Am văzut că la început de an e la modă să faci un top al hotărîrilor. Acum, eu nu pot face un top al hotărîrilor, căci n-am putere de decizie decît în privința unor aspecte care nu influențează politici educaționale naționale, dar pot să îmi exprim niște dorințe. Ce mi-ar plăcea să văd că se întîmplă în noul an, cu alte cuvinte. Voi face un Top 5, fiți pe fază!

E greu să le ierarhizezi, dar dacă asta e convenția, pornesc de la ultima poziție, locul 5, poate în ideea în care nu e neapărat urgență de ieri. Mi-ar plăcea să văd că începe o dezbatere națională despre posibilitatea modificării și diversificării profilurilor și filierelor școlare în liceu și, de ce nu, chiar despre existența lor încă din gimnaziu. Acum cîteva zile, discutînd cu cineva, mai în glumă, mai în serios, spuneam că unii dintre copiii generațiilor actuale ar face față cu brio unui profil de gaming. Acum, dincolo de faptul că da, pînă și această dimensiune cred că ar trebui abordată în școală (din cîte am mai auzit, pe dincolo se fac deja astfel de inserții educațional-culturale), cred că ar trebui să ieșim puțin din schemele clasice de profiluri: realul, cu clasele de mate-info și științe, umanul, cu socio-uman și filologie, pedagogicul, tehnologicul. Mi se pare, și de altfel nu doar mie, sînt sigur că vă veți regăsi aici mulți, că sîntem într-o epocă de mult depășită cu acest reducționism. Aș vrea să văd că începe o dezbatere-analiză a actualității. La mate-info, de exemplu, se studiază matematică la un nivel copleșitor. Mulți elevi sînt îngroziți, terorizați de partea de matematici superioare. În fapt, majoritatea merg la acest profil pentru informatică și am auzit multe voci care spun că s-ar descurca foarte bine să facă programare fără să treacă prin efortul devenit coșmar pentru unii al matematicii superioare. Sigur, poate unii vor aceste rafinamente matematice. Dar poate unii ar vrea un profil de tipul info-engleză. Sau de tipul economie-franceză. Sau de tipul info-filologie. Predau și la clase de real, mate-info, și la clase de uman. Mulți dintre elevii de la mate-info sînt foarte buni la literatură, în vreme ce mulți din clasele de socio-umane sînt acolo doar pentru că nu făceau față matematicii superioare, nu pentru că ar avea înclinații umaniste. Sînt sigur că multă lume a observat asta. Nu ne dă, oare, de gîndit?

Pe locul 4 aș pune programele școlare pentru liceu. Doamna ministru Andronescu vorbea despre modificarea programelor școlare. Eu cred că cele pentru gimnaziu nu se vor mai schimba acum, cînd sînt intrate în vigoare abia de un an. Dar tocmai pentru că acestea au generat deja experiențe negative – nu dezvolt aici – ar trebui ca programele școlare pentru liceu să intre în dezbateri publice încă din acest an școlar. Teoretic, ele ar trebui să intre în vigoare începînd cu anul școlar 2021-2022. Adică peste doi ani. Dar cel puțin cu un an înainte trebuie să fie finalizate, pentru ca ele să poată fi operaționalizate prin manuale școlare de calitate. Și, pentru ca programele în sine să fie de calitate, ar trebui să aibă cel puțin o jumătate de an, un an de dezbateri publice, cu specialiști și practicieni. Știm că în alte țări așa se procedează, o programă școlară nu se aruncă pe piață cu o lună înainte. E nevoie de timp pentru dezbateri, pentru argumente și contraargumente, pentru nuanțe. Altfel, vom avea tot programe încîlcite, cu coerență precară sau lipsă, așa cum avem la gimnaziu, iar dificultățile se văd cînd ajungi să le pui în practică, să scrii manuale și să predai. Repet, e nevoie de timp, de aceea aș vrea să văd programele încă din acest an. Aș sublinia un aspect, l-aș întări și l-aș diversifica, precizînd că se aplică și la problema de pe locul 5. În aceste dezbateri aș vrea să văd că se ține cont de practicieni, pe care aș vrea să-i văd prezenți în grupurile de lucru. Practicieni care și-au demonstrat competența în timp. Și aș vrea să mai văd că asociațiile profesionale au un cuvînt greu de spus. Nu doar cu aviz consultativ, care și acesta lipsește în momentul de față, ci cu implicare reală. Invitate la dezbateri, invitate să-și desemneze specialiști în grupurile de lucru.

Pe locul 3 ca urgență aș pune problema lecturii. De ce? E un subiect mult dezbătut. Că se citește, că nu se citește, că cine, de ce, cum etc. Președintele a declarat anul 2019 anul lecturii. Eu nu pot să nu observ, am făcut o mai detaliat într-un articol anterior, că o olimpiadă școlară cum era OLAV – Olimpiada de Lectură ca Abilitate de Viață – a fost hăcuită. Că din etapa națională a dispărut, de exemplu, secvența cu nominalizarea unor cărți care deveneau subiect de pregătire și de dezbatere. Aș vrea să văd niște strategii naționale reale pentru dezvoltarea gustului lecturii. Subiect asupra căruia trebuie să mai revin.

Pe locul 2 sînt sigur că aș pune problema examenelor naționale. Alt subiect pe care l-am abordat și mai pe larg. Avem o generație de copii, aflați în clasa a VI-a, care au intrat cu o programă școlară nouă. Conform legii, la sfîrșitul clasei a VI-a trebuie să susțină o evaluare națională. Tot conform legii, parcursul lor școlar gimnazial este evaluat și printr-un portofoliu, finalizîndu-se cu examen la sfîrșitul clasei a VIII-a. Aș vrea să vedem cum arată și ce principii au subiectele acestor două examene, aș vrea să știm ce înseamnă și cum se gestionează problema acelui portofoliu, aș vrea să se clarifice modalitatea prin care această generație va intra în liceu. E o urgență deja, care ne arde la degete!

Pe locul 1 pun problema manualelor școlare. Pentru că generația elevilor de clasa a VI-a are nevoie de manuale noi la toamnă, pentru clasa a VII-a. Cum se știe, în ciuda tuturor încercărilor de a ni se scoate ochii, EDP (Editura Didactică și Pedagogică, editura devenită prin ordonanță de urgență singura care poate tipări manuale) a înregistrat în anul acesta școlar un eșec de proporții. Manuale slabe, cu greșeli, fără anvergură, neatractive, insuficiente etc. Aș vrea să văd că se redeschide competiția reală, că editurile care au tradiție și expertiză în producerea manua-lelor sînt lăsate să își manifeste această competență. Una dintre marile suferințe și frustrări ale anului trecut le-am trăit în această privință. Manualul la care am fost coautor, situat pe primul loc în urma evaluării, la capitolul calitate, nu a fost tipărit de EDP, a fost pur și simplu respins, pentru că lucrasem la el o echipă de oameni, între care și o redacție, a unei edituri. Altfel nici nu poți face un manual bun. În schimb, elevii au primit niște manuale triste.

Aș vrea să fie, deci, mai puțină tristețe în 2019 decît a fost în 2018. Voi ce ați include în topul vostru? 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.