(T)eroarea umană

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

În memoria lui C. Popescu-Colibaşi, supranumit Tata Pik,
antrenorul emerit de handball, care putea să susţină că
niciodată nu l-a interesat cine îl arbitrează. 

E în afara oricărei discuţii că problema arbitrajului în fotbal nu va ajunge vreodată în atenţia Consiliului Superior de Apărare a Ţării; cu decenţa care ne caracterizează stilul, se poate adăuga că nu vom dezbate problema asta nici la vreo masă rotundă a Dilemei noastre. Cu toate aceste evidenţe, ea rămîne o problemă de stat – cel puţin de stat pe gînduri, cum s-ar calamburgiza vesel în orice peluză, cu hazul ei temeinic. Hotărît, arbitrajul, în general, şi oamenii lui, în particular sînt o problemă (iertaţi-mă) majoră şi nu sînt dispus s-o tratez mazilian, în bine-cunoscutul sens: „eu am ridicat-o, eu o bagatelizez!“.

E suficient să ne gîndim că, după talk-show-urile politice, emisiunile consacrate studierii unui ofsaid, unui penalti (drept sau nedrept acordat) sînt singurele care pot atinge, în tensiunea dezbaterii, miezul nopţii, fără teama de a-şi plictisi publicul insomniac; nu există plictiseală cînd studiem prestaţia unui arbitru român; nu mă pot reţine să adaug că zilele trecute, într-o asemenea discuţie de maximă emotivitate, cum pretinde delegarea unei brigăzi de arbitrii la un meci, am înregistrat, pentru prima oară, teleplînsul live al unui om, şi anume – al preşedintelui Comisiei Naţionale de Arbitri: dl Ion Crăciunescu nu şi-a putut ascunde lacrimile, relatîndu-ne cum a fost înjurat de mamă, la telefon, de un patron, tocmai în zilele grele cînd i se prăpădise mama. Tot ce ţine de viaţa arbitrilor de fotbal – fireşte, oameni şi ei, plini de păcate – angajează fiinţa, pînă la ultimele nervuri. Numai sufletele analfabete şi în fotbal nu reacţionează la acest adevăr.

După mintea pixului meu, arbitrii români de fotbal sînt cei mai multilateral persecutaţi meseriaşi, dacă-i lăsăm deoparte pe oamenii politici (care, la drept vorbind, nu mai ştiu ce meserie exactă au...). Ei sînt hăituiţi, lapidaţi şi aprioric înjuraţi în numele celei mai sfîşietoare simţiri autohtone: setea de dreptate. Nu cunosc sete de dreptate mai prompt şi mai rapid exprimată ca aceea exercitată pe un teren de fotbal. Înaintea oricăror alte populaţii, milioanele de microbişti sînt cele dintîi care vor dreptate la propriu, pe pămînt, aici, imediat. De aici cred că provine toată problema: din setea, dar şi foamea, desigur, de justiţie. Chestia aceea din Faulkner, cu care se deschide Dilema, cum că dreptatea nu se confundă cu adevărul, nu e „la chestie“ în cazurile zguduitoare ale unui corner neacordat. După cum e cu totul ignorată vorba pusă pe seama unui arbitru englez, care s-ar fi apucat să spună celor doi căpitani ai echipelor, înainte de a fluiera începutul meciului: „Fiţi atenţi, nu ne-am adunat aici ca să aducem dreptatea pe pămînt! Eu nu sînt sfînt, voi nu sînteţi îngeri“. E de pe altă planetă, a altor popoare, cărora nu le este sete decît, poate, de un whisky, care nu mai ştiu ce-i un justiţiar, un tribun, un Zorro şi – inutil să insist – joacă un alt fotbal decît la noi... Tot de pe acolo a venit, în ultimele decenii, şi ciudata expresie: „Arbitrul are drept la eroare umană“. Ea este privită cu mefienţa tot mai încruntată faţă de „corectitudinea politică“, consacrată de lozincardele „drepturi ale omului“. Eroarea umană, la arbitri, e un moft. La eroarea umană a unui central sau a unui tuşier, se răspunde printr-o teroare, uneori inumană, exercitată de patroni, antrenori, fotbalişti şi, în rînd cu ei, de galeriile neiertătoare. Sistematic, după un eşec, patronii îl vor îngropa pe central, fiindcă le batjocoreşte investiţiile şi nu-i pasă, în mod criminal, de banii pe care „îi bagă în echipă“. Antrenorii urlă că mizerabilul le-a distrus munca şi meseria. Mai toţi arbitrii sînt fie corupţi, fie elemente ale unui complot organizat de nu se spune cine, dar cunoscut de toată lumea: hoţii, hoţii!

Pentru cine crede că aş exagera cu (t)eroarea, că fac jocuri de cuvinte în probleme grele, citez: recent un antrenor de diviza A a strigat pe post că arbitrul „i-a executat echipa ca pe Ceauşescu“; a doua zi, un tuşier al aceluiaşi meci, renunţînd, tot în lacrimi, la meseria sa, declara: „dacă greşim, sîntem consideraţi, ca la război, asasini“. Ca să înţelegem pînă unde a ajuns problema, la ora actuală, cîţiva patroni români-români, cum nu se poate mai patrioţi, au cerut federaţiei să se aducă, la meciurile decisive pentru titlul de campion, arbitri străini, adică imparţiali, nu ca tot românul. Preşedintele comisiei de specialitate s-a exprimat aproape ca în „Scrisoarea III“: el nu se va duce niciodată la aeroport, ca să-i primească, la scara avionului, pe străini. E inutil să demascăm cîte boacăne enorme au făcut arbitrii străini care „au fluierat“ la noi şi altădată; nu mai puţine decît arbitrii cei mai celebri, din campionatele granzilor din Spania, Germania, Anglia sau Italia, unde – mai mult ca sigur – nu se stă ore întregi ca să se analizeze un ofsaid imaginar (pentru care, la noi, arbitrul ar fi cvasisfîşiat). Probabil că, nu doar în ale justiţiei, ci şi în fotbal, nu există neam mai însetat de absolut ca al nostru. Eu, microbist bătrîn, care nu ţin cu nimeni în campionat, de cînd mi-a dispărut Progresul Finanţe-Bănci (ce nume superb, la zi, deşi din alte vremuri), recunosc că am momente, schiţe, amintiri cînd mă simt mîndru de această exigenţă, pînă la un sănătos hohot de rîs.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.