DILEMA VECHE VĂ RECOMANDĂ

●  Cărţile frumoase pot fi şi urîte. Sau invers. Proba ne-o oferă autorii Mitoş Micleuşanu & Florin Braghiş şi ilustratorul Roman Tolici în Nekrotitanium. Cyberpunk moldovenesc (Editura Cartier), o comedie-horror cu final(uri) absurd(e)

Radio România Muzical aduce la lumină vocea lui Enescu în dialog cu Bernard Gavoty, un celebru interviu ce a devenit şi o apreciată carte, dar şi alte mărturii ale unor mari personalităţi ce-l evocă pe Enescu – David Oistrah, Mihail Jora, George Georgescu, Florica Musicescu.

●  În Orizont-ul timişorean (nr. 3/ 2010), Ioan Es. Pop, cel ieşit din Ieud pînă pe Pantelimon, acordă un interviu de o mare vigoare lui Eugen Bunaru, în care fixează, de la bun început, că speră „să nu devin clasic nici mort“, pentru a încheia memorabil: „Incompatibilitatea poetului cu lumea se datorează neputinţei lui de adecvare la aceasta, nu excesului său de orgoliu“.

"Nu ne vom salva niciodată invocînd, pur și simplu, trecutul. Nu ne putem salva decît prin fapta noastră de astăzi și prin proiectul nostru pentru viitor." Prima parte a interviului o găsiți aici, a doua parte aici.

●  Dacă vă lipsesc textele despre film ale lui Alex. Leo Şerban, nu disperaţi, dimpotrivă! Intraţi pe Twitter, aici: http://twitter.com/alsbyals, unde a.l.ş. revine şi loveşte din nou, lansînd conceptul de haikritică de film! Şi ca să rămînem tot în zona bunătăţilor cinema-ului, aici găsiţi scurtmetrajul de animaţie Logorama, premiat cu Oscar anul acesta. (Marius Chivu)

● Pe HBO, miniseria Pacific despre războiul cu japonezii văzut de soldaţi simpli, cam ce făcea Band of Brothers cu războiul din Europa. O nouă creaţie de la Tom Hanks.

● Sîmbătă, la 14,45, pe Eurosport 2, Manchester United întîlneşte Chelsea în cea de-a 33-a etapă a campionatului englez de fotbal. De ce? Pentru ce? Care-i problema? Nu răspund de ignoranţa semenilor mei. (Radu Cosaşu)

● Lucian Raicu, O sută de scrisori din Paris (selecţie de Livius Ciocârlie, prefaţă de Vasile Popovici, Editura Cartea Românească, 2010). Cronicile literare citite la Radio France Internationale ale celui care a făcut din critica literară, ca nimeni altul la noi, o cale de acces spre ultimele şi penultimele întrebări ale omului cititor şi scriitor.

● Cu totul extraordinară convorbirea lui Mircea Ivănescu cu trei redactori ai Observatorului cultural

● În Academia Caţavencu de săptămîna trecută (nr. 9/2010), într-un interviu dens, mult mai bine strunit decît atîtea intervenţii orale de o prea neglijentă spontaneitate, Mircea Dinescu îi încredinţează lui Eugen Istodor „o viziune“ cît se poate

● Ziceam despre videoclipul Shakirei la „Did It Again“ că ar fi o metaforă a cuplului. Ei bine, vă recomand şi perspectiva celor de la The Dead Weather, a treia trupă a genialului Jack White şi a sexy-diavoliţei Alison Mosshart, în regia lui Jonathan Glazer.

Donaţi 2 euro prin sms (sau cît vă lasă inima şi dorinţa de a sprijini cunoaşterea istoriei recente) pentru aducerea în ţară a arhivei postului de radio Europa Liberă. Detalii pe http://100000romani.ro.

În noua formulă editorială a României literare, regăsim, după o prea lungă absenţă, rubrica semnată de dna Felicia Antip, „Cartea străină“, una dintre cronicile permanente care, ani şi ani, au dat prestigiu revistei conduse de George Ivaşcu şi Roger Cîmpeanu. (Radu Cosaşu)

Suplimentul ultimului număr al revistei Noua literatură, intitulat „Arnon Grunberg. A Foreign Affair“, mostră de bun jurnalism, dus pînă în pînzele negre ale traficului cu carne vie, aparţinînd unuia dintre cei mai cunoscuţi (încă) tineri romancieri olandezi de azi, autorul romanelor (traduse şi în româneşte) Nesuferitele zile de luni şi Istoria calviţiei mele. (Simona Sora)

● Henry James, O coardă prea întinsă (traducere din limba engleză şi note de Antoaneta Ralian, prefaţă şi tabel cronologic de Sorin Alexandrescu, Editura ART, 2009). Cîteva dintre celebrele nuvele ale unui prozator nepereche în arta povestirii, în răsucirile psihologice, în calmul cu care descrie neobişnuitul, ajungînd la ceea ce se numeşte „frumuseţea anxietăţilor“. Nu seamănă cu nimeni şi nimeni nu şi-a permis să-i semene. (Radu Cosaşu)

Preferinţele criticilor de teatru pentru cel mai bun spectacol pus în scenă anul trecut s-au întîlnit. Dedicăm această anchetă memoriei Magdalenei Boiangiu. (M. C.) Cristina MODREANU Anul 2009 n-a avut foarte multe vîrfuri, ci numai cîteva pete de culoare, cele mai multe concentrate, se pare, în partea a doua a anului, iar pe unele dintre ele nu am reuşit încă să le văd. Dintre spectacolele pe care le-am văzut în acest an, cel mai bun mi se pare a fi Pyramus şi Thisbe 4 you în regia lui Alexa

Noua definiţie a sexyness-ului şi o splendidă metaforă coregrafică a cuplului pe care o dă zeiţa pop Shakira aici: Iar aici, pur şi simplu, cel mai frumos videoclip din 2009, e cu Charlotte Gainsbourg aici. Plecat în America Latină, fostul no

Pentru acest final de an, un film, o carte, un album, un blog: Zombieland (regia Ruben Fleischer) – zombi-comedie cu Bill Murray;

„…datorită eforturilor pe care intelectualitatea română n-a precupeţit să le facă, revoluţia din decembrie 1989 a devenit un mit negativ… Nu credeţi că dispreţuiţi puţintel naţia română?“