absurd

Godot a fost aici jpeg
Godot a fost aici
Plănuiam un dosar despre absurd încă din 2013, cînd a apărut la Humanitas cartea profesorului Ştefan Afloroaei, Privind altfel lumea celor absurde. De atunci au trecut doi ani, au venit peste noi Roşia Montană, depresia, noile dileme morale, atacurile de la Paris şi libertatea de expresie.
Uşor cu jujeul pe scările Parlamentului jpeg
Uşor cu jujeul pe scările Parlamentului
La o interpelare rapidă a site-ului dumblaws.com aflăm că în Thailanda e ilegal să ieşi din casă fără lenjerie intimă, în Utah verii primari se pot căsători între ei, însă doar după vîrsta de 65 de ani, iar în Elveţia duminica e sfîntă şi nu poţi face o sumedenie de lucruri banale precum spălatul maşinii sau întinsul rufelor.
Mic dicţionar de scriitori absurdofili (portrete în insectar) jpeg
Mic dicţionar de scriitori absurdofili (portrete în insectar)
În 1494, Sebastian Brant a publicat Stultifera Navis, un poem moralist care descria o sută zece tipuri de nebunii şi vicii. În secolul XX, autorii care alcătuiesc o nouă Stultifera Navis, dar în sens benefic de data aceasta (şi ludic) sînt scriitorii absurdofili, în mod special dramaturgii.
„Nimic din cele absurde nu este străin omului“   interviu cu Ştefan AFLOROAEI jpeg
„Nimic din cele absurde nu este străin omului“ - interviu cu Ştefan AFLOROAEI
„Mi-ar fi plăcut să fiu un cartograf senin al celor „absurde“, asemeni călătorilor prin ţinuturi exotice sau pustii, dar nu sînt. Am constatat, totuşi, că noi operăm cel mai adesea cu accepţiuni obişnuite şi negative ale termenului: absurde ar fi tocmai cele inepte, aberante, contradictorii, ilogice, incoerente, nebuneşti.”
Inutil ppt jpeg
Inutil.ppt
Ultimele pe care le-am proiectat nu aveau nici măcar un cuvînt rătăcit în cele treizeci de cadre. Doar scene din filme, picturi clasice şi fotografii ciudate. Publicul m-a privit la început ca pe un nebun. Apoi a început să mă asculte. Cu adevărat.
Cetăţean în Absurdistan jpeg
Cetăţean în Absurdistan
Dintre toate testele de anduranţă posibile, cel mai solicitant este, de departe, cel care presupune un „meci“ cu una dintre instituţiile statului. Sigur, birocraţie adusă la rang de artă există peste tot în lume, dar cu certitudine noi sîntem fruntaşi într-un top exclusivist al aberaţiilor funcţionăreşti.
RSR jpeg
RSR
În RSR, unica condiţie care era îngăduită harnicilor constructori ai socialismului multilateral dezvoltat era fericirea. E adevărat, o fericire radical diferită de cea hedonistă şi amorală, întîlnită în capitalism – fericirea din RSR era caldă, umanistă şi contagioasă, celebrată în poeme recitate elegant.
Cazul tricoului curcubeu jpeg
Cazul tricoului curcubeu
Într-o biserică a absurdului românesc, există două icoane făcătoare de minuni: Sistemul Medical şi Învăţămîntul. Tot în această biserică se mai găsesc cutia milei cu bugetul ţării, locul unde se aprind lumînările pentru artă şi, undeva, într-un colţ, într-un butoi de plastic care imită la perfecţie lemnul, se află publicitatea.
Cetăţean în Absurdistan jpeg
Două fragmente
De treisprezece ani încoace, scriitorul Florin Lăzărescu a adunat în jurnalul său, sub forma unor povestioare bine meşteşugite, aproximativ o mie de lucruri nebuneşti care i s-au întîmplat prin Iaşi şi aiurea. Unii ar zice că-s absurde. Mai jos, două fragmente în avanpremieră.
Lada lui Urmuz jpeg
Lada lui Urmuz
La şapte ani după sinuciderea lui Urmuz, Saşa Pană făcea o vizită bătrînei doamne Eliza Ionescu-Buzău. Editorul revistei şi al editurii unu spera să descopere, printre hîrtiile păstrate de mama autorului său, cîteva texte indite cu care să completeze florilegiul celor şapte proze deja apărute în reviste bucureştene.