Moşul din eprubetă
Tuşind şi scuturîndu-şi hainele şi părul ciufulit, un moşuleţ se ridică dintre rafturi şi cioburile eprubetelor sparte. Era înalt, uscăţiv, cu părul cărunt şi barbă albă, cu privirea blîndă. Părea desprins dintr-o poveste. Savantului nu i-a venit să-şi creadă ochilor. Strigînd cu rămăşiţa de voce pe care o mai avea din cauza spaimei şi agitîndu-se, îl puse pe bietul moş pe fugă. Fugind şi tot fugind, acesta ajunse la periferia unui oraş. Umblînd abătut pe străzi, se întîlni cu o gaşcă de cerşetori care l-au înconjurat, privindu-l ameninţător. – Cine sînteţi voi şi ce vreţi de la mine? zise moşul cu glasul tremurînd de frică. – Sîntem una din zecile de găşti de băieţi răi din suburbiile Belfastului şi vrem tot ce ne poţi da. – N-am avut niciodată nimic. Am apărut din eprubetele şi din imaginaţia profesorului Curly. – Moşule, lasă poveştile! Ne crezi copii?! Pune jos tot ce ai! Fără speranţa de a găsi ceva, bătrînul se scotoci prin buzunare şi nu mică îi fu mirarea cînd dădu peste o monedă de un cent. O aruncă pe caldarîm. Se rostogoli de trei ori pe asfaltul umed şi, ca dintr-un sac fără fund, ieşiră monede cu sutele, poate cu miile, identice cu cea aruncată din buzunar. Cu gurile căscate şi ochii strălucindu-le mai ceva ca monedele asupra cărora se aruncaseră îmbrîncindu-se, cerşetorii uitară complet de moş, care se făcu nevăzut. Degeaba l-au căutat, după aceea, zile întregi pe străduţele întunecate ale Belfastului! Nu le-a mai rămas decît să spere că anul următor, pe 2 noiembrie, moşul cel darnic va reveni. Alina Georgiana ATUDORI, clasa a VII-a, Şcoala nr. 197, Bucureşti
