Rîsul prostului? Cum adică, rîsul prostului? Ni s-a spus de mii de ori că proştii nu rîd. Că sînt solemni, bîntuiţi de gîndul automonumentalizării, băţoşi. Că iau totul în serios, începînd cu ei înşişi şi sfîrşind cu cine au început. Dar cum să crezi una ca asta, drăguliţă Doamne? Cum să nu rîdă proştii? Rîd şi ei, bată-i să bată.

Prostie cu miros de tămîie

Cristi CHIVU

Tare mi-e frică că această simplitate a credinţei a ajuns prostia credinţei, pentru că astăzi la loc de frunte în Biserică nu sînt Biblia sau Teologia patristică, ci litaniile publice şi minunile (mă sufoc de atîtea minuni!) şi moaştele (peste tot numai moaşte!).

» Citește tot

Prostia – cîteva repere

Studiul prostiei în educaţia umanistă

Theodor PALEOLOGU

Am discutat despre frecvenţa cu care apare sintagma „biet nebun“ sau „biet neghiob“, fie că se provoacă între ei eroii homerici, fie că Homer le comentează acţiunile, fie că, în sfîrşit, rîd zeii de prostia omenească. La Homer, s-ar părea, a fi „biet neghiob“ ţine de natura umană.

» Citește tot

Prostia – cîteva repere

Chipuri ale prostiei

Alexandru OFRIM

Prostia are multiple fațete și este însoțită mereu de alte defecte omenești precum vanitatea, megalomania, egoismul, ignoranța, impostura, răutatea sau doar naivitatea. Diverși autori au explorat prostia omenească în „Anatomii“, „Enciclopedii“ și „Istorii“ ale Prostiei.

» Citește tot

Prostia – cîteva repere

Nobel, ciocolată, prostie

Cosima RUGHINIŞ

În două pagini şi un pic, autorul compune şi explorează o corelaţie între consumul de ciocolată per capita şi numărul de premii Nobel într-un lot de 22 de ţări, încercînd să afle dacă ciocolata stimulează funcţiile cognitive la nivelul populaţiei.

» Citește tot

Prostia – cîteva repere

Prostia academică

Sorin COSTREIE

Deşteptăciunea şi, implicit, prostia sînt relative şi contextuale. Faptele şi vorbele noastre pot fi inteligente într-un anumit context, după cum aceleaşi fapte şi vorbe pot fi cît se poate de stupide în alt context.

» Citește tot

Prostia – cîteva repere

Vă amintiţi de o prostie pe care aţi făcut-o (şi o regretaţi)?

„Nu cunoşteam oraşul, ştiam doar aproximativ în ce direcţie e gara. Inevitabil, şi filmul meu s‑a rupt, nu îmi mai amintesc nimic, ştiu doar că m-am trezit în trenul care mă ducea spre casă, la Braşov.“

» Citește tot

„Sînt vechi, domnule!" (I.L. Caragiale)

Prostia – cîteva repere

Stultitia, zeiţa blondă