am plecat. A fost destul de lung drumul… 37 de minute. Niciodată nu mai călătorisem atît. Trenul era plin de elfi şi spiriduşi de toate vîrstele. Probabil mergeau să dea un interviu pentru slujba de elf a moşului. Cînd am ajuns, am fost întîmpinat de escorta de reni care m-a condus la Regele Cadourilor, Lumina Iernii Copiilor, Soarele Crăciunului, apoi la însuşi Moş Crăciun. El mi-a vorbit despre slujba pe care urma să o am, despre magie şi despre fiinţe fantastice. A doua zi mi-am început treaba şi am continuat-o… pînă în ziua de azi. Acum însă îmi doresc să fiu Moş, M-o-ş, să intru pe hornul casei şi să fac copiii fericiţi. Le voi da cadouri nemaivăzute celor buni; celor cuminţi şi ascultători li se va arăta o licărire luminoasă pe cer în seara de Crăciun şi vor primi darul de a gîndi profund şi înţelept. Aştept voturile voastre şi îmi doresc să vă pot cunoaşte personal pe toţi. Cu fulgi de zăpadă dulci, Moş Snowmobile, candidat la Moşedenţie. Aici semnez: Un picior verde de moş. Maria Alexandra Ana CHIOTAN, clasa a VII-a, Şcoala nr. 66, Bucureşti
