Moş Malfred, alias Moş Tăgîrţă

La şcoală era luat în batjocură de colegii lui, din cauza înfăţişării sale, şi a devenit mascota lor. Pe lîngă înfăţişarea haioasă, sufletul îi era curat şi vesel tot timpul. Meseria lui Malfred Wonk era să îi transporte pe locuitorii oraşului Halloween unde doreau aceştia. Datorită înfăţişării şi felului său de a fi, acesta a fost poreclit Moş Tăgîrţă. În fiecare seară de Halloween, Moş Tăgîrţă poate fi văzut pe geam, bîntuind cu taxiul lui prin oraş şi plimbînd fantome, spiriduşi, schelete sau vrăjitoare şi dăruind bomboane speciale copiilor care se speriau cel mai tare de dînsul şi celor care erau cuminţi. La 12 noaptea, în seara de Halloween, cine se uită pe fereastră şi zăreşte un moş înalt cît o prăjină, cu un nas coroiat ca o acvilă, cu ochii cît cepele şi negri ca murele, cu părul ţepos ca un arici, cu picioare de măgar şi mîini de urangutan, cu capul cît un dovleac, gît de cocostîrc şi îmbrăcat în costum verde-prăzuliu vărgat cu maroniu, mîneci scurte pîn’ la cot, pantaloni de piticot, o căciulă cît o varză şi-un fular ca de circar are tot anul noroc. Cînd Tăgîrţă ţi-apare în vis, înseamnă că ţi-a promis un an bun şi fericit, cadouri şi bani de primit. Moş Tăgîrţă a trăit sănătos şi fericit trei veacuri şi încă un pic şi pe noi ne-a înveselit. El a trăit alături de Moş Crăciun şi Moş Nicolae, avînd păstrat un loc special în sufletul tuturor oamenilor şi mai ales al locuitorilor oraşului Halloween. Alexandra GEORGESCU, clasa a VII-a, Şcoala nr. 188, Bucureşti