Tembel

Folosirea actuală a termenului industrie riscă să le producă anumite nedumeriri celor cărora li s-au fixat în memorie schematizările şi formulele clişeizate ale limbii de lemn din deceniile regimului comunist.

Chifle

Motivaţia transferului metaforic nu este transparentă; pot fi mai multe explicaţii, dar mi se pare foarte posibil să se fi pornit de la conotaţiile negative pe care le are chifla ca substitut – insuficient, nemulţumitor! – de pîine.

Vizaviul şi vizaveaua

Prin anii ’90, mai mulţi lingvişti interesaţi şi de cultivarea limbii au criticat un exces des constatat în discursul public al vremii: folosirea mult prea frecventă a formulei vizavi de (locuţiune prepoziţională) în tot felul de construcţii, mai ales pentru a anunţa tema enunţului (unde vizavi de era echivalent cu despre, în legătură cu, pe tema etc.) sau a indica raportarea la ceva ori la cineva (înlocuind pe faţă de).

Un personaj negativ: autocorectul

Riscurile interacţiunii dintre utilizator şi funcţia de autocorectare sînt un fenomen general, manifestat în orice limbă; un tip special de efecte umoristice este produs de corectarea unui text într-o limbă anume, atunci cînd funcţia de autocorectare este setată pentru altă limbă.

Delicios

Statutul social (mai bine zis, sociolingvistic) al cuvintelor este adesea incert şi greu de fixat într-o formulă simplă, într-o indicaţie clară de registru. De altfel, dicţionarele noastre nici

Sensibilos, teribilos, penibilos...

Registrul colocvial al românei actuale păstrează unele cuvinte vechi sau regionale, dar şi inovează, înglobînd împrumuturi mai mult sau mai puţin adaptate şi creînd derivate glumeţe. Chiar dacă nu este foarte productivă, sufixarea suplimentară sau parazitară (despre care a scris Adriana Stoichiţoiu Ichim în Vocabularul limbii române actuale, 2001) este un m

Picări

O folosire populară a verbului a pica este fixată într-o expresie consecutivă cu sens apreciativ superlativ – de pică –, tipic asociată cu adjectivul frumos (mai ales în forma sa de feminin). Construcţia este încă în uz, mai ales în revistele aşa-zis

Transformările ştampilei

Simbol pentru birocraţie (a umbla după ştampile), dar şi pentru vot (a pune ştampila pe…), ştampila apare într-o expresie colocvială a lipsei de relevanţă („Ce-are coada vacii cu ştampila primăriei?“), la care a recurs acum cîţiva ani un politi