fits 2011

Studiu tensionat asupra relaţiilor interumane vulnerabile, spectacolul coregrafului ungar Pál Frenák InTime este destul de puţin despre timp şi foarte mult despre intimitate. Garoafe sau trandafiri roşii alcătuiesc covorul de dans, o canapea sîngerie  tronează în fundal şi toată sexualitatea asta romantică a decorului este potenţată de cinci dansatori fabuloşi.

Singurătatea actorului pe scenă în one man show-uri mă sperie. Trebuie să fie tare greu să stai în faţa publicului, tu şi personajul, să-ţi desfaci sufletul în bucăţi şi să nu te simţi dezgolit. desdeMONA, un one woman show al Jolantei Juszkiewicz de la Kropka Theatre din Polonia, reface tragedia lui Shakespeare din punctul de vedere al victimei.

Al doilea spectacol al coregrafilor Inbal Pinto şi Ashvalom Pollak, realizat în colaborare cu Robbie Barnett de la Pilobolus Dance Company, m-a scos din minţi de plăcere. Pe repede înainte schimbă estetica explozivă din Perla cu una minimalistă. Personaje excentrice evoluează într-o succesiune de vise frînte, absurde şi comice.

„Fabulos” este cuvîntul potrivit pentru Perla, un spectacol israelian de teatru, dans, circ, în coregrafia lui Inbal Pinto şi Avshalom Pollak, o feerie în care se îmbină imagini din filmul lui Fellini, Giuletta şi spiritele, personaje magice din poveştile lui Carlo Gozzi, un Lac al lebedelor comic şi Charlot multiplicat.

Cuvintele sînt nişte lucruri inutile, pot să spun asta după o zi în care văzut numai spectacole fără text. A fost aşa o beţie vizuală încît efectul a îngemănat (iată ce cuvînt mieros, adică plin de miere!) plăcerile vinovate generate imaginar de un strop mic de choco mousse, un pahar de vin şi nişte etnobotanice interzise.

La FITS e ca în viaţă, din cînd în cînd, mai iei şi o pauză. Printre spectacole „grele”, serioase şi puternice, am strecurat în program şi o feerie cu marionete. Blue Moon este un spectacol naiv cu un singur actor (care e şi regizor) şi cu cîteva obiecte care populează un univers miniatural.

Ceva se întîmplă cu Sibiul în timpul Festivalului de teatru. De 12 ani de cînd vin aici, la fiecare sfîrşit de mai şi început de iunie, vreme teribil de parfumată de tei, iasomie, salcîmi şi soc, cu gust înnebunitor de fragi care îmi aduce invariabil aminte de bunica, găsesc un oraş cu alură de campus studenţesc.