Melcul regal, veşnic hoinar

Bogdan Cătălin Mereuţă
7 aprilie 2010
Melcul regal, veşnic hoinar jpeg

Reporterul: Bună ziua, domnule Melcocovici! Mă numesc Ioana Mihnea şi sînt reporter la ziarul „Lumea animalelor“. Aţi fi de acord să vă luăm un interviu?

Melcul: Inamici! Ajutor!

R: Nu vă speriaţi, Măria Voastră, nu sîntem arici pentru a vă mînca. Aşadar, voi repeta întrebarea. V-am putea răpi cîteva minute din timpul dumneavoastră preţios pentru un scurt interviu?

M: A? Da, drăguţă, da. Doresc un meniu, dar mă duci tu la restaurant?

R: V-am întrebat, dacă vă putem lua un interviu!

M: Bineînţeles. Îmi pare rău, aşa e la bătrîneţe, nu mai auzi bine, nu mai vezi bine, nimeni...

R: V-a fost greu să bateţi atîta drum de unul singur? Din moment ce sînteţi rege, nu v-a oferit nici un slujitor un mijloc de transport mai rapid?

M: În regatul meu eram cel bun „alergător“. Eu eram cel mai rapid mijloc de transport, dacă se poate spune aşa.

R: Nu puteaţi să cereţi ajutor oamenilor? Unii dintre noi nu discriminăm melcii. Chiar şi legile noastre oferă ajutor celor cu posibilităţi minime. În acest moment aş putea să vă iau în palmă şi să vă...

M: Destul, domnişorico! Poate ţie ţi se pare uşor să spui toate acestea, să te dai mare cu legile voastre, dar despre noi nu ştii nimic. Istoria melcilor este una foarte bogată. Rudele noastre au apărut înaintea strămoşilor voştri! Cînd rostiţi numele de moluscă trebuie să simţi respect, nu milă! Putem să ne descurcăm şi singuri!

R: Îmi pare rău dacă v-am jignit, Alteţa Voastră!

M: Ar trebui să îţi pară! După standardele noastre, noi sîntem superiori oamenilor! Tinerii din ziua de azi, fie ei melci sau oameni au uitat adevăratele valori!

R: Putem să revenim la subiect, vă rog?

M: Preabine. Dar să nu uiţi ce ţi-am spus! Noi melcii...

R: Titlul de cel mai rapid alergător l-aţi cîştigat cu greu? Adică, un rege nu ar trebui să se pună în pericol pentru astfel de nimicuri.

M: Ai dreptate drăguţă, dar titlul l-am cîştigat cu mult înainte de a deveni rege. Pe atunci eram un flăcău după care multe melcuţe visau. Aveam muşchi, cochilia tare şi multe altele.

R: Aşadar, eraţi un adevarat atlet. Puteţi să ne mai spuneţi dacă aveaţi şi alte talente în afară de „alergatul viteză“?

M: Bineînţeles că mai aveam. Eram halterofil, ridicam pietre de toate mărimile cu căpşorul meu şi cu cochilia. Nu era chiar uşor. De multe ori mi-am pus viaţa în pericol.

R: Şi... cum aţi ajuns rege? Se spune că cei care au muşchi nu au creier. Credeţi că e adevărat acest zvon?

M: Bineînţeles că nu. Zvonurile sînt mereu simple scorneli, iar eu sînt dovada vie ce le contrazice. Pe lîngă muşchi mai am şi inteligenţă. Cine credeţi domnişoară, că de mic copil a strîns melc cu melc din toate colţurile pădurii şi a pus bazele acestui stat?

R: Dumneavoastră?

M: Normal că eu. Fără mine nu exista economie, nu exista turism, nu exista nimic din acest regat. Ar fi fost anarhie. De aceea, am o linişte sufletească pentru că am făcut ceva în viaţa mea.

R: În cazul acesta, cum de aţi decis să vă supuneţi la o asemenea încercare, din moment ce aveaţi tot ce v-aţi fi putut dori? Bucureştiul nu este chiar la o aruncătură de băţ faţă de „Regatul melcesc“.

M: Ooo, da, ai dreptate, e chiar foaaarte departe. Mi-am petrecut toată tinereţea parcurgînd acest drum. În ani melceşti sînt cel mai bătrîn melc din lume. Am aproximativ 152 ani.

R: Mă surprindeţi cu fiecare răspuns. Totuşi, nu mi-aţi răspuns la întrebare. De ce aţi dorit să faceţi un drum atît de lung din moment ce aveaţi un regat de condus şi totul vă era la picioare?

M: Nu, nu vă pot vorbi despre asta, este prea dureros.

R: Vă rog, descărcaţi-vă, promit că nu veţi regreta. Aveţi încredere.

M: Preabine, drăguţă. Cu mult timp în urmă, cînd eram tinerel, am întîlnit o melcuţă care mai tîrziu a devenit regină. Încă îmi mai amintesc chipul ei angelic, guriţa ei triunghiulară rujată, ochii din corniţe rimelaţi care adesea lăcrimau la vedera mea, sau din pricina machiajului... (nici eu nu-mi mai amintesc prea bine) iar cochilia-i era divină. Adesea străluceau pe ea diamante sau coliere din aur. Dar vai, cît de crudă este viaţa. La scurt timp iubirea vieţii mele mi-a fost răpită aşa că am decis să-i îndeplinesc ultima dorinţă: o pereche de ochelari de soare „Luis Melcons“.

R: Aşadar, aţi bătut atîta drum doar pentru o pereche de ochelari de soare?!

M: A fost ultima ei dorinţă. Noi melcii avem tradiţiile noastre şi modul nostru de a ne arăta afecţiunea. Măcar pe mormîntul ei să stea, dacă nu poate să îi poarte.

R: Condoleanţe. Trebuie să vă fi îndrăgostit doar dintr-o singură privire de o iubiţi atît de mult.

M: Mda. Într-un fel.

R: Dacă nu sînt cam indiscretă, aţi putea să-mi spuneţi povestea dumneavoastră de dragoste?

M: Să ştii că sînt cam grabit dar fie, de dragul tinerei generaţii. Totul a început cînd în copacul meu s-a mutat Licurici Luminici. Era un tînăr foarte de treabă sau cum obişnuiam eu pe atunci să zic, „beton“ care deîndată mi-a devenit bun prieten. Ce frumos era în acele vremuri, fără responsabilităţi, fără prea multe îndatoriri...

R: Dar nu eraţi rege? Parcă regii au foarte multe îndatoriri.

M: Adevărat, dar eram tînăr. Gîndirea mea era simplă. Din moment ce eu îi îndemnasem pe toţi melcii de pretutindeni să se adune într-un regat independent, datoria mea se încheiase. Eram rege, aveam tot ce-mi doream, cei maturi se ocupau cu ridicarea nivelului de trai. De aceea am făcut multe nebunii în tinereaţea mea. Într-o asemenea zi, la îndemnul bunului meu prieten Licurici, am avut o experienţă inedită într-un loc despre care nici nu ştiam că există în Regatul melcilor.

R: Şi, care era? Scuzaţi-mă că vă întrerup dar spuneţi poveşti la fel ca bunicul. Numai el creează un astfel de suspans.

M: Se numea „Melcocos Disco-Bar“. Era o discotecă cochetă unde aveam să-mi petrec multe nopţi albe. Ritmurile de salsa şi disco mereu mă pătrundeau pînă în cochilie, iar întunecimea în care abia dacă se zărea lumina lui Luminici (avea meserie de luminator) întreţinea o atmosferă cu totul deosebită. Din prima seară, am întîlnit-o la o masă dintr-un colţ mai îndepărtat al localului. Prietenii mei m-au îndemnat să ne aşezăm acolo, iar ea, timidă, a început să discute cu mine. Din subiect în subiect, din vorbă-n vorbă am observat cu uimire că aveam foarte multe lucruri în comun. Mai apoi am şi dansat. În clipa aceea am simţit ceva cu totul nou, am simţit cum mă îndrăgostesc. A doua zi în care m-am văzut cu Melcuţa Melcoro (numele de domnişoară) am trăit tot o experienţă inedită, dar în cu totul alt fel decît în seara precedentă. Am observat cu uimire faptul că arăta mult mai bine în semiîntuneric decît la lumina zilei. Culoarea feţei avea nuanţa unui bec consumat, corniţele-i erau le fel de drepte ca un drum bifurcat, iar cochilia, ce să mai spun despre cochilie? Crăpată nu era, dar parcă ar fi spălat-o cu noroi. Totuşi, pentru mine aceeaşi fiinţă divină rămăsese. Misterioase sînt căile dragostei. Doi ani mai tîrziu, ne-am căsătorit şi am început să-mi iau în serios îndatorirea de rege. Trei ani mai tîrziu am elaborat primele legi şi am dezvoltat industria regatului pentru a-mi putea întreţine soţia. Cît despre ea, operaţiile estetice îşi făcuseră în mare parte datoria, dar tot a trebuit să se machieze un pic (mai mult) pentru a arăta ca un fotomodel. Părinţii ei erau mîndri de un aşa ginere. Cinci ani mai tîrziu..., sărăcuţa de ea şi-a dat duhul, ultimele vorbe fiind „Te iubesc!“.

 R: Parcă spuneaţi că v-a cerut o pereche de ochelari de soare „Luis Melcons“.

M: A, da. Şi asta. Uitaţi, am păstrat ultima bucată din această colivă pentru mine, dar v-o dăruiesc dumneavoastră.

R: Vai, Măria Voastră, dar mă măguliţi, nici nu ştiu ce să fac. O singură întrebare îmi vine în minte acum. E comestibilă pentru oameni?

M: Bineînţeles că e comestibilă, totuşi nu vă recomand să o mîncaţi atunci cînd sînteţi veselă, pentru că gustul este atît de scîrbos, încît vă va reveni tristeţea datorată morţii persoanelor dragi. Nu mai spuneţi nimănui, dar aceasta era partea ce mi se cuvenea. În ţara mea nu avem cîini cărora să le dam toate resturile, ca în ţara voastră...

R: Mulţumesc pentru că m-aţi prevenit. În continuare, ce aveţi de gînd să faceţi? Credeţi că mai puteţi face faţă acestei călătorii?

M: Bineînţeles, nu vedeţi? Mai am cîţiva milimetri. Un mic efort şiii... am ajuns! Optzeci de ani de muncă şi patruzeci de ani de pauze nu au rămas nerăsplătite. Mai urmează doar să găsesc nişte ochelari de soare pentru draga mea Melcuţa.

R: Ăăăă... Felicitări, Sire! Cred că am terminat interviul. 

Peste cinci minute:

– Ioana, crezi că o să-şi dea seama pînă la urmă? mă întrebă Eduard, responsabilul cu echipamentul.

– Nu am nici o idee. Este cam greu de citit pentru un melc numele unei clădiri aşa de fastuase.

– Nu cred că melcii ştiu să citească şi nu cred nici că acest moşneag melc îşi va da seama că mall-ul este în cealaltă parte a Bucureştiului şi că se află de fapt la Casa Poporului.

– Mda, ai dreptate. Ce poate face dragostea dintr-un melc. Dintr-un falnic rege, a ajuns un soi de satelit fără direcţie. – Şi mai ciudat este, că Irina, prietena mea de la ziarul Privind printre necuvîntătoare, a scris un articol despre Melcuţa Melcocovici, mi-a zis arătîndu-mi hîrtia cu pricina. Nu mi-a fost prea dificil să-mi dau seama de poziţia reginei melcilor. O simplă poză cu o cochilie aurită în vîrful unui ciudat tip de car alegoric şi cîteva propoziţii: „Doamna Melcuţa Melcocovici, studentă la actorie, cîştigă tronul Regatului melcilor, jucînd celebrul rol al Julietei pe moarte, din piesa Romeo şi Julieta. Conspiraţia a fost pusă la cale de părinţii fetei şi de stimabilul domn Licurici Luminici care s-au ocupat de detaliile falsei înmormîntări şi de manipularea tuturor subalternilor regelui, spre a-l trimite pe acesta într-o calătorie făr’ de SFÎRŞIT. Prin urmare, şi-au cîştigat şi ei jumătate din tron.“

– Hm! Ce noroc pe Măria Sa, ex-regele, că nu poate citi!  Morala: Să nu aveţi încredere în melcuţe exagerat de machiate şi în prieteni mult prea luminoşi, pentru a fi adevăraţi! 

Bogdan Cătălin MEREUŢĂ, clasa a VII-a Şcoala nr. 40 „Iulia Haşdeu“, Galaţi

50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
„Binecuvîntare" papală pentru proiectele preşedintelui Macron
Cotidianul Le Monde precizează că Emmanuel Macron a stat de vorbă cu Papa Francisc exact 57 de minute.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
13-15 iunie '90. Stelian Tănase: Cei care aruncau cu flori în mineri există și astăzi. Societatea, la fel de divizată
Stelian Tănase: Am îngropat instituțional, dar și emoțional acele evenimente. Ne amintim de ele cînd și cînd, mai ales jurnaliștii. Numai în media mai transpare subiectul. Nu avem o emoție publică.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Donald Trump şi Kim Jong-un, foarte mulţumiţi de summit; analiştii, mai sceptici
Următorul astfel de exerciţiu de mare amploare este prevăzut pentru luna august.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Interviu cu criticul George Banu despre Festivalul de la Sibiu
Cea mai recentă carte semnată de George Banu se intitulează Isuşii mei şi a apărut la Editura Nemira, Mihaela Marin fiind autoarea fotografiilor care însoţesc aceste eseu despre „coexistenţa cu arta sacră”.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
"Meciul secolului": Donald Trump vs Kim Jong-un
Insula pe care se află acest hotel are avantaje mari în materie de securitate. Se află nu departe de ţărm şi de centrul statului-oraş, deplasările se pot deci controla uşor. Este legată de ţărm printr-un teleferic, un tunel şi un pod pietonal.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Cotidianul francez La Croix: „Ameninţare asupra luptei anti-corupţie în România”
„Emblemă a luptei împotriva corupţiei din 2013 încoace, Laura Kövesi a devenit inamicul partidului la putere.”
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Epidemia politică anti-sistem din Europa
În Europa s-a format deja un fel de arc geografic anti-sistem. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Grecia, Austria, Italia au intrat într-o logică anti-sistem, care este una anti-Bruxelles.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Ce ar trebuie să facem de Ziua Copilului?
În fiecare an, pe 16 iunie, se mai sărbătoreşte Ziua copilului african, în amintirea unui masacru comis pe 16 iunie 1976 la Soweto.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Bugetul ca o plastilină. Cum trag cheltuielile de venituri riscînd să rupă deficitul
În primul rînd, cheltuielile cresc mult mai puternic decît veniturile. Raportul este aproape dublu, adică veniturile au crescut cu 11,8%, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, iar cheltuielile au avut un salt cu 21,5%.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Airbus Helicopters amenință Guvernul cu închiderea uzinei din Brașov: "Răbdarea noastră are limite!"
Șeful Airbus Helicopters, Bruno Even, a precizat pentru cotidianul La Tribune că aşteaptă o poziţionare fermă din partea României.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Salonul cărţii din Balcani la Paris: poetul Paul Vinicius invitat din România
Nu întîmplător acest Salon propune o altă privire asupra Balcanilor, prin dezbaterile programate sau proiecţiile cinematografice.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Diavolul și bunul Dumnezeu
România a deviat major de la ținta asumată de a avea un deficit structural de 1% din PIB.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Închiderea unui centru de experimente nucleare în Coreea de Nord: partidă de poker mediatic?
Coreea de Nord a anunţat, ca un gest de bună voinţă, distrugerea unui centru subteran de experienţe nucleare.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Theodor Paleologu: Cînd Viorica Dăncilă deschide gura, îţi crapă obrazul de ruşine
În opinia sa, "Guvernul Dăncilă sau mai exact persoana doamnei Dăncilă este o ruşine naţională (...).”
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Pascal Bruckner la RFI România
Cuvîntul fobie vine din grecește și înseamnă frică, iar frica e un sentiment firesc. Avem dreptul la frică, de exemplu avem dreptul să ne temem de Islam, mai ales văzînd cum evoluează, cum a evoluat în ultimii 20-30 de ani, iar asta nu înseamnă rasism. Îmi pare foarte rău dar frica nu înseamnă rasism.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Un pas înainte la PIB, stagnare la salarii
Desigur, urcarea în clasamentul european al PIB este un fapt de semnalat. Dar entuziasmul ar trebui să fie mai moderat, dintr-un motiv simplu...
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Lucian Pintilie a încetat din viață
Interdicţia de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1973.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Fericitul Vladimir Ghika, prințul care a devenit marele vagabond apostolic
Vladimir Ghika este unul dintre cei mai interesanți sfinți contemporani. El s-a născut în anul 1873 la Constantinopole.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Cannes: Spike Lee şi Lars von Trier revin în forţă
Danezul Lars von Trier nu mai e persona non grata, aşa cum fusese după în 2011 în urma declaraţiilor sale.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Ministrul de Externe, convocat de Klaus Iohannis la Cotroceni, în scandalul ambasadei
Şeful statului a acuzat PSD că face politică externă "după ureche" şi riscă să scoată ţara din UE.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Cannes: un dizident rus reţinut acasă, un lepros carismatic şi un film-fluviu
Producătorii şi actorii filmului Leto au urcat însă covorul roşu iar în susul treptelor au ridicat o pancartă pe care era scris în negru numele regizorului absent.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Le Monde despre decizia lui Donald Trump
"O decizie absurdă cu efecte destabilizatoare", este intitulat un editorial publicat de Le Monde pe acest subiect.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Opozantul Nikol Pachinyan numit prim ministru al Armeniei
Societatea civilă poate, în mod paşnic, să provoace schimbări la nivelul puterii atunci cînd aceasta din urmă se auto-descalifică prin abuzuri.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.