Sfîrșitul lumii (jurnalistice?)

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Sfîrșitul lumii (jurnalistice?) jpeg

O compatrioată de-a noastră, emigrată încă din anii ’80 în Noua Zeelandă şi revenită, în vară, pe meleaguri mioritice, pentru a-şi revedea familia, a dorit, într-o seară, să urmărească un buletin de ştiri băştinaş. Cum rudele erau setate – pentru ora 19,00 – pe programele informative ale PRO TV-ului şi Antenei 1 (aflate, se ştie, în concurenţă acerbă), i-au oferit îndrăzneţei călătoare din Oceania o mostră de jurnalism vizual românesc. După primele cinci minute, doamna respira deja cu dificultate, frămîntîndu-şi mîinile spasmodic. La sfîrşitul primului calup de „ştiri“, atacul de panică i se declanşase plenar. Se ţinea de cap, cerînd, cu evidente semne de delir, o pastilă de Prozac. Apropiaţii au sunat la Ambulanţă. S-a declanşat un întreg circ sanitar care, ironic, a implicat, la sosirea doctorilor, şi apariţia cîtorva cameramani şi reporteriţe cu microfoanele întinse spre doamna în cauză (scuturată serios de fobia paroxistică) şi întrebări incisive, de genul: „Ne spuneţi şi nouă ce vi s-a întîmplat?“, „E adevărat că aţi încercat să vă sinucideţi?“, „Cine v-a descoperit în această stare?“, „Medicii au venit la timp, doamnă?“, „Aveţi ceva să vă reproşaţi?“, „Aţi consumat substanţe interzise?“. Femeia – rezidentă într-o ţară unde salvarea de către pompieri a unui pisoi izolat în copac reprezintă deja o ştire traumatizantă – a închis ochii, deznădăjduită, sub lumina reflectoarelor, lăsîndu-şi faţa acoperită cu masca de oxigen. 

Episodul nu trebuie, desigur, să ne surprindă. Mulţi români călătoresc astăzi şi pot face singuri diferenţa între ce înseamnă „informaţii“ la televiziunile din lumea civilizată şi ce înseamnă la noi. Pot compara uşor ideea de „jurnal“ TV din spaţiul vestic (şi nu numai) cu ideea de „buletin informativ“ autohton. Concluzia unei astfel de comparaţii nici nu mai merită comentată aici. Ar fi un motiv în plus pentru depresia colectivă. O vreme m-am consolat cu gîndul că setea financiară a trusturilor româneşti de presă („sete“ potolită, în domeniul vizualului, de obsesionalele „audienţe“) e firească în vremuri de „pionierat“ democratic, ea trecînd volens nolens înaintea autocenzurii deontologice. Pe măsură ce timpul a trecut însă, am realizat cu stupoare că, de fapt, România a intrat, jurnalistic vorbind, într-un cerc vicios, din care nu mai poate scăpa. Se pare că jurnalele televiziunilor comerciale naţionale nu mai reuşesc să fie decît aşa şi, lucru chiar mai grav, noile generaţii de reporteri şi redactori de ştiri nu mai ştiu să-şi exercite profesia decît aşa. Situaţia a ajuns, să recunoaştem, fără ieşire. „Ştiristul“ nostru „a uitat“, treptat, că nebunia mediatică avea cîndva o „scuză“ (neetică, dar cel puţin acceptabilă pe fondul unui capitalism sălbatic): banii. Acum, nici măcar rezultatul financiar nu mai constituie o prioritate. Oroarea a devenit modul de viaţă al ştirii româneşti, reprezintă însăşi esenţa ei. Redactorul şi reporterul nu mai sînt colportorii imundului, ci creatorii lui. 

Ştiristul autohton se hrăneşte din sentimentul terorii, spasmul repulsiei şi grimasa promiscuităţii – toate induse celorlalţi, adică publicului televizual şi, prin iradiere culturală, societăţii în ansamblu. El a dezvoltat voluptatea sadismului, deliciul unei subtile cruzimi, pornire teratologică satisfăcută doar cu condiţia traumatizării psihice a telespectatorului. Pur şi simplu, la canalele de televiziune din România (şi, cu precădere, la cele două menţionate), nu se mai transmit buletine informative, ci se fac experimente psihologice, demne de pregătirea soldaţilor americani din trupele speciale SEAL. În iulie, PRO TV-ul îşi deschidea jurnalul prezentat de Andreea Esca, terifiant, cu un anunţ mare cît ecranul televizorului (pe fond muzical de film horror, varianta hard): „Vine apa! Fugiţi!“. Literele trepidau stroboscopic, generînd, inevitabil, panică. Ulterior, pe parcursul declanşării faimosului „tsunami solar“, la Antena 1, Andreea Berecleanu a pregătit o „ediţie specială“ (în debutul „ştirilor“ propriu-zise), unde, vorbind despre datele tehnice transmise de NASA cu privire la furtunile solare, ne-a anunţat sosirea... Apocalipsei. Nu exagerez deloc. Sobra soţie a veselului Andrei Zaharescu a afirmat, după descrierea respectivului fenomen natural (petrecut, de altfel, şi altădată în trecutul istoric al Terrei!), cu ton gnomic şi privire fixă (psihiatrii englezi numesc acest look morbid vacant fixedness!), că „ne aflăm în faţa unei catastrofe majore“, iar „comunicatul NASA sună apocaliptic“, noi avînd obligaţia „să ne îngrijorăm“. Inutil de precizat că, în fundal, se auzea muzică religioasă de final de eon. Într-un anumit sens, doamna Berecleanu (şi-)a împlint visul ştiristului român de „şcoală nouă“ – acela de a transmite sfîrşitul lumii în direct. Aici, se înţelege, nu mai primează nici banii, nici audienţele, nici fiorul „evenimentului“ fatal. Avem de-a face numai cu sadismul sceleratului mizantrop care – anunţînd dezastrul – se crede însuşi Dumnezeu. În fond, aşa se conturează portretul-robot al redactorului de ştiri: un monomaniac cu puseuri de necrofilie, pentru care suferinţa e mereu problema alterităţii, nu şi a lui. Ştiristul se situează deasupra multitudinii, contemplîndu-i acesteia, cu zîmbet sardonic, vulnerabilitatea.  

Visez şi eu, prin urmare, momentul cînd vom vedea, live, apocalipsa televiziunilor româneşti de doi lei, cu diverşi ipochimeni fugind ca potîrnichile din calea unui tsunami al profesionalismului jurnalistic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.