⬆
nici aşa, nici altminteri

Note, stări, zile
Gestul e fapta contemplativilor, „pragmatismul” lor. Acțiunea e a oamenilor „de acțiune”.

Cultură mare, cultură minoră
Ne definim nu doar prin savoarea împlinirilor culturale supreme, ci și prin minoratul ludic al bucuriilor simple.

Diletantisme de sertar – Mic cadou frivol de Anul Nou
Poeții adevărați să nu se sperie. N-am nici o pretenție!

Retorica sărbătorilor
N-ai timp să însăilezi nenumărate mici capodopere de proză lirică și atunci scrii două-trei rînduri „de uz global“.

Copiii și religia
„Moş Crăciun nu apare pictat pe pereţii bisericilor, cu toate că el e bun şi vine din ceruri, pentru că Dumnezeu nu i-a făcut încă dosarul de sfînt“ (Ana Matei, 13 ani).

Între religie și Biserică
Nu se mai ocupă nimeni de subiecte „depăşite” cum ar fi cele legate de sensul vieţii, al suferinţei, al existenţei răului.

Calități politice
„Poporul” și „țara” sînt simple fente retorice, nevoia urgentă de soluție și stilistica unei cooperări eficiente sînt simplă materie primă pentru calcule private, pentru autopromovări lucrative.

Afaceri și cultură
E vorba de o întreagă categorie de oameni, datorită cărora între „afaceri” și „cultură” nu există fractură, ci complementaritate.

Clasa politică. Dicționar de sinonime
E sublim modul în care aleșii noștri ajung să se identifice cu faimoase modele ale literaturii autohtone.

Recitiri
Ca să dai de citit, trebuie să fii, mai întîi, un harnic și onest cititor tu însuți.

Cîteva întrebări despre autoritatea morală
Nimănui nu i se poate lua dreptul la conduită, chiar dacă are în spinare o colecţie de eşecuri şi demisii inavuabile.

Instituții umanizate, oameni instituționalizați
Problema instituţiilor noastre e tocmai componenta lor „umană”, prea umană.

Un alt stat „paralel”
Un anumit „stat paralel” există, altul decît cel „exploatat” mediatic. E „statul paralel” al performanței (culturale sau instituționale), despre care nu se vorbește.

Privitori ca la teatru...
Cuvîntul „coaliție” a ajuns să însemne opusul său: o adunătură de bombănitori care se detestă și se excomunică reciproc.

Dreptul de a (nu) fi informat
Stăm sub o avalanşă indigerabilă de informaţii tari şi adormim în plină indigestie. Parcă niciodată n-am fost atît de „abuzaţi” mediatic.

România în presă
Chiar cînd „situaţiunea” e grav fisurată, nu ajuţi cu nimic transformînd-o în polemică partizană, triplînd cearcănele, manipulînd geamătul ca să semene a urlet.

Lumea lui Bruegel
A simţit vidul omenescului, fără să piardă din vedere latenta lui frumuseţe, promisiunea salvării sale prin culoare, umor şi poveste.

Aniversare Mihail Manoilescu
Va fi, se pare, inevitabilă acuzația că pun în vedetă un nume care a avut, din păcate, grave derapaje de extremă dreapta.

Greacă, latină, educație sexuală
Nu pot contempla fără melancolie vivacitatea dezbaterii despre noua „materie” de învățămînt, în contrast cu acceptarea resemnată a eliminării unor materii tradiționale.

Mică antologie coronavirus (V): Pariul lui Pascal
Să nu se mai spună că, la noi, libertatea de expresie e în criză. Fiecare român (de la cetățeanul obișnuit pînă la tartorul politic) crede ce vrea și spune, nestingherit, tot ce crede.

Mică antologie coronavirus (IV): „Mici soluții” de carantină?
Vine, inevitabil, momentul în care, cu toată strădania, cu toată cumințenia, cu toată înțelepciunea de care ești în stare, clachezi.

Mică antologie coronavirus (III): lecturi de carantină
În 1913, George Topîrceanu era pe front, în Bulgaria inamică și bîntuită de holeră. În jurnalul său de campanie găsim următorul pasaj, relatînd un episod de panică româno-română.

Mică antologie coronavirus (II)
Politic vorbind, statul nu oferă „libertate” în sens generic, ci garantează „libertăți” specifice.

Mică antologie coronavirus (I)
Se găsesc mereu concetățeni triști sau furioși, convinși că ne merge rău pentru că „intelectualii” nu se implică, ci dormitează, cu fițe, în „turnul lor de fildeș”.

Masa în Balcani (II)
Săptămîna trecută am început un rapid inventar al obiceiurilor culinare de pe la noi.

Masa în Balcani (II)
Săptămîna trecută am început un rapid inventar al obiceiurilor culinare de pe la noi. Am vorbit despre „hipertrofia aperitivelor”. Continuăm acum cu încă două deprinderi caracteristice...

Masa în Balcani
Politica incendiază mereu afecte care şi-ar găsi uşor un echilibru cuviincios şi durabil printr-un simplu ospăţ comunitar.

„Greaua moștenire“ a diplomației pre-decembriste
România avea nevoie, după 1989, de un purgatoriu al onestităţii, chiar dacă el nu era imediat productiv.

Despre compromis − pagini de memorialistică (II)
Repet: nu mă simt bine cînd recitesc pasajele „cuminți“ ale memoriului meu. Îl regret ca pe un compromis.

Trei cuvinte ale Învierii
Ne bucurăm să depozităm vești proaste, să distribuim vinovății și injurii, să catalogăm dezastre.

Cum trebuie să fie un om politic?
Politicianul obișnuit nu stăpînește decît stilistica discursului vid și pe aceea a agresivității.

De ce nu merge – o privire și de jos în sus...
Lucrurile ar merge mai bine dacă noii numiţi n-ar reuşi, cu atîta uşurinţă, să stîrnească dorul de cei vechi.

A „vizita muzee“... – cîteva însemnări din anii ʼ70
Cuvîntul „a vizita” simplifică și falsifică gestul „cultural” care ni se propune.

Înjurătura la români
Voluptatea sudălmii radicale, terfelirea buruienoasă a adversarului, bălăcăreala groasă sînt de rigoare.

Despre domni
Prezența lor răspîndea o atmosferă de amenitate, politețea lor era firească și plină de grație, aveau haz, aveau naturalețe, aveau o înnăscută distincție.

Instantanee din istoria privirii (8): Arta pre-romanică. Manuscrisele irlandeze din secolele VIII-IX
Paul Klee avea dreptate să declare că numai o lume fericită poate produce o artă imanentă, figurativă.

Instantanee din istoria privirii (7): Arta vitraliului
Un edificiu vitrat e asemenea unui plămîn uriaș, locul unui neîncetat transfer între înăuntru și afară.

Dan Setlacec
Nu suferea stupidităţile pompoase, intrigile, lipsa de pregătire, şmecheria lucrativă, necinstea.

„Publicul cititor”
Cititorul căruia îi vorbim trăiește dincolo de inerțiile comode ale publicului de duzină.

Instantanee din istoria privirii (6): Odilon Redon
Misterele cele mari nu stau neapărat dincolo de vedere, ci se află mai curînd în chiar lumina ei, acolo unde nimeni nu se gîndește să le caute.

Instantanee din istoria privirii (5): Michelangelo
E moartea metabolismul esențial al unei „eterne reîntoarceri”?

Instantanee din istoria privirii (4): Piet Mondrian
În loc să înregistreze, să consemneze lucrurile, percepția le dinamitează, le spulberă, le destramă.

Instantanee din istoria privirii (3): Gioconda
Portretul Giocondei a devenit, într-un anumit sens, emblema însăși a artei de a picta.

Instantanee din istoria privirii (2): Giacometti
Spune-mi cum privești (cum „vezi” lucrurile), ca să-ți spun cine ești…

Instantanee din istoria privirii: Țuculescu
După ce te-ai întîlnit cu pictura lui Țuculescu, nu te mai poți mișca în lume, în lumea naturii și în lumea oamenilor, ca într-o ambianță „nesupravegheată”, neutră, simplu decor atoateprimitor.

Capodopere în dialog (VII): Brâncuși – Henry Moore
Și Brâncuși, și Moore – repere absolute ale plasticii moderne – zăbovesc în preajma insolubilei (?) probleme a originarului.

Capodopere în dialog (VI): Pallady – Matisse
Perechea Matisse-Pallady rămîne un exemplu semnificativ de complementaritate.

Intermezzo: Horia Bernea și ofensiva privirii
Horia Bernea știe să privească spre lucruri cu atîta intensitate încît, provocate de privirile sale, ele sfîrșesc prin a-și spune, nestingherite, povestea.

Capodopere în dialog (V): Toulouse-Lautrec – Rouault
Lumea lui Rouault e gravă pînă la a fi sumbră, severă ca un decalog, dificilă ca o pedeapsă.

Capodopere în dialog (IV): Toulouse-Lautrec – Degas
Două insule, în marele arhipelag al desenului. Doi artiști pentru care gramatica artei se reduce la morfologia și sintaxa liniei pure.

Capodopere în dialog (III)
A fost nevoie ca pictura să-și tempereze aura de „noblețe” cîștigată în veacul al XV-lea italienesc pentru ca, în veacul al XVII-lea olandez, ea să cîștige dimensiunea sublimului imanent.

Capodopere în dialog (II)
Dürer face o artă a intelectului care separă, Leonardo una a rațiunii care unește.

Capodopere în dialog (I)
Textele care urmează sînt „scenariile” unor emisiuni difuzate de Teleenciclopedia, în anii ʼ70.

Un pas în afară spre alt înăuntru
Am luat hotărîrea să dau „retragerii” mele un plus de radicalitate. Nu să mă transform într-o absență totală și definitivă.

Note, stări, zile
Partidele, cînd au probleme interne, caută mici sau mari vedete „colaterale”.

De vorbă cu cititorii
Mă simt adesea vinovat că nu reacționez la comentariile unora dintre cititorii articolelor mele.

Note, stări, zile
Am impresia că România tinde să devină singura țară din lume în care toate partidele și toți candidații unei sesiuni electorale cîștigă alegerile!

România în chiloți
Publicul nu e imbecil, decît dacă te ocupi asiduu, pe termen lung, de imbecilizarea lui.

Amorul ideologic – un fals și o capcană
Orice mod de a judeca și folosi un om după criterii altele decît cele ale meritului său personal este o prostie perdantă.

Recitiri din „Abecedarul“ național Caragiale
Dacă citești Caragiale, nu poți să nu recitești, iarăși și iarăși, tot ce-ai citit. Și dacă recitești, nu poți să nu dai mai departe...