Vrem săli de concerte, nu stadioane!

Cu atît mai misterioasă e această știută antipatie a lui Borges pentru tango, cu cît îi plăcea milonga și adesea amintea cu mîndrie că a și scris versuri pentru anumite milongas. Culeg, din cîte pagini scrise de Borges îmi vin în minte, cîteva motiv

Definitiv!

Realizările sale vorbesc de la sine. Într-un domeniu în care există numai subiectivitate (îmi place vs. nu-mi place), X are reușite certe. La un moment dat, a alunecat spre politică. A luat de bune sloganurile civice care cheamă la „implicare“ şi îndemnul unora şi al altora de a intra în politică, pentru că „de oameni ca tine e nevoie“. X nu știa, pe atunci, că toți cei care te îndeamnă să te implici te înjură după ce te implici („De ce s-o fi băgat, domnule?“). Asta va descoperi cu

Acest președinte, șansele lui și altul

Iohannis nu a fost niciodată și nici nu va fi vreodată omul să știe cum să facă un stat, oricum precar, ca acela român să meargă, să se îmbunătățească. Cu atît mai mult un stat atacat de PSD aflat în cel josnic moment al istoriei lor, oricu

Radu Lupu, mulțumesc!

Radu Lupu a avut mereu grijă să învăluie în discreție marea sa vocație. Arta lui nu este ceva ce trebuie promovat în văzul lumii, în piețe sau pe stadioane. Despre Radu Lupu s-a știut mereu că nu dă interviuri, că refuză să explice public ce fa

Noblețe feminină

„Scumpă doamnă Carp, ai avut mai mult decît partea D-tale de durere și, deși ne a despărțit o crudă deosebire de păreri, niciodată n-am încetat a mă gîndi la D-ta și la durerea Dumitale. În primăvara 1917, m-am dus la Țibănești să văd bolnavii de febră tifoidă și am depus în numele D-tale un mănunchi de lăcrămioare mirositoare pe mormîntul lui Petre al D-tal

O poveste cu Leonardo

Anul acesta, întreaga Europă civilizată comemorează împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Leonardo da Vinci. Mai mult mai mai puțin cultivați, oamenii de azi și-l amintesc pe Leonardo pentru diferite motive. Cred că cei mai mulți știu despr

Frica de scandal

În vremea lui Mill, libertatea devenea conștientă de sine. Oamenii – cel puțin cei din spațiile european și american – începeau să conștientizeze libertatea ca stare socială.

La o răspîntie

În toate mitologiile lumii, răspîntiile stîrnesc fiori. La intersecția drumurilor se petrec mereu lucruri care scapă de sub control pentru că ceea ce, în general, era ordonat și previzibil pe o cale se dezordonează și se bulversează la impactul cu o altă cale. Direcțiile, clare pe orice drum, se relativizează la intersecții și pașii celui care străbate drumul nu mai merg inexorabil înainte. Pot fi la dreapta sau la stînga. Direcția pașilor nu mai este dusă de drum. Voința călătorului devine decisivă. Și de cîte ori bietul om e pus să aleagă, el e pus, de fapt, într-o încurcătură. Drumul nu te încurcă; răspîntia, însă, da. Și mai adaug că, la intersecție, nu se pune doar problema mea – „Pe unde o iau?“ –, ci și problema întîlnirii mele cu altul – „Cine are prioritate?“. Și nu-i de glumă. Din așa ceva se iscă războaie.