Taine

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Cum de nu doar bieții oameni luați cu amănuntul, ci și nații întregi cu ridicata pot avea o memorie atît de scurtă e pentru mine o mare taină. De cum a căzut comunismul ne-am gîndit să punem și învățămîntul pe-un calapod nou, sănătos, democratic. Intrați în zodia libertății, se cuvenea să ascultăm vocea celor mulți și obidiți. Numai că vocea asta intona simultan lucruri diferite, ba chiar care se băteau cap în cap. „Vrem la școală“, strigau unii, așa că li s au deschis peste noapte porțile a multe-multe facultăți, ba chiar universități, răsărite prin toate ungherele țării, precum ciupercile de sub frunziș. „Mai lăsați-ne în pace cu școala“, țipau alții, așa că au fost miluiți cu doi ani zăbavă – să-și vadă fiecare de pofta inimii după încheierea gimnaziului. Bună socoteală. Mai tăiem de aici, mai înnădim acolo, să iasă croiul pe măsură. Dup-aia s-a vădit că un absolvent de școală de numai 14-15 ani e sortit tăierii frunzei la cîini, că de angajat nimeni n-are voie să-l angajeze. Că doar, Doamne ferește, n-o să muncească la negru. S-a mai tras un croi, cu începerea școlarității la abia 7 ani împliniți și cu generala de cinci clase, dar nici n-a apucat să fie probat, că era clar că strînge la coate. Așa că, exceptînd introducerea clasei pregătitoare, s-a ajuns, tîrîș-grăpiș, de unde plecaserăm, cu un liceu retezat pe din două, jumătate obligație, jumătate desfătare, doar că nu le mai zice „trepte“, ci „cicluri“ și că între ele nu mai e încă un examen de admitere care, oricum, pare să cam fi fost de prisos. Că vechea structură își dovedise cu vîrf și îndesat falimentul în „vechiul sistem“, pare să fi uitat cu toții. Desigur, nu poate fi vorba, într-un nou sistem, de o structură veche. Ea se primenește de la sine, în virtutea legilor de funcționare a sistemului. Așa, de pildă, școlile profesionale nu mai pot fi școli profesionale. Ele, precum pasărea Phoenix, renasc drept școli de arte și meserii. Și tot așa.

Azi pare că intrăm într-o nouă etapă amnezică, pe măsură ce ne apropriem tot mai larg și mai vehement comandamentul legăturii dintre studii și piața muncii. Tocăm, ni se spune, banii contribuabililor de pomană, pregătind absolvenți de care nimeni nu are nevoie. Am invadat, ni se spune, piața muncii cu diplome de prisos, care nu au nici o căutare. Mai că-mi vine să întreb care piață a muncii. E cumva vorba despre cea din România? După mine, e una decrepită și confuză. Dar, în fine, nu mă bag, nu mă amestec: nu mă pricep. Atîta doar, mă gîndesc și eu să ne gîndim de trei ori înainte de a ne face un ideal din a turna educația după chipul și asemănarea ei. S-ar putea să iasă o chestie la fel de bezmetică și sclerotică. Să mai avem puțintică răbdare înainte de a proclama voinicește „un program de studii = o calificare = o meserie = un viitor de aur“.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre amnezie. Mai rău chiar: despre ciclicitate. Despre faptul că mitul eternei reîntoarceri nu e doar un mit.

În momentul de față, evoluția învățămîntului superior românesc pare să reia ciclul străbătut de acesta în perioada comunistă. Mai întîi, în anii ’50, o explozie efervescentă. Carte pentru popor. Largi cohorte de tineri invadînd porțile facultăților cu elan revoluționar, profesori făcuți sau reciclați peste noapte întru dreapta învățătură – schimbînd ceea ce e de schimbat, taman ca în anii ’90. Apoi, de prin anii ’70, o nouă viziune își face loc, inițial timid, apoi tot mai viguros, în învățămîntul românesc. I se spunea, în jargonul mai primitiv de pe atunci, „legătura cu producția“. Asta a însemnat, de pildă, că Liceul 32, o excelentă unitate școlară cu 12 clase din cartierul în care locuiam, s-a făcut școală de pielărie și blănărie. Mă întreb cîte eforturi s-au depus pentru reconstrucția acestui liceu, actualmente sub titulatura „Nicolae Iorga“.

Mai departe. La „I.L. Caragiale“, unde am fost nevoit să mă strămut după încheierea gimnaziului, aveam parte o zi întreagă pe săptămînă de ceva ce cred că se numea „educație tehnologică“ – înșurubam timp de șase ore niște piese pe niște tăvi de metal. Îmi amintesc că o dată, deoarece aveam inspecție în școală și ritmul nostru de asamblare, impulsionat de maistrul-profesor, devenise periculos de alert, am fost puși după vreo trei ore să deșurubăm tot și să o luăm de la capăt, că doar nu era să fim surprinși stînd degeaba. Cred că am primit, la sfîrșitul liceului, și o diplomă de tehnician electronist sau cam așa ceva.

Mai departe. În armată fiind, cea scurtă, menită fericiților care tocmai promovaseră concursul de admitere la facultate, ne-am trezit cu zvonul că facultățile la care fuseseră admiși parte dintre colegii noștri, cea de sociologie și cea de psihologie, fuseseră desființate. După cîteva zile s-a adeverit că zvonul nu era zvon, iar împricinaților li s-a cerut să declare la ce alte facultăți doresc să meargă. Spuneți și dumneavoastră: ce pot produce niște sociologi sau psihologi, afară de dezordine și indisciplină? Însă n-au fost nici pe departe singurele domenii afectate. Se pare că întreg învățămîntul teoretic a colapsat, pe toate treptele lui. Că și atunci, ca și azi, „teorie“ și „teoretic“ deveniseră cuvinte de ocară. Avem nevoie de oameni pricepuți, nu de oameni inteligenți.

S-au economisit, în schimb, niște bani la buget. S-au mai plătit niscaiva datorii externe, dar, după cum bine se știe, nu suficient. Iar în anii ’90, cînd a început goana după specialiștii care să reconstruiască ce se dărîmase cu atîta rîvnă – ia-i de unde nu-s. Poate de pe la Uzinele „Tractorul“. Sau poate de la uzina de armament de la Mîrșa – oare mai e un secret că acolo se fabrică blindate, nu biciclete? – unde a fost trimis un coleg de facultate, absolvent de limbi orientale, prin repartiția obligatorie de la final de studii. Iar acolo i s-au repartizat și sarcinile de serviciu: să vegheze asupra copiatorului instituției. Opt ore pe zi. Chiar așa. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.