Mămăliga
La sfârșitul Postului Paștilor, în Săptămîna Patimilor țaranul român urma un întreg ritual, cu post și rugăciune, care culmina cu spovedania și sfănta împartășanie.
Mămăliga, care însoțea orice mîncare, în special cea de post, a ajuns să fie chiar un simbol al țăranului. În Postul Mare, țăranul punea pe masă o mămăligă fiartă în ceaun. După rugăciunea
, rostită de capul familiei, mămăliga era tăiată cu un fir de ața și împărțită mesenilor. Cu linguri de lemn, aceștia mîncau mămăliga cu fasole bătută sau cu alte preparate de post. Fiind în Săptămîna Patimilor, pomeneau cu evlavie de “Cina cea de Taină” imaginîndu-i pe apostoli în jurul lui Iisus Cristos.
Cristos a înviat, pe apostoli îi mai întîlnim în calendar, țăranii au plecat în occident, iar de “Cina cea de Taină” ne mai amintim cînd o vedem reprodusă în albume de artă. De post nu mai punem de mămăligă, că mîncăm parizer de soia, iar de spovedit o facem pe Facebook…
Acuarele Lucian Muntean
