Criminal în meserie
Aşa cum v-am anunţat deja, mi-am cheltuit toţi banii în vacanţă, iar acum sînt falit. De aceea, am fost nevoit să-mi găsesc un job part-time ca să pot supravieţui lunilor de criză care vor urma. Am citit cu atenţie ofertele trimise de voi, unele dintre ele mi se potrivesc, altele mă sperie de-a dreptul... Greu mai e să cîştigi un ban cinstit în ziua de azi! Mă aşteptam să primesc mai multe, însă vă înţeleg – voi încă mai eraţi în vacanţă cînd am lansat provocarea şi poate că nu aveaţi nici un chef să-i căutaţi un job bietului Dilematix! În fond, nu mai am nici un chior din vina mea. Trebuia să fiu mai cumpătat. Însă îmi doream atît de mult o vacanţă cît mai ieşită din comun! Aş fi putut să merg pe Soare, pe planete necunoscute sau să aleg un sejur all inclusive pe vreo insulă exotică dintre cele recomandate de voi, însă eu am ales... Mamaia! Da, aţi auzit bine. Staţiunea Mamaia, pe malul Mării Negre, de la Constanţa, prima pe stînga. De ce tocmai acolo? Pentru că mi-am zis că orice vacanţă petrecută în ţara noastră se poate transforma într-o aventură. Niciodată nu ştii la ce să te aştepţi şi poţi avea o grămadă de surprize, unele nu tocmai plăcute, ce-i drept! Însă vacanţele „de groază” am senzaţia că fac parte din preferinţele voastre. În al doilea rînd, am vrut să dau un exemplu şi altora şi să susţin turismul autohton. Ce elfi? Ce inorogi? Oare n-avem şi noi zmeii şi căpcăunii noştri? Oare n-avem Ilenele noastre Cosînzene (una dintre ele este prietena şi colaboratoarea mea)?
Aşadar, m-am urcat în tren, cu destinaţia Constanţa şi cu un portofel ce conţinea ultimele două salarii de la Dilema veche. Trenul a staţionat 5 ore în cîmp, fiindcă un balaur de pe Tărîmul Celălalt adormise pe şine şi a fost dificil să-l mute de acolo. Am ajuns cu întîrziere la hotelul unui zmeu faimos, unde îmi făcusem rezervarea. Se numea Buzduganul fermecat. Aici am aflat că un vrăjitor fermecase toate cheile de la camere, iar uşile nu se mai deschideau dacă nu contribuiai cu cel puţin trei galbeni la Asociaţia Sirenelor Orfane. Ce era să fac? Am plătit. În cameră, am vrut să fac un duş, însă apa era rece. Imediat, a apărut un spiriduş, cu o oală cu apă încălzită, care mi-a cerut un galben.
A doua zi, pe plajă, am dat alţi galbeni pentru şezlong, umbrelă, colac, prosop, slip, o tură cu calul năzdrăvan acvatic. În plus, i-am mai dat de pomană şi Mumei-Pădurii, căci nu mai scăpam de ea. La prînz, am mîncat aripă de ghionoaie într-un restaurant fancy şi m-a costat aproape jumătate din salariul meu de redactor. Seara, am fost în club. O zînă obscură şi blondă m-a convins să-i fac cinste cu un cocktail din Iarba Fiarelor. Partea proastă e că a băut vreo cinci şi n-am putut să o refuz. Pe drumul spre hotel, un căpcăun mai tuciuriu m-a ameninţat că, dacă nu-i dau portofelul, mă transformă în broască rîioasă. I-am dat toţi banii (oricum nu mai erau prea mulţi...) şi a doua zi am plecat acasă. Cam asta a fost vacanţa mea de vis! Sper că voi aţi avut parte de una mai puţin neobişnuită.
