Spitalul de campanie şi cofetăria

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

„(dl Mircea Vasilescu va numi cele ce urmează «sofism»)

Imaginaţi-vă, dle Cătălin ŞTEFĂNESCU, un spital de campanie care ar pune răniţilor exigenţa demnităţii: «te vindec («mîntuiesc» în greceşte), dar încetează să te aoleşti, nu te mai scăpa pe tine, intră şi tu în rîndul lumii, că ne faci de rîs».

Cam asta ar trebui să fie, după domnia-voastră, vederea bisericii asupra «turmei». Ori vocaţia ei sînt, în primul rînd, cei fără demnitate, umilii, «pleava şi neghina» lumii. Şi nu sunt doar «clienţii» ci, alături de «păstori», şi corpul ei. Sfinţii, «evoluaţii», înduhovniciţii – sînt ai bisericii doar în al doilea rînd. Demnitatea de acest tip, onorabilitatea, nu intră (n-ar trebui să intre, că nu ştiu dacă mai este conştientă de asta) în socotelile Bisericii. Adică, chiar dacă pare straniu, Biserica îşi trage legitimitatea terestră din cei «neduşi la biserică» – nu din «credincioşii» bien endimanchés, şi cu atît mai puţin din «intelectuali». Raţiunea «spitalului de campanie» sînt amputaţii – nu atleţii. «Analiza» nu este suficientă pentru elucidarea unei astfel de probleme, atît timp cît sensul scapă analistului. Dincolo (mai sus) decît analiza intelectuală se află «la raison des choses», sinteza, faţă de care anecdota, accidentul pe care intelectul îl «analizează» poate avea altă direcţie. Lucrul trebuie gîndit din ambele direcţii, altfel «gîndim» degeaba.“

Am redat întocmai comentariul domnului Adrian Rusu, la articolul „Îmbulzeală. Sarmale. Moaşte“ pe care l-am scris în numărul trecut al revistei.

Mulţumindu-vă pentru mesaj, domnule Rusu, încerc să vă răspund, la fel de lipsit de certitudini, ca în momentul în care am scris articolul pe care îl comentaţi. Un articol care e foarte departe de „analiză“, aşa cum, fin-ironic, aţi considerat dumneavoastră. Şi, cu speranţa că aţi citit întregul articol, nu doar începutul şi sfîrşitul lui, îmi mai asum încă o dată riscul de a scăpa sensul şi de a pierde „la raison des choses“. Nu cred că ştiu ce e Biserica. Uneori, mi se pare că pot întrezări ce nu ar trebui să fie. În naivitatea mea, de om pornit pe cărările „gînditului“ degeaba, cred că Biserica nu are, totuşi, nimic împotriva actului de a gîndi, fie el şi în zadar. Şi sper că această instituţie nu se adresează doar „neduşilor la biserică“. Încă mai trag nădejde că aici e loc şi pentru „intelectuali“, şi pentru firoscoşi, fiţoşi, posesori de capacitate de sinteză, deştepţi şi proşti deopotrivă, bogaţi, săraci, credincioşi, necredincioşi, albi, negri, galbeni şi toţi cîţi or mai fi pe lumea asta. Nu cred că Biserica e, în primul rînd, pentru… cineva anume. Cred, fără să am pretenţia că ştiu, în faptul că se adresează, în egală măsură, tuturor. Altminteri, n-ar fi un „spital de campanie“. Nevoia de „spital“ nu ocoleşte pe nimeni, indiferent de gradul de iluminare a pacientului.

În deschiderea comentariului dumneavoastră, spuneţi că „domnul Mircea Vasilescu va numi cele ce urmează sofism“. Nu ştiu. Aşa o fi. Dar aş numi afirmaţia „Raţiunea «spitalului de campanie» sînt amputaţii – nu atleţii“, mai degrabă, un truism. E ca şi cînd ai spune că raţiunea cofetăriei sînt prăjiturile, nu murăturile. La vreme bună după Evul Mediu, mi se pare că îmbulzeala şi călcatul în picioare la distribuirea sarmalelor n-au nici o legătură cu mîntuirea. La fel de bine cum frecarea de racla sfîntă a cardului bancar sau a hainei unui candidat la o admitere nu înseamnă automat o sporire a contului sau o plasare pe lista de admişi. Cred, sper, că Biserica – orice va fi însemnînd acest lucru – nu încurajează, de fapt, aşa ceva. Mi s-ar părea cumplit de trist. Nu despre vreo formă de „onorabilitate“ e vorba aici, domnule Rusu. Nici despre bun-simţ, decenţă, băţoşenie, intelectualism, superficialitate sau profunzime. Ci despre confundarea smereniei cu umilirea, despre înţelegerea la propriu a parabolei, despre manipulare grosolană, în locul găzduirii rătăcitului, a omului disperat care caută ajutorul sau a celui care a descoperit că sensul vieţii sale e calea spre mîntuire.

Nu vreau să deschid nici o polemică, oricît ar fi ea de civilizată, nici să critic de la înălţimea vreunei pretenţii de certitudine şi, cu atît mai puţin, să intrăm într-un schimb de focuri retorice, uzînd de citate de prin Pateric sau din scrieri teologice. Am cădea într-un ridicol mai mare decît cel al (totuşi!) simpaticelor dispute tehnico-tactice din urma unui meci de fotbal. Pentru că nu în esenţa lucrurilor foarte serioase pe care le semnalaţi stă mîhnirea de la baza articolului de săptămîna trecută. Ci în ceva mult mai simplu. Într-o inevitabilă coajă a lucrurilor. O pojghiţă a aparenţei care, în mod paradoxal, produce diferenţă. Gestul prim. Minima întindere de mînă spre cei prăbuşiţi în praf. Nu călcaţii pe cap fac „corpul“ Bisericii, ci cei care, luaţi de mînă, pornesc, călăuziţi, pe calea care a fost încredinţată Bisericii. Nu pot să nu contrazic pe cineva, oricine va fi fiind, atunci cînd spune că e normal, e în firea lucrurilor şi a Bisericii să ne călcăm în picioare lîngă cazanul cu sarmale şi să frecăm cardul şi hainele de racla sfîntă. Biserica, cred, nu e o instituţie a umilirii celor care îi calcă pragul, ci a învăţării smereniei şi a călăuzirii pe drumul spre mîntuire. Nu despre „onorabilitate“ e vorba aici. Ci despre măsura lucrurilor.

Mi-e greu să înţeleg raţiunea de a fi a Bisericii, în felul acesta, al spitalului de campanie, cîtă vreme strălucirea lumească a instituţiei e atît de evidentă.

Raţiunea de a fi a cofetăriei sînt prăjiturile, nu murăturile.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.