Transformările ştampilei

Un clişeu jurnalistic dintre cele mai iritante leagă un fapt oarecare de o perioadă mai lungă de timp, prezentîndu-l ca emblematic pentru respectivul interval: descoperirea mileniului, nunta secolului, petrecerea anului etc. Tiparul atribuie un sens superlativ evenimentului, prin unicitatea pe care o presupune: nunta secolului este, evident, nunta cea mai importantă dintr-un secol. Lejeritatea cu care discursul jurnalistic actual atribuie superlative, fără argumente şi dovezi, este spor

Treningul şi trainuirea

Mai surprinzător e succesul actual al verbului corespunzător, to train, care a fost adaptat spontan în română cu ajutorul sufixului -ui, ca formă iniţial colocvială, de jargon profesional, dar care apare în tot mai multe contexte ale limbii standa

Cu simţ de răspundere…

Cea mai interesantă rămîne însă folosirea ironică a formulei, destul de bine fixată în uzul colocvial (reflectat în literatură şi în textele jurnalistice). Efectul comic se bazează pe contrastul dintre acţiunile mărunte sau chiar nocive descrise şi atitudinea de

Oralitate de acum două secole

Povestirea lui Dumitrache surprinde scene de viaţă cotidiană (e drept, presărate de bătăi, accidente, ciumă, morţi, episoade erotice): „Leică, să dorm pînă mîine acilea?“ (p. 76); „M-au întrebat: «Cum te cheamă?» Am zis: «Tachi mă chea

Vorbe mari

Violenţa e lăsată să irumpă în spaţiul public din interes comercial, uneori şi din nepricepere şi neadecvare la situaţie. Realizatorii de emisiuni şi redactorii au învăţat să oscileze abil între evocarea ororilor şi aparenta grijă pentru victime, fami

Carnagiu

Cuvîntul a fost preluat în română din franceză şi italiană, recunoscîndu-i-se în acelaşi timp legătura cu etimonul latinesc al lui carne (caro, carnis). Derivatul francez carnage este atestat încă din secolul al XII-lea, iniţial cu sensuri total diferite d

Influenceri şi influenceriţe

Termenul îi desemnează pe cei care, prin talent şi/sau notorietate, au capacitatea de a-i influenţa pe alţii în opiniile şi acţiunile lor – şi se aplică în momentul actual comunităţilor stabilite în In

Discursul conspiraţionist

Discursul conspiraţionist nu acceptă coincidenţele şi aleatoriul: „Nu e întîmplător că…“; „Nu poate fi o simplă coincidenţă“; „Haosul ăsta din ultimele zile nu e o întîmplare, e foarte bine ghidat şi întreţinut“. Principala justificare pentru a nega oric