Stilul este omul

Publicat în Dilema Veche nr. 103 din 12 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Primisem o pereche nou-nouţă de Levi's. Originali! Era prima mea pereche de blugi. Prin anii '70, îţi dai seama... Erau puţin mari, aşa că i-am dat bunicului meu, care era croitor, să-i scurteze. Cînd am trecut peste cîteva zile să-i iau, mi-au dat lacrimile. Îmi făcuse o pereche de pantaloni aşa cum ştia el că trebuie să fie un pantalon: îi tivise cu aţă neagră (tu nu vezi că aţa asta portocalie nu se potriveşte cu bleumarine?), le scosese eticheta, eticheta mea de Levi's! (cum o să porţi eticheta p'afară? - a întrebat el, năucit) şi îi călcase! Blugi cu dungă! Ce mai, se duseseră dracului blugii mei cei noi! Eticheta am recuperat-o, că bunică'meu nu arunca nimic, dar nu a vrut nici mort să mi-o coasă la loc. Lucrez de cincizeci de ani. Am făcut toate soiurile de pantaloni şi de costume, aşa ceva nu se face! - s-a revoltat el. Cîteva luni mi-a fost ruşine să ies pe stradă cu blugii mei cei noi, de care eram atît de mîndru..." Şi amicul meu F. rîde, aducîndu-şi aminte de această peripeţie din adolescenţă. - Dar despre mine ce ai putea spune, cum mă îmbrac? - întreabă A., provocatoare. - Nu ştiu... e foarte... e diferit. Impresia mea este că aveţi stil! - Ce stil!? - Nu ştiu, pur şi simplu stil... - Ce faci? - se repede deodată S. - Ce să fac, îmi ung o felie de cozonac cu gem de măceşe, nu vezi? - răspunde, surprinsă, E. - Da' ce are cozonacul, nu-i bun? - Ba da, e foarte bun. De ce? - Păi atunci cum poţi să-l mînjeşti cu gem? - !? - Nu-i nici o problemă dacă nu e loc, facem bufet suedez. - !? - Adică punem toată mîncarea la un loc şi fiecare se serveşte cu ce vrea şi cînd vrea. E mai simplu şi nici nu ocupăm toată camera cu o masă cît o zi de post. - Bine, bine, ştiu şi eu ce-i aia bufet suedez, da' nu merge! - am sugerat eu, evaziv. - Da' de ce? Păi, nu ştiu, mi-am dat eu seama, dar cum, Doamne, iartă-mă, o să meargă o ciorbă de potroace plimbată "suedez" ca la cocktail. Doar sîntem de sărbători! Sărbătorile astea au început să fie o belea. Rituale şi apoi măcar ritualizate, ele pun inevitabil problema a ceea ce trebuie făcut - şi mai ales cum anume? Este greu de făcut o listă de astfel de recomandări precise, dar, evident, anumite lucruri nu pot lipsi şi, chiar dacă mai puţin evident, anumite lucruri "merg" împreună şi altele nu. Dacă schimbi însă compania sau te plimbi printre oameni de vîrste diferite, toate aceste aşteptări fireşti încep să se învălmăşească, să se contrazică, şi nimic nu se mai potriveşte. Sau tu nu te mai potriveşti cu nimic... Dar despre ce este vorba, de fapt? M-am întrebat şi eu în aceste zile şi mă gîndesc că, dincolo de obicei, problema a devenit mai mult una de stil. Dacă obiceiul nu mai este unul pentru toţi, constrîngîndu-ne astfel la gesturi comune, repetabile şi previzibile, singura formă a ordinii şi a previzibilului rămîne stilul. Stilul personal - care nu este însă niciodată doar personal. Şi ce plăcere mai mare decît să te recunoşti în stilul celuilalt? Dar cum recunoşti un stil? Nu stilul-uniformă, nu stilul pe care am ajuns să-l cumpărăm odată cu obiectele stilate şi modul lor de utilizare, ci existenţa unui stil de viaţă sau stil în viaţă. Cel mai simplu este încălcîndu-l. Ţi-ar fi greu, uneori, să enumeri atributele definitorii ale unui astfel de stil, dar cînd cineva face ceva ce "nu se potriveşte", te îngrozeşti în faţa lipsei sale de stil. Sau chiar de bun-simţ... Cum o să porţi eticheta pe dinafară şi să mînjeşti cozonacul cu gem? Este ceva de genul "poluării simbolice" despre care vorbea Mary Douglas şi care revelă mai bine existenţa unei ordini decît orice discurs despre Ordine. Îţi dai seama în astfel de situaţii că lipsa de stil îţi creează, fără să vrei, un dis-confort şi că eşti făcut din aceste fleacuri confortabile ale propriului stil. Bineînţeles că stilurile se schimbă - şi noi odată cu ele. Bineînţeles că acum purtăm eticheta la vedere (c'est du style!) şi, în fond, cozonacul cu gem poate fi şi el expresia unui alt stil. Importantă rămîne - îmi ziceam eu - existenţa stilului, nu a unui stil anume. Dar exact aici m-am blocat. Nu trebuie să invoci fluiditatea postmodernă ca să ştii în ce măsură transgresarea stilurilor a devenit norma. În ce măsură zapping-ul este modalitatea generică a preferinţelor, orice zăbovire într-un stil anume devenind disconfortabilă, după cum orice patchwork astfel rezultat devine sursă de plăcere. În ceea ce mă priveşte, recunosc că nu prea pricep cum se poate asculta Cohen şi în secunda următoare Paraziţii, trecîndu-se cu voluptate şi egală empatie de la unul la altul, apoi la jumătate de Pink Floyd completat cu un fragment de Madonna! Desigur, stilul, oricare ar fi el, este şi constrîngere, şi limitare, şi chiar ceva morgă ţîfnoasă. Comparativ, zapparea stilistică apare ca expresia însăşi a libertăţii, a eliberării individului de constrîngerile redundanţei stilistice. Individul ca subiect de fiecare clipă al propriei libertăţi. Ce poate fi mai fascinant? Şi totuşi, dacă pot să-mi imaginez o libertate de stil, îmi este mai dificil să-mi reprezint lipsa de stil ca libertate. În copilărie, pe cînd îmi copiam pe carneţele fraze înţelepte din Tagore, am dat şi peste următoarea sentinţă care mi-a rămas în minte: firea rîului sînt malurile!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.