Poveste cu final neașteptat

S-a citit recent, în Consiliul Profesoral, cel mai dramatic memoriu din istoria acestui for. Documentul era înaintat de colegul – de la Portugheză! – Nastasiu Columbel.

M-am întîlnit deunăzi cu Jock Pervert, colegul meu de la Franceză, un profesor strălucit de literatură neoclasică și un orator legendar (prelegerile publice ținute de el adună mereu sute de spectatori care îl aplaudă și îl ovaționează frenetic).

Greetings

Mă salută deunăzi, pe coridoarele Universității, cu un entuziasm debordant, un profesor de la Fizică, pe care-l știam din vedere și din auzite, Neicușor Nefriceanu. Îi răspund cu aceeași bucurie, deși, în realitate, eram puțin descumpănit. Nu vorbisem niciodată cu domnul respectiv.

Eroul studenților

O mare grozăvie am trăit zilele trecute, cînd l-am întîlnit prin Universitate pe colegul de la Literatură Veche, Noe Baghet, provenit din generația mea de „decreței“.

Poveștile amfiteatrelor

Treptat, s-au epuizat fondurile extrabugetare. Insolvența bate la ușă. Ce este de făcut? Cursurile de literatură comparată costă cam cît strategiile NATO de apărare a României.

Apogeul unei cariere

Înaintea examenului de licență din vară, l-am întîlnit, pe coridoarele Universității, pe colegul Hesiod Hăț de la Studii Euro-Atlantice. Alerga abulic, ținînd niște cataloage în mînă și strigînd: „Eu examinez! Eu tai și spînzur! Sînt președinte, pentru numele lui Dumnezeu! Președintele comisiei numărul 1!“.

Filozoful actualității

Întîlnirea, deunăzi, cu Noem Plafon, fost profesor la Filozofie și coleg de generație cu mine, m-a tulburat peste măsură. Știam că trecuse printr-o criză majoră, dar nu-mi închipuisem că lucrurile ar fi putut degenera într-un asemenea hal. Locul întrevederii este, el însuși, suprarealist: lîngă tomberoanele de gunoi, unde eu reciclam, conștiincios, sticlele de plastic.

Scrisoare de prezentare

L-am găsit deunăzi, în incinta departamentului nostru anglistic, pe colegul Telelei Grimase cu privirea rătăcită și mîinile încleștate strîmb, de parcă ar fi fost la apogeul unei crize de tetanie. Repeta la intervale egale, cu un fel de mîrîit patologic, o singură vocabulă – „sult, sult, sult“.

Scandal antilopic

Antilopă sună a ceva gingaș, mai curînd elogios. Ce, dacă eu v-aș striga acum antilopelor, v-ați supăra? Nu ar trebui.