Dacă tot facem un Dosar despre iarnă, m-am gîndit că e cazul să amintim în revistă și fenomenul mai puțin obișnuit care a avut loc acum trei săptămîni.

Seara, crengile desfrunzite și înghețate ale copacilor luceau mirific în lumina felinarelor stradale. Era ca un fel de prezentare dumnezeiască a ideii de arborescență. Un moment rar în care gheața de pe fiecare crenguță anonimă îi contura sclipitor forma și îi punea în valoare ramificațiile. Peste noapte au fost cîteva rafale sporadice de vînt în urma cărora unele crengi s-au rupt cu un zgomot oarecum înfiorător, de prăbușire, asemănător cu cel făcut de o mică avalanșă, pentru cine l-a auzit vreodată. Natura își ia plata uneori pentru spectacolele pe care le oferă. Spre dimineață, prăbușirile s-au îndesit. În cazurile fericite, cădea numai gheața din pomi, dar cu timpul au început să cadă crăci întregi și chiar copaci, cu totul, unii rupți din rădăcină sub greutatea neobișnuitei chiciure. Oamenii au început să înțeleagă că mașinile parcate pe stradă le erau în pericol. Am ieșit mai mulți să le mutăm în locuri mai sigure. Toate aveau bărbi (sau măcar favoriți) de gheață. Mai întîi de toate trebuiau dezghețate portierele și geamurile. În timpul operațiunii, ghețuri și ramuri cădeau de jur împrejurul nostru, ca într-un fel de bombardament. Atunci am realizat că și noi înșine sîntem în pericol. Pînă să reușesc să pornesc de pe loc am văzut cum o cracă mare de tot a alunecat printre altele și căzut peste o mașină parcată vizavi, făcîndu-i parbrizul praf. N-am putut să nu mă întreb dacă la mijloc nu o fi fost vreun fel de alegere, dat fiind că, aproape lipită de mașina distrusă era o alta, o Toyota Prius Hybrid, a unui tînăr preot cu barba pînă la piept. Știu că mereu mi-am pus problema cum se împacă preotul ortodox cu marca de automobil favorită a ecologiștilor de fițe din California și cum de o fi ajuns sfinția-sa să își cumpere așa ceva. În orice caz, mi-a părut rău de Passat-ul lovit alături. Proprietarul se plîngea ulterior că nici n-avea CASCO, ceea ce iar m-a făcut să mă întreb ce fel de asigurare o fi avut preotul.

În fine, am plecat de acolo cît am putut de repede. Am scăpat și, noroc că era sîmbătă, am găsit locuri de parcare într-o intersecție mai largă, departe de orice copaci. Abia atunci am descoperit însă amploarea dezastrului. Drumul spre piață era blocat de un arbore căzut de-a curmezișul unei alei. Strivise sub el și un Duster. O mașină a poliției supraveghea zona cu girofarurile aprinse, probabil în așteptarea pompierilor sau a celor de la primărie. Am aflat că, în București, telefonul de urgență 112 nici nu mai prea funcționa, fiind copleșit de numărul apelurilor. Pe la prînz, informațiile erau doar că zeci de oameni au ajuns la spital accidentați și zeci de mașini au fost lovite de copaci căzuți. Vreo sută de copaci căzuți în București, ziceau. Păi, ieșind doar cîteva minute din casă, numai eu am văzut patru. Întregul peisaj al cartierului era schimbat. Foarte multe străzi și alei erau blocate de crengi, iar copacii continuau să cadă. Alții, care încă rezistau, erau aplecați pînă aproape de pămînt, blocînd aleile dintre blocuri. Așadar, copacii „netoaletați“ la timp de primărie au ales să protesteze violent și să blocheze drumurile. Presa și televiziunile, care de obicei exagerează cînd nu e cazul, rămăseseră în urmă cu povestea. Încă o dovadă că, pentru ei, ficțiunile sînt mai importante decît realitatea. Dar, apropo, tot în ziua aceea înghețată am găsit pe Contributors.ro un text al unui profesor român de geofizică din Statele Unite, care demonta cu argumente științifice exagerările privind „încălzirea globală“. Atenție (pentru forumiști), am spus exagerările. Adică nu contesta neapărat fenomenul în sine, dar vorbea foarte la obiect despre isteria creată în jurul acestei chestiuni și despre faptul că prima victimă a încălzirii globale pare a fi chiar adevărul. E genul de articol pe care te poți încumeta să-l scrii doar iarna fiindcă, numai înconjurați de gheață, oamenii mai sînt dispuși să accepte astfel de judecăți, la rece, despre încălzirea globală.