Moş Păcălici a promis locuitorilor că va transforma sătucul într-un minunat oraş, mai frumos ca Parisul. Locuitorii l-au crezut şi l-au votat. După cîteva zile, Moş Păcălici a cîştigat postul de ministru al gheţurilor în România, la Bucureşti. Moş Păcălici avea un prieten pe nume Moş Gerilă, care avea un pescador. El s-a dus la Moş Gerilă şi i-a zis: – Salut! Ce mai faci, bunul meu prieten? – Bine! răspunse Moş Gerilă. – Am venit la tine să te rog să mă duci în Europa. – Te duc, dar va trebui să îmi faci un serviciu. Trebuie să îmi tai lemne şi să-mi faci un cuier, zise el. – De acord! zise Moş Păcălici. Moş Păcălici şi-a terminat treaba cu greu, iar Moş Gerilă l-a dus în Europa. Ei au avut un drum lung şi obositor. Au trecut prin diferite ţări, iar după şase luni au ajuns în Europa. Apoi, Moş Păcălici a mers cîteva zile şi a ajuns în România. În loc să ajungă la Bucureşti, a ajuns la Bacău. De la Bacău şi-a cum-părat un Mercedes cu toate economiile strînse într-o viaţă. El a plecat spre Bucureşti, iar la jumătatea drumului a rămas fără benzină. A avut noroc deoarece lîngă el se afla o benzinărie. Moş Păcălici a alimentat şi şi-a continuat drumul şi-n scurt timp a ajuns la Palatul Parlamentului. Cînd a ajuns, s-a întîlnit cu preşedintele. Preşedintele i-a arătat biroul, au mai discutat şi apoi au plecat. A doua zi, Moş Păcălici trebuia să facă promisiunile electorale. El a făcut promisiunile: – dacă voi ajunge moş peste toată lumea, promit că voi da de două ori mai multe cadouri copiilor; – promit să fac în Antartida cele mai frumoase oraşe din lume şi chiar din galaxie; – promit să fac multe şcoli pentru ca toţi copiii să meargă la şcoală. Voturile s-au numărat. Moş Crăciun a avut o mie unul voturi şi Păcălici a avut o mie două voturi. Şi aşa Moş Crăciun a ieşit la pensie şi l-a înlocuit Moş Păcălici. Toate promisiunile făcute de el nu s-au îndeplinit şi de aceea toţi oamenii au venit, au protestat împotriva lui şi l-au demis din funcţie. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa! E veşnica poveste ce se repetă din patru în patru ani!Tiberiu BEJAN, clasa a VII-a, Şcoala „Ion Creangă“, Bacău