Într-o casă-tip, cu cinci camere, o baie şi o bucătărie, locuiam 16 muncitori români (13 bărbaţi şi două femei – cea de-a treia era proprietăreasa, singura care nu lucra nicăieri). Drumul pînă la locul de muncă lua cam între două şi patru ore pe zi (dus-întors), aşa că timp pentru socializare nu prea rămînea.
Am sunat la un broker („servicii de investiţii financiare“, cum îşi spun ei) şi m-am programat la o discuţie. A fost cea mai scurtă discuţie. M-au întrebat dacă am suma minimă (10.000 de lei) cu care pot deveni investitor la BVB. După ce am răspuns, oamenii mi-au urat politicos „La revedere!“.
Îmi amintesc prima „scenă în trei“ din Meet the Parents. „How is your portfolio, Greg?“, întreabă Kevin, iar Greg răspunde c-o eroică minciunică de salvare a aparenţelor: „Strong, very strong!“ Am văzut filmul de vreo trei ori şi n-am înţeles niciodată despre ce „portofoliu“ era vorba.
