Absolvenţi ai facultăţii de Moşi

Moş Dilematix V-aţi săturat de clasicii Moş Crăciun şi Moş Nicolae? Dacă răspunsul vostru este da, atunci mergeţi la vot. Un vot pentru Moş Dilematix înseamnă transformarea celor doi moşi într-unul singur. Avantajul e că acesta soseşte de patru ori pe an. Moş Dilematix nu exploatează spiriduşii, ci foloseşte roboţi de ultimă generaţie care se hrănesc cu zăpadă. Dragii Dilematixului, Cînd am rugat-o pe Bunica Dilematix să se ocupe de campanie, am vrut să fie ceva simplu, pe înţelesul tuturor. Dar bunica nu a înţeles, aşa că vă voi explica eu mai clar. Mă numesc Moş Dilematix. Am 230 de ani. Am studiat la Facultatea de Moşi de la Oxford. Visul meu cel mai mare a fost şi este să devin Moş. Sînt blînd, inimos şi darnic. Nu sînt la fel de gras ca Moş Crăciun, dar odată ce voi fi ales, mă voi perfecţiona. Soţia mea, Dilematixa, iubeşte foarte mult copiii, de aceea mi-a dat ideea să candidez. Eu vreau în primul rînd să candidez pentru a dărui cărţi şi reviste Dilema veche tuturor oamenilor. În fiecare săptămînă citesc cu plăcere această revistă, dar cel mai mult îmi place suplimentul, Dilematix, aşa că cei care publică în el vor primi cadouri mai mari. Nu o luaţi ca pe o insultă. Vreau ca aceşti copii să primească ceea ce merită. Cînd eram mic şi eu am publicat un articol în supliment. Am intrat în istorie ca fiind singurul copil care a scris ceva destul de bun pentru a fi publicat. De atunci, mă numesc Dilematix. Dacă mă consideraţi plictisitor şi nu vă place să citiţi, pe bună dreptate, nu mă votaţi. Eu ştiu că sînt destui copii cărora le plac ideile mele şi mă vor vota. Dacă voi fi ales ca Moş pentru următorii 400 de ani, voi dărui tuturor în fiecare an cîte o carte. Dacă din întîmplare veţi uita să-mi trimiteţi scrisoarea, voi avea eu grijă să vă aduc oricum cartea pe care o doreaţi. Dacă v-am convins şi vreţi să mă votaţi, fie că sînteţi un împătimit al cititului, fie un cititor de ocazie, căutaţi în librării cartea pe care am publicat-o. Se numeşte „Memoriile şi aventurile viitorului Moş“ de Robert Dilematix. Am uitat să vă spun că între anii 1905 şi 1938 am fost corespondent al revistei Dilema veche de la Pol. Oana MANCU, clasa a VI-a, Liceul Pedagogic „Spiru C. Haret“, Buzău Moşul „Bună dimineaţa!“ Moşul „Bună dimineaţa!“ este diferit de ceilalţi moşi. El nu aduce noaptea cadouri, nici sub brad nu le pune, nici nu este vreun sfînt. Spre deosebire de ceilalţi moşi, acesta este micuţ de statură (cam un metru cincizeci), nu are barbă, da’ are o mustaţă de zici că-i cordelină de alpinist, nu alta. Are un ochi negru, celălalt verde şi poartă un halat mare şi galben. A, era să uit: are nişte pantofi ciudaţi, nu e chip să găseşti modelul în vreun magazin. Scorţoşi, vîrfurile lor au pe puţin doi metri, astfel încît le ţine înfăşurate în jurul corpului. Acest Moş este genul de om care te unge la suflet, este vesel de te prăpădeşti de rîs: îşi aruncă halatul şi rămîne în nişte pantaloni cu bretele, apoi începe să ţopăie, că-ţi lasă casa vraişte, din cauza efectului de bici al pantofilor săi ciudaţi. Numai să sară o dată, că a şi rupt ceva, a crăpat un perete sau a ciobit o vază. Ei bine, acest moş nu a fost de la început moş. El s-a născut într-o familie de cizmari. La vîrsta de cinci ani, a fugit de acasă cu doi dintre fraţii lui mai mari, iar fiecare a ajuns în părţi diferite ale lumii: unul, cel mai mare, a ajuns în Australia şi la Polul Sud, al doilea, în Africa, America de Sud şi de Nord, iar Moşul nostru a hoinărit prin Europa, pînă a ajuns la Polul Nord. În prezent, Moşul „Bună dimineaţa!“ are 60.000.000 de ani. Din cîte se ştie, în primii patru ani din viaţă a curăţat cartofi. După fuga de acasă, s-a îndeletnicit cu ceasornicăria, reparînd ceasurile întregii Europe. Odată ajuns la Pol, el a început să-i trezească pe locuitorii întregului glob pămîntesc. Dragoş Alexandru IONESCU, clasa a V-a, Şcoala nr. 45 „Titu Maiorescu“, Bucureşti Moş Primăvărilă, fiul lui Moş Crăciun Moş Primăvărilă este următorul cel mai bun moş. El este brunet, cu ochii albaştri şi poartă mustaţă. Uniforma lui de moş este albastră. El are o cutie plină cu lucruri minunate. S-a născut pe 19 mai în Laponia. Numele său real este Cristian Brodingan. Tatăl său este Moş Crăciun, iar mama sa este Moşuliţa Crăciuniţa. Are 14 fraţi şi surori, dar nici unul nu este moş sau moşuliţă. A urmat Academia de Magie pînă la vîrsta de 23 de ani şi este expert în magie. El este foarte popular. Are o mulţime de prieteni şi admiratori. S-a căsătorit cu Anina Bransberg, cu care are 4 copii pînă acum. Este stabilit în oraşul Berlin, capitala Germaniei. S-a hotărît să devină moş cînd s-a născut primul său copil. Are doar fete şi vrea să facă măcar un băiat. A fost la Facultatea de Moşi timp de 7 ani şi a absolvit-o acum 15 ani. A avut multe alte meserii. A fost profesor, inginer, instructor-magician, prezentator de televiziune, actor, cîntăreţ şi altele. Moşul va veni în fiecare primăvară pe 19 mai. El cutreieră lumea cu o maşină care funcţionează cu ajutorul lătratului cîinilor săi. Sortează cadourile pentru fiecare copil într-o cameră specială, în care lucrează o mulţime de căţei, buburuze şi fluturaşi de diverse mărimi şi culori. Moşul primăverii primeşte „comenzi“ de cadouri prin e-mail sau prin poştă. Moş Primăvărilă se aşteaptă să-l votaţi drept cel mai popular şi îndrăgit moş! Ioana SPOIALĂ, clasa a V-a, Şcoala nr. 188, Bucureşti Moşul din Noua Guinee Ho-ho-ho, Am auzit de la unul dintre îngerii mei – dar să ştiţi că nu îl voi concedia pentru că mi-a zis – că sînteţi nemulţumiţi de metodele după care guvernează Moşul de acum şi că sînteţi în căutare de un Moş nou. Am văzut criteriile după care angajaţi şi vă spun sincer că nu îndeplinesc toate acele condiţii, dar mă pot perfecţiona. Aş vrea şi eu cîteva beneficii: un salariu decent (cel puţin 150 de lei pe lună), o casă la Polul Nord şi una în Hawai (pentru vacanţe), nişte haine de schimb – că doar n-oi sta în hainele de Moş tot anul – 8 reni sprinteni, 12 spiriduşi harnici şi, bineînţeles, o sanie. Mi-ar plăcea şi o Moş Crăciuniţă care să mă îngrijească cînd vin acasă şi să-mi dea de mîncare. Fratele meu, Moş Nicolae, are o astfel de Moş Niculiţa şi spune că îi este foarte bine cu ea. Şi eu am văzut metodele după care guvernează Moşul de acum şi mi se pare că sînt complet stupide: vine pe 15 august, renii „plîng“ de foame, căci nu au mai mîncat de 3 săptămîni, iar spiriduşii se plîng că nu au mai avut o pauză de cîteva secole. Este inacceptabil! Eu trăiesc în Noua Guinee şi am mai avut această funcţie acum 2000 de ani. Vai, ce vremuri!... Pe atunci nu existau televizoare, calculatoare sau tot felul de maşinării, iar pe atunci Moşii erau harnici, făceau jucăriile manual, nu ca acum, cînd leneşii de Moşi Crăciuni nu mişcă un deget! Toate acestea fiind spuse, ei bine, sper să mă alegeţi! Al vostru, Moş Crăciun din Noua Guinee. Oana PROFIR, clasa a VII-a, Şcoala nr. 27 „Principesa Ileana“, Bucureşti SpiderMoş Într-o zi, după multe eforturi depuse, Moş Crăciun ajunse acasă obosit. Doamna Crăciun, fiind o femeie bătrînă, s-a chinuit să întreţină locuinţa: să facă căldură, să facă curăţenie, să spele vasele şi hainele şi – de asemenea – să facă mîncare. După ce au luat cina, s-au dus la culcare amîndoi. În acea noapte, un păianjen afectat de magia polară l-a muşcat pe Moş Crăciun, transformîndu-l într-un om-păianjen. Dimineaţa, Doamna Crăciun l-a văzut pe Moş Crăciun, dar nu a fost foarte speriată pentru că s-a obişnuit de atîţia ani cu magia polară şi la urma urmei… ce poate face ea? Moş Crăciun îşi schimbase numele în SpiderMoş, dîndu-şi seama că el va fi noua atracţie pentru copii. Astfel, magia pe care o avea şi a întregului loc unde locuia se schimbase: renii se transformaseră în păianjeni care îi protejau locuinţa, sacul cu cadouri era o pînză de păianjen groasă şi rezistentă, o parte din costumul lui era făcut din pînză de păianjen, iar modul lui de deplasare nemaifiind sania trasă de reni, se deplasa ţesîndu-şi pînza pe clădiri. În fiecare an, el mergea la toţi copiii, ca de obicei, şi le lăsa cadourile într-o pînză de păianjen la geam sau, dacă era furtună, punea cadourile într-un săculeţ mai mic şi îl lăsa pe horn în jos. Datorită sportului practicat (căţăratul pe clădiri), SpiderMoş a devenit... SpiderMan şi aduce bucurii oricui e în pericol, fiindcă nu e cadou mai frumos decît viaţa sau sănătatea. Dacă sînteţi în pericol, nu ezitaţi să-i cereţi ajutorul lui SpiderMoşMan! Radu IRIMUŞ, clasa a VI-a, Şcoala „Oltea Doamna“, Oradea