Vernissage

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Vernissage jpeg

Cuvîntul te duce cu gîndul la o expoziţie. Ei bine, nu era expoziţie, dar era expusă acolo, la 2418 metri altitudine, pe muchia înzăpezită de deasupra unei văi adînci, atrăgînd poftele celor care schiau pe pîrtia Plattjen de deasupra staţiunii elveţiene Saas Fee. Dincolo de poziţia care amintea de Caraiman, cabana (căci cabană era) ne-a stîrnit curiozitatea şi prin arhitectura ei nu prea montană. Am văzut-o azi, am văzut-o mîni şi... în cele din urmă ne-am hotărît să încercăm un prînz acolo. Intrarea era străjuită de două butoaie pe care erau aşezate două lumînări ce ardeau protejate de vînt în cîte un tub de sticlă. O sanie de muzeu zăcea şi ea în nămeţii din faţa intrării. Am „descălecat“ de pe schiuri şi am intrat. Înăuntru ne-a izbit imaginea unei sticle de vin uriaşe, de vreo 5 litri, care trona lîngă o scară de lemn care ducea la etaj. În dreapta s-a deschis o uşă automată (tehnologia elveţiană) de unde s-a ivit o fată foarte politicoasă care ne-a condus la etaj, ne-a aşteptat să ne scoatem gecile pline de zăpadă, pentru a ni le pune în cuierul din coarne de ţap şi ne-a invitat în salonul roşu. Brusc mi-a venit în minte miriapodul care dansa la lumina lanternei pe cearceafurile priciului de la Mălăeşti, în urmă cu vreo 20 de ani. Era cam frig la Vernissage. Un frig bine calculat la 16 grade, aşa încît să aibă sens să te înveleşti la masă cu păturile roşii care se găseau pe scaunele din salonul decorat rustic. Alături era un altul, cu pături şi perdele albastre. Pentru început am comandat un ceai, cu gîndul la neuitatul ceai cu rom de la cabana Omu. La masa de alături şedeau nişte ruşi, doi bărbaţi şi două femei. Veşnici prin Elveţia (de pe vremea lui Thomas Mann) cu al lor „da“ comun cu al nostru, din cauza căruia fuseserăm luaţi şi noi de vreo două ori drept ruşi. Vorbeau despre fabrici, finanţe şi criză. De fapt, doar bărbatul cel tînăr vorbea şi mînca în acelaşi timp, femeile ziceau rareori cîte ceva, iar bărbatul mai în vîrstă, cu barbă albă şi ochelari, tăcea tot timpul şi nu comandase nimic. Purta un pulover la modă în anii ’80 şi avea aerul cercetătorului din filmele sovietice. Reţinerea lui părea căpătată în alte vremuri, mult mai grele, şi îl însoţea şi acum, peste timp şi la mare depărtare de ţară, fiindcă, nu-i aşa, niciodată nu se ştie cît va ţine binele şi nici dacă nu cumva e doar o simplă capcană a răului. Pe pereţi erau poze ale cabanei de pe la începutul secolului trecut. Mi-am adus aminte de fotografia alb-negru a cabanei Caraiman, agăţată în sala de mese. Acolo unde, de mult de tot, m-am îmbătat cu Jidvei. La toaletă am descoperit scrumiere metalice instalate deasupra fiecărui pisoar, de pe vremea cînd fumatul era încă permis, pe principiul că e greu să ţii şi ţigara. Chelnerul ne-a spus că ne recomandă meniul zilei, iar apoi a pronunţat ceva lung din care am înţeles doar parmezan şi rucola. Fie şi meniul zilei, am zis, gîndindu-ne că orice ar fi nu vom scăpa prea ieftin din acel loc. Pe geam se vedeau, undeva foarte jos, acoperişurile staţiunii şi departe în sus, deasupra ceţurilor albe, vîrfurile ascuţite de peste 4500 de metri. În salon au năvălit nişte nemţi gălăgioşi cu copii. Pînă să se aşeze, au bocănit minute în şir teutonic cu clăparii pe podeaua de lemn. În sfîrşit, a venit mîncarea şi am constatat că era un fel de carpaccio: feliuţe de carne crudă, de vacă argentiniană, acoperite cu frunze de rucola şi de feliuţe de parmezan aproape transparente, într-un sos discret şi parcă uşor caramelizat. O porţie mică. Pentru desert am întrebat de apfelstrudel, dar chelnerul ne-a spus că ei nu fac aşa ceva. Ne-a recomandat în schimb o plăcintă de caise. Mi-am amintit că rusoaicele comandaseră cîrnaţi şi tot aşa li se răspunsese, cu o aproape imperceptibilă distanţă, că bucătarul n-a pregătit acest fel. Am înţeles că ne aflam pe teritoriul unei bucătării care nu se încurca cu feluri nemţeşti sau austriece. Alături de plăcinta cu caise, pe farfurie era răsucită o frişcă foarte grasă şi dulce, cu o frunză de mentă înfiptă în mijloc. Ca ieri mi-aduc aminte de ciocolăţelele Rom din galantarul de la Vîrful cu Dor. Mi-e dor de cabana care nu mai există.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.