Staţii şi răspîntii

Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

O călătorie precum cea pe care o descrie harta curriculară nu urmează un drum oblu şi stingher. Fie că urcă dinspre copilărie spre maturitate sau coboară de la joc şi curiozitate la dezamăgire şi lehamite, traseul mai are şi el popasuri, în care îţi mai tragi sufletul şi te uiţi împrejur, să vezi încotro să o iei.

Aşa cum drumul de-a şcoala e construit la noi parcă pentru o lume antipodală, tot aşa staţiile şi răspîntiile cu care e presărat par a fi gîndite şui şi puse anapoda.

Am scris şi am vorbit pînă la saţietate despre stupiditatea definirii ciclurilor curriculare în actuala configuraţie. Era, n-am să uit, plină vară cînd s-a trecut în Parlament, cu o straşnică unanimitate, modificarea legii educaţiei prin care se introducea învăţămîntul obligatoriu de zece clase. Nici o opoziţie politică, nici o reacţie din partea societăţii civile sau a presei. Evenimentul a fost comentat în cîteva notiţe prizărite de ziar – culmea! – ca un act de generozitate din partea guvernanţilor, care ar fi dat astfel şansa să înveţe mai mult tineretului avid de educaţie. De parcă o constrîngere ar fi totuna cu o oportunitate, de parcă între o obligaţie şi un drept n-ar fi nici o deosebire. Mi-am zis că mintea românească va fi fost lovită de torpoarea vesperală, alt­min­teri cum să-ţi explici că nimeni nu-şi mai amintea că ne bucuraserăm deja de un atare experiment încă din anii ’80, cu acelaşi succes ca şi interdicţia avortului şi a contracepţiei – şi cu aceeaşi soartă ca şi aceasta îndată după căderea regimului comunist. Mă aşteptam chiar ca şi politicile de odinioară de creştere demografică să fie reconsiderate ca acordarea unor drepturi suplimentare – acelea de a naşte oricît, oricînd şi oricum, dacă nu vrei să ajungi pe mîna procuraturii.

Cea mai evidentă aberaţie a acestei reorganizări este revenirea la formula antedecembristă a liceului cu „două trepte“ – altfel botezate, e drept. Pentru mine, este un nonsens categoric să proiectezi un ciclu de şcolaritate hăcuit în două jumătăţi, cu statut net diferit: una obligatorie, cealaltă, facultativă.

Am ascultat ulterior o puzderie de argumente, care mai de care mai răsucite, prin care mi se demonstra că mă ambalez degeaba. De pildă, că elevii care sînt admişi la liceu vor prinde, într-a IX-a şi a X-a, gustul de învăţătură şi vor vrea să meargă apoi mai departe. Statisticile se pare că zic altceva, dar asta nici nu mai contează. Că, de fapt, şi obligaţia e mai mult aşa, de sperietoare, fiindcă nimeni n-o s-o ia în serios, să deranjeze bietele familii nevoiaşe cu amenzi usturătoare, pe care oricum nu le vor plăti. Că, pentru cei care n-au avut şansa admiterii la un liceu, chiar dacă şi‑ar fi dorit acest lucru, va exista posibilitatea ca, după doi ani petrecuţi într-o şcoală de arte şi meserii, să urmeze timp de un an un soi de cursuri compensatorii care să le dea dreptul, odată finalizate, să revină în clasa a XI-a pe filieră teoretică (mă întreb cîte cazuri de felul ăsta s-au înregistrat pînă acum). Degeaba. Eu o ţineam una şi bună, că nu ai cum să ridici o construcţie solidă pe temelia unei flagrante lipse de noimă; că între o obligaţie şi un drept e o prăpastie ontologică, pe care n-ar trebui să fim îndemnaţi să o străbatem pe sîrmă, cu o prăjină în mînă şi legaţi la ochi. E absurd să ai, fie şi ca pură virtualitate, tineri cu zece clase care să se bată cu pumnii în piept că au absolvit jumătate de liceu.

Primele consecinţe le-am resimţit atunci cînd am fost rechemaţi, cei din grupul de lucru pentru programa liceală de română, să o ajustăm în raport cu noua situaţie. Nu era deloc uşor să refaci reperele unui parcurs care fusese gîndit, din capul locului, pentru patru ani de studiu, mai mult chiar, şi cu posibilitatea de a absorbi, fără mari convulsii, materia primului an de liceu în anul terminal, cel de-al cincilea, de şcoală generală, aşa cum prevedea legea anterioară.

Răscroiul pe care urma să îl facem nu avea să fie treabă uşoară. Nu poţi avea un absolvent de învăţămînt obligatoriu care să declare senin că el n-a ajuns decît pînă la completiva de mod şi pastelurile lui Alecsandri.

Ni s-a transmis, din partea forurilor decidente, să nu ne batem capul prea tare, că n-or să fie mulţi liceeni care să se oprească după clasa a X-a. Am răspuns că nu sînt Mafalda, dar că pentru mine e suficient să fie şi unul singur care să ne tragă de mînecă, că obligatoriul nu-i ca facultativul, ca să îmi crape obrazul de ruşine. Nu-s militar, să mă împac cu gîndul că în campanie mai apar şi „victime colaterale“. Şi nici nu cred că e bine ca şcoala să fie privită ca un teatru de război.

Pe scurt, mi-e jenă şi azi de ce a ieşit cînd am fost constrînşi să facem un curriculum „în trepte“ pentru liceu. Poate n‑am fost noi suficient de sagaci. Poate alţii or face treabă mai bună.

Deocamdată, mie liceul mi se pare, în actuala configuraţie, ca o autostradă pe care apare la un moment dat, netam-nesam, un ditamai podul, pe sub care trec alte drumuri. Vrei să cobori? N-ai decît să sari de pe parapet. Vrei să urci în autostradă? Te poţi tîrî pe burtă pe taluz. Oricum, la capătul podului e o altă ţară.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.